Știm cu toții „al treilea Reich”, dar care au fost primii doi?

Știm cu toții „al treilea Reich”, dar care au fost primii doi?


19 Oct, 2019





Cuvântul german „reich” înseamnă „imperiu”, deși poate fi tradus și ca „guvern”. În Germania anilor 1930, partidul nazist și-a identificat conducerea ca fiind un al treilea Reich și, făcând acest lucru, le-a conferit vorbitorilor de limbă engleză din întreaga lume o conotație total negativă la cuvânt. Unii oameni sunt surprinși să constate că conceptul și utilizarea a trei reich-uri nu este doar o idee nazistă, ci o componentă comună a istoriografiei germane. Această concepție greșită provine din utilizarea „Reichului” ca un coșmar totalitar și nu ca un imperiu. După cum vă puteți da seama, au existat două reich-uri înainte ca Hitler să-și facă al treilea, dar s-ar putea să vedeți referința la un al patrulea.


Primul Reich: Sfântul Imperiu Roman (800 / 962–1806 CE)


Deși numele „ Sfântul Imperiu Roman ” datează din domnia lui Frederick Barbarossa din secolul al XII-lea (cca 1123–1190), imperiul și-a avut originile cu peste 300 de ani mai devreme. În 800 d.Hr., Carol cel Mare (742–814 d.Hr.) a fost încoronat împărat al unui teritoriu care acoperea o mare parte din vestul și centrul Europei; aceasta a creat o instituție care va rămâne, într-o formă sau alta, timp de peste o mie de ani. Imperiul a fost revigorat de Otto I (912–973) în secolul al X-lea, iar încoronarea sa imperială în 962 a fost de asemenea folosită pentru a defini atât începutul Sfântului Imperiu Roman, cât și al Primului Reich. În această etapă, imperiul lui Carol cel Mare fusese împărțit, iar restul se baza în jurul unui set de teritorii de bază care ocupă aproape aceeași zonă ca Germania modernă.


Geografia, politica și forța acestui imperiu au continuat să fluctueze masiv în următorii opt sute de ani, dar idealul imperial și inima germană au rămas. În 1806, Imperiul a fost abolit de împăratul de atunci Francisc al II-lea, parțial ca răspuns la amenințarea napoleonică. Permițând dificultățile în rezumarea Sfântului Imperiu Roman - ce părți dintr-o istorie fluidă de o mie de ani selectați? - a fost în general o confederație liberă de multe teritorii mai mici, aproape independente, cu puține dorințe de a se extinde în întreaga Europă. Nu a fost considerat primul în acest moment, ci o urmărire a Imperiului Roman al lumii clasice; într-adevăr, Carol cel Mare trebuia să fie un nou lider roman.


Al doilea Reich: Imperiul German (1871–1918)


Dizolvarea Sfântului Imperiu Roman, combinată cu un sentiment tot mai mare de naționalism german, a dus la încercări repetate de unificare a multitudinii de teritorii germane înainte ca un singur stat să fie creat aproape numai prin voința aristocratului prusac Otto von Bismarck (1818–1898) , ajutat de abilitățile militare ale mareșalului său de teren Helmuth J. von Moltke (1907–1945). Între 1862 și 1871, acest mare politician prusac a folosit o combinație de convingere, strategie, îndemânare și război direct pentru a crea un Imperiu German dominat de Prusia și condus de Kaiser (care a avut foarte puțin de-a face cu crearea imperiului pe care l-a avut ar domni). Acest nou stat, Kaiserreich , a ajuns să domine politica europeană la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.


În 1918, după înfrângerea din Marele Război, o revoluție populară l-a forțat pe Kaiser să abdice și să se exileze; a fost declarată atunci o republică. Acest al doilea imperiu german a fost în mare măsură opusul Sfântului Roman, în ciuda faptului că avea Kaiserul ca o figură imperială similară: un stat centralizat și autoritar care, după demiterea lui Bismarck în 1890, a menținut o politică externă agresivă. Bismarck a fost unul dintre geniile istoriei europene, în mare parte pentru că știa când să se oprească. Al doilea Reich a căzut când a fost condus de oameni care nu.


Al treilea Reich: Germania nazistă (1933-1945)


În 1933, președintele Paul von Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler în funcția de cancelar al statului german, care, la acel moment, fusese o democrație. Puterile dictatoriale și schimbările radicale au urmat în curând, pe măsură ce democrația a dispărut și țara militarizată. Al treilea Reich trebuia să fie un Imperiu German extins, expulzat de minorități și durând o mie de ani, dar a fost înlăturat în 1945 de o forță combinată de națiuni aliate, care a inclus Marea Britanie, Franța, Rusia și SUA. Statul nazist s-a dovedit a fi dictatorial și expansionist, cu obiective de „puritate” etnică care au format un contrast puternic cu sortimentul larg de popoare și locuri din primul reich.


