Revoluție, lovitură de stat, teroriști, GRU, AVO, KGB, morți... O zi cu sânge, 21 Decembrie, 1989

Lucram la MCECEI. La Universitate, la "coada calului". 

Cu o zi înainte mă învoisem să plec în provincie să particip la sacrificarea porcului pentru sărbătoarea ce urma să vină, Sfântul Crăciun. În dimineața zilei de douăzeci și unu, eram undeva pe la podul Metalurgiei. Coloanele de demonstranți aflueau către CC, unde urma Marele miting. 

Steagurile erau în bernă, semn remarcat de soție. Oameni, tăcuți și încruntați. Mișcările de mase de la Timișoara fuseseră anihilate.

Informațiile circulau cu viteza sunetului. Fusese prăpăd la Timișoara. Mulți morți. 

Întrebări, întrebări. Fusese intervenție străină sau  altceva?

Zi începută cu sânge, sacrificarea porcului, seara, reîntoarcerea la București prin Alexandria. Era să omor un pui de țigan. Mi-a apărut de nicăieri în fața autoturismului. 

        

Au urmat zile teribile. Sânge, sânge și mulți morți. De ce Doamne ne-ai adus în această stare? 

București, ora 22.00. Vecinul disperat. Se anunțau primii morți la Universitate. 

Ora 4.30, 22 Septembrie, 1989. Am plecat pe jos la serviciu. Am trecut pe lângă sediul fostei Securități. Devastat. Aveam sa lucrez în Democrație, aici, la MI. La MCECEI, jale mare. Colegul, fost ofițer de serviciu pe Direcția Occidentală, era împietrit. Văzuse totul. Atacul asupra Baricadei de la Intercontinental. Morți, morți,.. Două fete, scăpate de el din incercuire. Le-a ascuns în minister. Veniseră doi gealați, probabil securiști, să le casapească. Nu le-au găsit. Colegul înjura partidul comunist ca la ușa cortului. Au apărut și alți colegi. Cu unul din ei am mers la Universitate. Pompierii spălau sângele demonstranților. Jale, jale mare. Incercuire militară a zonei.

Am văzut în direct totul. Plecarea trupelor. Venirea primelor coloane de demonstranți. Fuga Ceaușeștilor, constituirea în direct a noului guvern revoluționar. Am întrat în prima coloană de demonstranți. Scandau: Și voi aveți copii! N-am întrat în CC. Am văzut ce înseamnă revoluție.

La lăsarea serii m-am întors acasă. La întrebarea sotiei: - Dunde vii? Raspuns: - De la revoluție. S-a terminat.

Nu, nu, nu se terminase. Începuse canonada. Se trăgea ca la balamuc. Focuri de mitraliera, arme, sirene, Televiziunea transmitea, în direct. Am înregistrat pe casete video toată transmisia TV. Pe casete am scris:LOVITURA DE STAT. În toiul nopții am fost în zona Operei. Se distribuia primul ziar Libertatea. Cineva mi-a dat doua ziare și mi-a zis să fug acasă. 

Au urmat zile de coșmar. Colegi morți, împușcați. În rest multe se știu, altele se presupun, se fac scenarii, se scriu cărți... dar adevărul stă ascuns. 

Intervenția sovietica, ungureasca și sarbeasca este clara, pentru unii. 

Azi facem alegeri democratice. De ce? Să știm cu cine va guverna UDMR-ul. Câtă scârboșenie? 

Unde ești tu Democrație, adevărată?