Ion Creangă
Cine a fost Ion Creangă?
Deși a fost cunoscut sub mai multe nume, în zilele noastre este cunoscut cel mai frecvent sub numele de Ion Creangă. În secolul al XIX-lea a fost o figură literară cunoscută, faimoasă pentru seria sa de povești cuprinse în volumul „Amintiri din copilărie”. De asemenea, Ion Creangă este faimos și pentru nuvelele, basmele și povestirile lui scurte. Contribuțiile sale literare principale au fost în genul de literatură fantastică și în literatura pentru copii. A scris și basme care erau văzute la acea vreme drept o capodoperă a limbajului român, datorită modului inedit prin care a încorporat folclorul local și aspecte ale realismului care au fost influențate și inspirate de multe dintre experiențele sale rurale.
Primii săi ani
Ion Creangă a fost fiu de țăran, obișnuit cu viața simplă de la țară. A avut încă 7 frați, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919. Autorul a crescut într-un mediu în care tradiția era aceea de transmitere a folclorului oral și a tradițiilor locale. Copilăria sa, care a fost aproape o perioadă idilică pentru el, a fost povestită în prima parte a operei sale "Amintiri din copilarie".
În timp ce era la școală, a învățat să citească și să scrie în alfabetul chirilic alături de colegii săi. Putem spune că acest moment de început al vieții sale a fost principala sa inspirație în cariera de scriitor. După ce urmează cursurile școlii din sat, mama sa îl trimite la Broșteni la bunicul său, David Creangă. A urmat cursurile școlii din Broșteni până în 1950, iar apoi bunicul său la școala din Târgu Neamț unde a mers timp de 5 ani până în 1855. Aici el a fost înscris sub numele Ion Ștefănescu. În 1955, conform dorinței mamei sale care dorea să îl vadă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni, iar după desființarea sa urmează cursurile Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
Profesor de școală
În 1860 Creangă s-a înscris la nou-înființata Universitate din Iași la Facultatea de teologie. În cei patru ani de școală petrecuți acolo a avut de-a face cu închiderea departamentului, dar a și întâlnit pe cineva care în cele din urmă i-a prezentat noi metode de predare a citirii și scrisului. Acea persoană era nimeni altul decât Titu Maiorescu. Aici Ion Creangă a devenit un promotor avid al ideilor lui Maiorescu despre reformele și modernizarea educației. Prin învățătură și pe bazaPrincipiile lui Maiorescu s-au format și metodele moderne de predare ale limbii române care au înlocuit vechiul alfabet chirilic.
În această perioadă a prezentat pentru prima dată poezia sa lirică. Această operă a fost urmată în anul 1971 de cartea ”Învățătoriul copiilor”, la care a fost coautor.
Creațiile literare ale lui Creangă
Toamna anului 1875 este cunoscută și descrisă drept începutul său real în proza fictivă odată cu publicarea nuvelei sale „Soacra cu trei nurori”, care a fost apărut în Octombrie a acelui an în revistaConvorbiri Literare. În cadrul aceleiași reviste, Ion Creangă avea să mai publice 15 dintre lucrările sale de ficțiune, precum și cele 4 părți din „Amintiri din copilărie”. Această decizie de a scrie mai mult și de a-și publica cărțile a fost puternic influențată de prietenul său Mihai Eminescu.
Era cunoscut atât printre prietenii săi, cât și printre colegii săi atât talentul său pentru povestire cât și abordarea sa laborioasă a procesului creativ al scrisului. Acest mod inedit de creație i-a fascinat pe prietenii săi, inclusiv pe Mihai Eminescu. Ion Creangă avea talent nu doar pentru ficțiune, ci a fost și un autor emergent în zona metodologiei educaționale și a ortografiei fonemică
care a fost favorizat și de clubul Junimea. Ghidul pe care l-a făcut pentru a scrie în
sistemul fonetic urma să devină un manual standard pentru formarea profesorilor, dar datorită circumstanțelor neprevăzute a fost ulterior scos din circulație.
Ultimii ani
În anii 1880, Creangă s-a îmbolnăvit și a suferit puternic de epilepsie. A început să aibă episoade mai frecvente și debilitante. Pe lângă aceasta, era și supraponderal și avea probleme din cauza aceasta, deși s-a aflat mai târziu din mărturiile familiei că își arăta greutatea și nici nu părea să fie afectat de greutatea lui în ciuda vârstei sale. Cu toate acestea, de data aceasta, spre sfârșitul vieții, lucrurile au devenit din ce în ce mai complicate pentru el, întrucât și-a pierdut prietenul, pe Eminescu. În 1887 și-a pierdut locul de muncă, postul de profesor de școală, și a trebuit să plece la București pentru a-și recupera drepturile de pensie.
În ultimii săi ani, a reușit să finalizeze ultima parte a ”Amintirilor din copilărie” și despre care se crede că a terminat-o în 1888, alături de o poveste pe care nu a reușit să o completeze niciodată ”Făt-frumos, fiul iepei”. A murit în 1889 după o criză epileptică majoră. A fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. La înmormântarea sa au fost prezenți mai mulți intelectuali români din Iasi de la acea vreme. A.C.Cuza, Artur Stavri și Nicolae Iorga se numără printre cei care au participat la înmormântare.
Moştenire
Moștenirea sa a fost de lungă durată chiar și în timpul și după cele Două războaie mondiale, precum și în timpul comunismului până în toamna anului 1989. Lucrările sale au supraviețuit, chiar reușind să fie traduse și publicate plan internațional. Au avut o popularitate semnificativă în rândul cititorilor britanici de literatură română.
Lucrările lui au atras, de asemenea, interes din partea doctoranzilor și a scriitorilor, una dintre lucrările sale fiind publicată ca prima monografie în limba franceză. Mergând mai departe către vremuri mai recente, moștenirea sa poate fi încă văzută în toată România. Străzi, piețe, repere, instituții și premii academice au primit numele de Ion Creangă.
Creangă este încă cunoscut pentru multe dintre cele mai proeminente povești și nuvele ale sale. Ele au avut un impact puternic asupra stilului fantastic și asupra literaturii pentru copii. Chiar și poezie care se predă și se învață astăzi în școlile din România a fost influențată de Ion Creangă
Un exemplu al unora dintre lucrările sale pentru care era cunoscut este văzut mai jos:
- Capra cu trei iezi
- Soacra cu trei nurori
- Povestea porcului
- Fiica babei și fiica moșului
- În cele din urmă, desigur, au fost volumele în 4 părți ale amintirilor sale din copilărie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu