Natura ne ocrotește !

Am pendulat între două căni de cafea, una sorbită pe plaiuri bucureștene, altă pe plaiuri prahovene, acum și aici în curtea noastră. Oare credeți că este vreo diferență? Colosală ! Priviți fotografiile!

Imaginile, aerul, temperaturile, liniștea etc.

La cutie, București 

La țară, în mijlocul curții 

București , în colivie

Am timp să mă leg de unii:

Să mori tu?

Toţi proştii care scriu zii! şi noştrii îs convinşi c-aşa i-a învăţat pe ei doamna la şcoală şi că  Academia se află-n treabă inventând dicţionare tot la doi ani, ca să aibă din ce-şi lua salariile.

Bre, de 30+ ani încoace de când citesc n-am văzut nicăieri scris vre-o sau vre-un. Se scrie vreo, vreun, vreunul, vreunuia, vreuna, vreuneia, vreodată de cel puţin 59 de ani:

Conform Micului dicţionar ortografic din 1954 (cadou de la Codru – mulţumesc!)

Şi pentru toţi isteţii care se leagă de forma presupusă (asta înseamnă steluţa aia din faţă: că-i presupusă) vere-unus din latină:

În română cratima leagă cuvinte care au sens de sine stătător. Vre- nu are sens de sine stătător în română (dac-avea în latină – e treaba lui; că şi ablativ avea latina, şi uite că noi acuma nu-l mai avem şi nu sare nimerica să ceară Academiei ablativu’, că aşa avea latina de la Rîmu’ din carele ne tragem). Scriem m- pentru că vine de la mă şi poartă sens: pe mine. Vre- nu vine de la nimic şi nu înseamnă nimic.

  

La țară

Natura ne-a pregătit surprize care or să ne gâdile papilele gustative. Un ardei iute, un cățel de usturoi, o tărie, poate un vin sau o bere se pregătesc să-i însoțească.