Mi-e dor...

MI-E DOR ...

Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de "cu plăcere", "mulțumesc". 

Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.

 Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret: 

"Da, am greșit, o știu prea bine, dar nu o să o mai repet".  

Mi-e dor de "Bună dimineața" ce il spuneam pe la vecini, 

Azi locuim pe-aceeași scară dar toți suntem pe veci străini. 

Mi-e dor de buna noastră mamă, ce se zorea făcând gogoși, 

Și nu știai ce e mai bine, să o mănânci sau s-o miroși. 

Mi-e dor de iernile frumoase, cu sania pe derdeluș, 

Când împărțeam cu frații noștri tot ce aveam, chiar pe Lăbuș. 

Mi-e dor de suflete curate, de oameni harnici dar și drepți, 

Care munceau cu demnitate și nu spuneau că-s "prea deștepți".

Eu am trăit vremuri frumoase și am de ce mă bucura. 

Dar tu, ce-ți vei aduce'aminte oare, când va veni și vremea ta?

———————

 DAN PURIC