O complicație


Când se utilizează definiția standard a termenului, Sfântul Roman, Kaiserreich și statele naziste erau cu siguranță reichs și puteți vedea cum ar fi putut fi legate între ele în mintea germanilor din anii 1930: de la Carol cel Mare la Kaiser la Hitler. Dar ai avea dreptate să întrebi și cât de conectați erau, într-adevăr? Într-adevăr, sintagma „trei reichs” se referă la ceva mai mult decât la doar trei imperii. Mai exact, se referă la conceptul de „trei imperii ale istoriei germane”. Este posibil să nu pară o mare distincție, dar este vitală atunci când vine vorba de înțelegerea noastră a Germaniei moderne și a ceea ce s-a întâmplat înainte și pe măsură ce națiunea a evoluat.


Trei Reichs ale istoriei germane?


Istoria Germaniei moderne este adesea rezumată ca fiind „trei reichs și trei democrații”. Acest lucru este în general corect, întrucât Germania modernă a evoluat într-adevăr dintr-o serie de trei imperii - așa cum s-a descris mai sus - intercalate cu forme de democrație; totuși, acest lucru nu face automat instituțiile germane. În timp ce „Primul Reich” este un nume util pentru istorici și studenți, aplicarea acestuia la Sfântul Imperiu Roman este în mare parte anacronică. Titlul și funcția imperială a Sfântului Împărat Roman s-au bazat, inițial și parțial, pe tradițiile Imperiului Roman, considerându-se ca moștenitor, nu ca „primul”.


Într-adevăr, este foarte discutabil în ce moment, dacă vreodată, Sfântul Imperiu Roman a devenit un corp german. În ciuda unui nucleu aproape continuu de pământ în nordul Europei centrale, cu o identitate națională în creștere, reich-ul s-a extins în multe dintre teritoriile moderne înconjurătoare, conținea un amestec de popoare și a fost dominat timp de secole de o dinastie de împărați asociați în mod obișnuit cu Austria. A considera Sfântul Imperiu Roman ca fiind doar german, mai degrabă decât o instituție în cadrul căreia exista un element german considerabil, ar putea fi să pierzi o parte din caracterul, natura și importanța acestui reich. Dimpotrivă, Kaiserreicha fost un stat german cu o identitate germană în evoluție care s-a definit parțial în raport cu Sfântul Imperiu Roman. Reichul nazist a fost, de asemenea, construit în jurul unui anumit concept de a fi „german”; într-adevăr, acest din urmă reich se considera cu siguranță un descendent al Imperiului Sfânt Roman și German, luând titlul de „al treilea”, pentru a le urma.


Trei Reich-uri diferite


Rezumatele prezentate mai sus pot fi foarte scurte, dar sunt suficiente pentru a arăta cum aceste trei imperii erau tipuri de state foarte diferite; tentația pentru istorici a fost să încerce să găsească un fel de progres legat de la unul la altul. Comparațiile dintre Sfântul Imperiu Roman și Kaiserreich au început înainte ca acest ultim stat să fie chiar format. Istoricii și politicienii de la mijlocul secolului al XIX-lea au teoretizat un stat ideal, Machtstaat ca stat de putere centralizat, autoritar și militarizat. Aceasta a fost, în parte, o reacție la ceea ce ei considerau slăbiciuni în vechiul imperiu fragmentat. Unirea condusă de Prusia a fost binevenită de unii ca fiind crearea acestui Machtstaat, un puternic imperiu german care se concentra în jurul unui nou împărat, Kaiser. Cu toate acestea, unii istorici au început să proiecteze această unificare atât în ​​secolul al XVIII-lea, cât și în Sfântul Imperiu Roman, „găsind” o lungă istorie a intervenției prusace atunci când „germanii” au fost amenințați. Diferite au fost din nou acțiunile unor savanți în urma celui de-al doilea război mondial, când încercările de a înțelege modul în care s-a produs conflictul au dus la privirea celor trei reich-uri ca o progresie inevitabilă prin guverne tot mai autoritare și militarizate.


Utilizare modernă


O înțelegere a naturii și relației acestor trei reich-uri este necesară pentru mai mult decât un studiu istoric. În ciuda unei cereri în Dicționarul de istorie universală Chambers că „Termenul [Reich] nu mai este folosit“ ( dicționar de istorie universală , Ed. Lenman și Anderson, Chambers, 1993), politicienii și altele sunt pasionat de a descrie Germania moderne, și chiar uniunea europeană , ca al patrulea Reich. Aproape întotdeauna folosesc termenul negativ, privind mai degrabă naziștii și Kaiserul decât Sfântul Imperiu Roman, ceea ce ar putea fi o analogie mult mai bună pentru actuala UE. În mod clar, există loc pentru multe opinii diferite cu privire la cele trei reich-uri „germane”, iar paralelele istorice sunt încă stabilite cu acest termen și astăzi.


Surse și lecturi suplimentare


Kainz, Howard P. „Repere politice: Trei Romi, Trei Reichs, Trei Regate și un„ Sfânt Imperiu Roman ”. În: Democrația și „Împărăția lui Dumnezeu”. „ Studii de filosofie și religie 17. Dordrecht, Germania: Springer. 1993.









Vermeil, Edmond. „Trei Reich-uri ale Germaniei”. Trans, Dickes, WE London: Andrew Dakers, 1945. 









Wilson, Peter H. „Prusia și Sfântul Imperiu Roman 1700–40”. German Historical Institute London Bulletin 36.1 (2014