Oare a greșit Einstein?

" Darul lui Domnului nostru, Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu noi cu toți, Amin."

Există o concepție greșită destul de răspândită conform căreia Einstein ar fi devenit religios în sens tradițional spre sfârșitul vieții. În realitate, poziția sa a devenit mai degrabă **mai clară și mai critică** față de religiile organizate.

Iată principalele motive pentru care această confuzie persistă și care a fost, de fapt, perspectiva lui reală:

1. Dumnezeul lui Spinoza

Einstein a declarat adesea: *"Cred în Dumnezeul lui Spinoza, care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și faptele ființelor umane."

 * Pentru el, "religia" era un sentiment de **uimire cosmică** în fața complexității universului.

 * Nu credea într-un Dumnezeu personal care ascultă rugăciuni sau pedepsește păcatele.

 2. "Scrisoarea despre Dumnezeu" (1954)

Cu doar un an înainte să moară, Einstein a scris o scrisoare filosofului Eric Gutkind care a clarificat definitiv poziția sa. Această scrisoare (vândută la licitație pentru milioane de dolari) conținea afirmații foarte dure:

"Cuvântul 'Dumnezeu' nu este pentru mine nimic altceva decât expresia și produsul slăbiciunii umane, iar Biblia o colecție de legende onorabile, dar totuși primitive."*

 

Aceasta demonstrează că, în pragul morții, el nu s-a întors spre religia convențională, ci și-a menținut viziunea sceptică și raționalistă.

 3. De ce a fost interpretat greșit?

Confuzia vine din limbajul său metaforic. Einstein folosea des cuvântul "Dumnezeu" în discuțiile despre fizică:

 * **"Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul"** – prin asta voia să spună că legile fizicii sunt deterministe, nu că există o entitate divină care aruncă zaruri.

 * **"Vreau să știu gândurile lui Dumnezeu"** – se referea la înțelegerea legilor fundamentale ale naturii.

4. Religiozitatea "Cosmică"

Dacă ar fi să-l numim "religios", ar fi doar în sensul de **"religiozitate cosmică"**. El considera că știința fără acest sentiment de uimire este "șchioapă", iar religia fără știință este "oarbă". Dar el a respins întotdeauna ideea de viață de apoi sau de autoritate morală bazată pe texte sfinte.

**Pe scurt:**

 Einstein nu a devenit religios pe patul de moarte. Din contră, a rămas fidel unei viziuni panteiste, văzând universul ca pe o structură matematică sublimă, dar lipsită de o conștiință divină care să interacționeze cu oamenii.