O imagine care mă va urmări toată viața. Provenind dintr-o familie nevoiașă, fără nicio carte în casă, în clădirea din dreapta imaginii unde se afla Biblioteca Judeteana, cred că este și acum, am devorat sute de cărți, romane, de specialitate, culegeri de fizică, chimie, tratate care mi-au șlefuit personalitatea în timpul studiilor liceale.
Monumentul Independenței îmi era loc de odihnă. Râmnicu Vâlcea, pe atunci era un orășel de provincie, liniștit și foarte curat. Parcă, în anul 1965 a câștigat locul I la curățenie, pe țară.
Azi, am Biblioteca mea și Biblioteca la purtător, cărți în format digital. Din păcate, nu mai pot "devora" cărți, tot așa de repede ca în secolul trecut.
Aviz amatorilor! Nu lăsați timpul să treacă, citiți, citiți și iar citiți!
Dacă pui într-o cutie gunoi, ea devine coș de gunoi...dacă pui într-o cutie un diamant, ea devine cutie de valori... așa e și cu capul!
O imagine actuală:
Aflată în imediata apropiere a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi Tribunalului Vâlcea, Statuia Independenței este opera sculptorului Ion Iordănescu. Artistul a reuşit să o execute cu sprijinul unui participant la acel război, doctorul Gheorghe Sabin, ajuns prefect de Vâlcea. Monumentul, simbolizând „România cu chip îndurerat pentru fiii căzuți vitejește în lupte”, a fost dezvelit la data de 17 mai 1915 și cinstește eroii vâlceni căzuți în Războiul de Independență (1877-1878), precum și pe soldații și ofițerii morți în timpul campaniei din 1913.
Din anul 1900, după construirea Foișorului de Foc {acea constructie din spatele statuii}de pe dealul Capela, pompierii aveau să primescă alarma în caz de incendiu, iar soldații cazărmii de pe strada Carol I aveau să o primească în caz de război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu