Ieri am plantat primele roșii. Răsadurile le-am cumpărat de la un producător local care s-a dedicat cu mare pasiune producției și comercializării acestora. Am făcut anul trecut o descriere a comunei Pietroşani din județul Prahova. Oameni de toată isprava. Romania are mare viitor cu astfel de cetățeni, harnici și muncitori!
La răsărit de soare am imortalizat câteva imagini din grădina de legume, din livadă. Spireea m-a întâmpinat cu buchetele de flori albe. Gutuiul e plin de fructe. Cireșul de mai, la fel. Merii m-au salutat si ei cu rodul lor. Castraveți și-au scos nasul la purtare. Producătorul de răsaduri mi-a recomandat să încerc un soi rapid. Se pare ca asa este.
Ce frumusețe și delicatețe au tufele de iriși. Nu se lasă mai prejos kerria japonica de un galben imaculat. Bellis perenis, năsturașii sau bănuțeii, ne-au umplut cărarea din fața casei. Sunt ca o armată invadatoare. Or fi rușii albi la înaintare? Aceste din urma fotografii sunt din tolba soției, managerul general al florilor, arbuștilor și jumătate din grădina de legume unde vor trona, un soi de roșii autohton, ardeii kapia, vinetele, ceapa, usturoiul, dovleceii etc.
La umbra dracilei (berberisului) se odihnește autoturismul nostru. Nu degeaba are denumirea de dracilă. Are niște țepi adevărați care sunt protecție pentru trupele de cântăreți. Păsările câmpului vin aici adesea și dau concerte. Nu rareori a venit ciocârlia și privighetoarea. Stoluri de vrăbiuțe se ascund aici fără teama de fi vânate de pisici. Serile și diminețile de vară sunt umplute de ciripitul lor.
Cât de rapidă și dornică de viață este natura! Unele răsaduri de roșii aveau deja rod când le-am plantat. Au roșii de mărimea unei mărgele.
Urmează o nouă zi de muncă. Aerul rece al dimineții m-a înviorat. Planul de bătaie a fost stabilit.
Bună dimineața, dragi prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu