România, țara magistraților Dumnezeu, mai presus de Constituție. .

Boierul de viță nouă! 

Cât de constiuționali sunt judecătorii CCR când invocă, 

exagerat, statutul constituțional al magistraților pentru

 apărarea privilegilor acordate prin lege, nu de Constituție?

 HUHU REZEA  VINERI, DECEMBRIE 18, 2020 

 2 COMMENTS

 

Valeriu Stoica, la conacul  sau viticol din Dobrușa, Drăgășani,

 moștenit de soție de la comisarul de Siguranță Ramniceanu.

In anul 1997 ministrul Justiției, Valeriu Stoica, a promovat

 proiectul Legii nr 142 prin care magistrații au primit pentru

 prima oară după modelul militarilor, 

dreptul la pensie de serviciu, drept

  derogatoriu de la sistemul public de pensii, modificând art. 103 si 

următoarele din Legea nr. 92/1992. 

Cu toate că in Constituția din anul 1991 nu se prevedea acest drept 

pentru magistrați, Parlamentul a adoptat

această lege.

In anul 2000, când s-a votat noua lege privind sistemul public de pensii,

 Legea nr. 19/2001, a fost abrogat art. 103 din L 92/1992, astfel că 

magistrații puteau rămâme fără pensii de serviciu. 

Magistrații au atacat legea la CCR în procedura anterioară promulgării 

și atunci s-a dat celebra Decizie nr. 20/2000 prin care a fost declarat

 neconstituțional articolul care abroga pensiile de serviciu pentru 

magistrați, motivarea invocând pentru prima dată pretinsul statut 

constituțional al magistraților si discriminarea lor față de militari,

 care râmâneau  cu pensii de serviciu.  

In schimb, peste 10 ani, în anul 2010, aceeași Curte a decis că este 

constituțională legea de desființare a tuturor pensiilor de serviciu, 

mai puțin pensiile magistraților, nemaireținând că și militarii erau 

discriminați.

Analizând textele constituționale referitoare la justiție si la judecători, 

constatăm în primul rând că procurorii nu sunt magistrați si ei nu 

sunt nominalizați că înfăptuiesc justiția.  Abia legea de

 organizare i-a asimilat magitraților și pe procurori.

După cum vedeți mai jos, articolele 124-126 din Constutuție privind

 înfăptuirea Justiției, Statutul judecăorilor, competența și structura 

instanțelor abundă, chiar obositor de mult, cu trimiteri la lege. 

Atractivitate lor, inclusiv statutul, este reglementată de lege.

Domnilor magistrați, nu mai invocați Constituția pentru a vă proteja 

salariile și pensiile exorbitante, pentru că ele v-au fost acordate prin lege..

 nu prin Constituție. 

Prea frecventa referire a judecătorilor constituționali la statutul

 constituțional al magistraților, pentru a respingec hiar si fiscalizarea

 veniturilor din pensia de serviciu, ne îndeamnă să comparăm

dispozițiile constituționale referitoare la magistrați și instanțe 

cu cele referitoare la militari și forțele armate. 

Observăm că judecâtorii se supun legii, chiar dacă sunt independenți, 

iar inamovabilitatea le este acordață tot în condițiile legii. Atunci... 

de unde pretenția că legea nu se poate atinge de lefurile și pensiile lor?

Prin valorile pe care sunt chemate să le apere, am putea spune că

 textul Constituției acordă o importanță mai mare forțelor armate.

In numele poporului Armata garantează:

- suveranitatea, independența și unitatea statului;

-integritatea teritorială a țării;

-democrația constituțională.

Militarii nu au independență și inamovibilitate, dar sunt chemați să 

apere cu sacrificiul vieții democrația constituțională, cea care nu 

permite nici măcar magistraților și judecătorilor constituționali 

să nesocotească legea și Constituția.

Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica

 autoritate legiuitoare a ţării, ar trebui să-și  intre în atribuțiuni și să pună

 capăt abuzului judecătorilor constituționali în a invoca statutul constituțional 

al magistrațior pentru a înfrânge autoritatea legiuitoare a țării.

Decizia nr. 900/2020 a CCR este o mostră de abuz de drept.

Instanţele judecătoreşti
Înfăptuirea justiţiei	ARTICOLUL 124 (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Statutul judecătorilor	ARTICOLUL 125 (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii. (2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de  competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. (3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor  didactice din învăţământul superior.
Instanţele judecătoreşti	ARTICOLUL 126 (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti  stabilite de lege. (2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. (3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către  celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. (4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc  prin lege organică. ARTICOLUL 1(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei  constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. (2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea  populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare,  precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod  corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor  armate stabilite potrivit legii.