Rugăminte sau ordin? Eminescule, tu ce zici?

"O OBRĂZNICIE

Ambasada Ucrainei în România, (împreună cu Uniunea Ucrainenilor din România) s-au adresat primarului general al Capitalei, Nicușor Dan, cu rugămintea de a se alătura altor capitale europene și de a examina posibilitatea redenumirii unei părți a Șoselei Pavel D. Kiseleff ( pe care se află Ambasada Federației Ruse în România), în „Șoseaua Ucraina”. Un asemenea act ar reprezenta (în viziunea părții ucrainene) un gest de solidaritate extrem de important al României față de poporul ucrainean, supus agresiunii Rusiei putiniste. (Se știe că Vladimir Putin consideră că Ucraina este un stat artificial, iar ucrainenii ar fi în fapt -tot ruși. ). Nu m-ar mira ca partea română să cedeze, pentru că românii pot fi (adesea) cutremurător de blegi. Pe scurt: solicitarea Ucrainei mi se pare exagerată, reprezentând o formă de imixtiune neadmisă în ceea ce s-ar numi- memoria istorică românească. Pentru lămurirea părții ucrainene: Pavel D.Kiseleff (Pavel Kiseliov- mai corect) a trăit în perioada 1788-1872 și a rămas în istorie ca o figură luminoasă de reformator rus. Om de arme, administrator, diplomat înzestrat, a fost guvernatorul Moldovei și Țării Românești în perioada 1829-1834, adică în intervalul de timp corespunzător ocupației militare a acestora, de către trupele Imperiului Rus. A avut un rol esențial în coordonarea comisiei care a conceput Regulamentele Organice (1831 și 1832)- acestea reprezentând, în fond- primele Constituții din spațiul românesc (evident- înțelese în sensul contextului politico-istoric de atunci). Când a plecat înapoi în Rusia,boierimea din cele două Principate l-a regretat profund, păstrându-i o amintire frumoasă, pe deplin meritată. Kiseleff a fost și ambasadorul Imperiului Rus în Franța (în perioada 1856-1862), calitate în care a susținut unirea Moldovei cu Țara Românească, rămânând până la sfârșitul vieții sale un prieten al românilor. De aceea numele său a fost dat ulterior, cunoscutei șosele bucureștene. Semnificativ este faptul că nici măcar în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944 (când România s-a aflat în război cu URSS) nu s-a pus problema schimbării denumirii sale. Ideea a venit însă acum, cu motivația invocată de către Ambasada Ucrainei. Gestul nu e doar o gafă, ci- și o formă de desconsiderare profundă a României. Pentru că tu treci printr-o tragedie, ar trebui ca toți ceilalți să-ți îndeplinească orbește dorințele, în numele unei solidarități prost înțelese. Și nu e doar atât: acolo unde sunt în loc de bărbați politici patrioți- un șir de momâi, apare logică încercarea unora de a forța nota la extrem. Eu îți dau un deget, iar tu îmi vrei întreaga mână. În consecință- o solicitare absurdă, căreia primăria generală a Bucureștilor nu ar trebui să-i dea curs. Dar, cine știe...."

Prof. Cristian Sandache

Mihai Eminescu

CIOCLII APOCALIPSEI

Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,

Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,

Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,

Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii

Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,

Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,

Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,

Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.

Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,

Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,

Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.

Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,

Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,

Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.

Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har

Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,

Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE!

Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,

Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,

N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?

Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,

Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii, 

Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii, 

Însă va-nvia dreptatea,  Neamu-acesta s-o trezi

Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi! 

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie, 

Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie, 

Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU, 

Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.

Domnilor, moș Teacă și Blajinul s-au preumblat prin Kiev. O întrebare pentru ei de la un cititor:

"Despre reinfiintarea celor 200 scoli romanesti si alinierea la a ue a ucrainei in ce priveste drepturile minoritatilor s-a vb un picut ? Despre recunoasterea nedreptatii ruperii bucovinei de nord din bucovina noastra si rectificarea acuzatiilor ca noi am fost invadatorii s-a discutat putin ?"

Adevărații patrioți români și-au spus punctul de vedere în orice perioada istorică: