joi, 30 aprilie 2020

Eșec, eșec, eșec. Drum bun și cale bătută spre pustă!

Un nou eşec al Budapestei şi al lui Kelemen Hunor – lupta contiuă

Era de aşteptat ca declaraţia dură a preşedintelui României, în calitatea sa de garant al suveranităţii naţionale, să genereze multă rumoare printre corifeii separatismului din Ardeal, dar mai ales de la Budapesta. Marea problemă a structurilor politice constituite pe criteriu etnic, indiferent că se numesc UDMR, Partidul Civic Maghiar sau Partidul Popular Maghiar din Transilvania este alta si, din păcate, afectează direct cetăţenii de etnie maghiară pe care, în loc să ii reprezinte şi să le servească interesele, îi expune nejustificat.

Problema ţine de dependenţa lor financiară şi ideologică faţă de Budapesta, care în unele cazuri este totală, iar în altele, cum este situaţia UDMR, este mai degrabă una ambivalentă. De multe ori am auzit în discursul public al UDMR afirmaţia că autonomia teritorială a ţinutului secuiesc reprezintă voinţa de neclintit a minorităţii maghiare din Transilvania, iar Ungaria nu poate decât să ia act de această stare de fapt şi să sprijine materializarea ei. Să fie oare adevărat însă? Dacă e aşa, ne întrebăm atunci oare de ce Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, cel respins acum de parlament, a fost elaborat în anul 2004 de o structură intitulată Consiliul Naţional Secuiesc, apărută din neant la începutul anilor 2000 şi a cărei activitate este una strict dependentă de finanţările primite din Ungaria?

Dacă e aşa, de ce oare în 2014, la scurt timp după ce Kelemen Hunor a fost de acord să colaboreze mult mai strâns decât a făcut-o predecesorul său, Marko Bela cu premierul Ungariei, Viktor Orban, inclusiv să beneficieze de sprijinul financiar consistent şi deloc dezinteresat al Ungariei, UDMR a ieşit pe piaţă cu un nou statut pentru autonomia teritorială – Statutul special al ţinutului secuiesc din România. E drept că Kelemen Hunor nu a avut niciodată curajul să îl depună, spre dezbatere, în Parlamentul României, probabil pentru a nu fi asociat cu radicalii din CNS.

Dar mai ales, stăm să ne întrebăm de ce anume nu a suportat Ungaria existenţa mai multor statute pentru autonomia teritorială în Transilvania şi a simţit nevoia instituţională de a crea un post de comisar pentru armonizarea conceptelor autonomiste, în persoana lui Szili Katalin, fost preşedinte al Parlamentului Ungariei? Post asumat de Executivul de la Budapesta în schema sa oficială de personal şi remunerat ca atare. Dacă dorinţa pentru autonomie este strict a maghiarilor din Transilvania, de ce doamna Szili Katalin s-a strofocat , începând cu anul 2015, să organizeze zeci de şedinţe cu liderii principalelor organizaţii maghiare, în Budapesta sau în Transilvania, doar doar aceştia vor ceda şi vor accepta existenţa unui singur document referitor la autonomie?

Şi culmea, doamna Szili Katalin are în atribuţii, conform fişei postului, armonizarea tuturor conceptelor de autonomie ale maghiarilor din bazinul carpatic, expresie geografică care nu înseamnă altceva decât maghiarii din ţările aflate în jurul Ungariei – în principal România, Serbia, Slovacia şi Ucraina. Cu alte cuvinte, deşi Ungaria încearcă să ducă de nas vecinii , susţinând că nu face altceva decât să sprijine dorinţa de autonomie a maghiarilor, Budapesta instrumentalizeaza de fapt aceste provocări, încălcând principiile si normele care guvernează relaţia între state.

Şi atunci de ce să fie supărat Guvernul Ungariei sau Kelemen Hunor sau Izsak Balazs Arpad de declaraţiile făcute de şeful statului? Pentru că realitatea este evidentă: Ungaria coordonează, de facto, aducerea pe tapet a acestor proiecte legislative, cu toate că iniţiatorii lor sunt conştienţi că altele sunt priorităţile reale pentru populaţia din judeţele locuite şi de maghiari: nivelul de trai, dezvoltarea economică, un sistem educaţional performant şi, evident, un sistem medical eficient. Pentru cei care vor încerca să susţină că publicaţia noastră trage concluzii exagerate, îi invităm să citească un articol scris de jurnalistul maghiar Szekely Ervin în anul 2015 – Autonomia maghiară din România teleghidată de Budapesta. Detalii aici.

Editorial de Remus Georgescu
at Niciun comentariu:

Suterfugii

Limbi vrăjmaşe. În 29 aprilie 2020 l-am auzit (pentru prima oară) pe preşedintele României salutând în limba maghiară, doar că a făcut-o în zeflemea…

Foto: presidency.ro

Germana nu se numără printre cele cinci limbi pe care le vorbesc… Nu cred că mi-ar fi fost dificil s-o învăţ, însă nu am vrut! Puteam să merg la grădiniţa sau la şcoala germană, puteam să aleg această limbă la gimnaziu sau liceu, dar am refuzat cu înverşunare. Mulţi, foarte mulţi ani, în mentalul meu limba germană era legată indisolubil de război, de nazişti, fascişti şi lagărele de exterminare evocate de cele câteva cuvinte sau sintagme repetate în majoritatea cărţilor sau filmelor de război: Jawohl, Führer, SS-Sturmbannhürer, Panzer, Gestapo, Häftling, Appelplatz, „Los, los, schnell, schnell, raus, raus!" Sonderkommando…Judenrein.

Simţeam o aversiune viscerală faţă de „limba călăilor" pe care nu mi-am însuşit-o. Şi totuşi, cu ocazia primei călătorii în spaţiul austriac – la un festival de film – mi-am dat seama că ştiu o mulţime de cuvinte nemţeşti şi am reuşit s-o înţeleg şi să mă fac înţeleasă de bătrâna gazdă de la pensiunea unde locuiam. M-a ajutat faptul că limba maghiară are destule cuvinte împrumutate din germană, iar pe altele le-am dedus din analogiile cu termenii din fizică şi tehnică, replicile din filme, versurile din cântece sau pe baza asemănării cu engleza. Atunci am regretat pentru prima oară încăpăţânarea mea stupidă. Mi-a fost ciudă că nu învăţasem germana din timp, pierzând astfel posibilitatea de conversa, de a citi, de a cunoaşte şi a pătrunde o cultură, o civilizaţie. Nu le-am dat o lecţie „inamicilor", ci mă pedepsisem pe mine. Din păcate, nici de atunci încoace nu am avut timp să urmez un curs de germană, dar sper ca în viitor să am răgazul s-o fac şi să recuperez o felie de civilizaţie europeană (şi transilvană) pe care o (mi-o) refuzasem ca o proastă…

Ostilitatea faţă de limba vorbită de ceilalţi (fie ei inamici sau vecini antipatici, concetăţeni pizmuiţi sau dispreţuiţi) se manifestă într-o veselie în spaţiul mioritic. Unii se consideră insultaţi de cei care vorbesc între ei în limba maternă şi-i admonestează: „Aici suntem în România, să faceţi bine să vorbiţi în limba ţării!" În rest, maghiara este dispreţuită sau, cel puţin, ignorată. Persoanele publice sau jurnaliştii nu se obosesc nici măcar să înveţe pronunţia corectă a numelor maghiare şi ordinea specifică a numelui şi prenumelui (inversă), politicienii maghiari de vârf fiind apelaţi adesea cu „Domnule Hunor" şi „Domnule Béla", deşi numele lor de familie sunt Kelemen şi Markó. O eroare de pronunţie într-o limbă de circulaţie europeană este taxată, greşelile de limba maghiară nicidecum.

Nu o dată s-au dat lupte crâncene împotriva indicatoarelor, afişelor, plăcilor comemorative cu inscripţii maghiare sau bilingve, care au fost mâzgălite, distruse sau demontate. Se determină la zecimală ponderea populaţiei maghiare pentru a se stabili dacă se încadrează sau nu în prevederile legale de utilizare publică a limbii maghiare; în caz contrar se purcede la înlăturarea triumfală a inscripţiilor.

Probabil tocmai necunoaşterea (care se perpetuează cu obstinaţie) induce ostilitatea faţă de o limbă, o cultură aflată în proximitate. Concitadinii, vecinii, prietenii români nu se pot împărtăşi din cărţile, presa şi spectacolele în limba maghiară. Totuşi, câteva proiecte recente de traducere în română a unor lucrări literare maghiare contemporane şi titrarea unora dintre spectacolele de teatru invită majoritarii să treacă pragul culturii convieţuitoare. Traducerea emisiunilor de televiziune – impusă în anii 90 – mai mult pentru „controlul" conţinutului lor, serveşte de asemenea apropierii dintre cele două comunităţi.

Am învăţat din proprie experienţă cât de păguboasă este duşmănia faţă de o limbă, o cultură, lipsindu-te de posibilitatea de a cunoaşte, de a comunica, de a înţelege şi a te reconcilia.

Pe lista limbilor tratate cu ostilitate mai figurează şi altele. Ura faţă de limba rusă (a cărei însuşire era obligatorie într-o anumită epocă istorică) nu s-a diminuat, mai ales de când este personificată de „rusofonii" de dincolo de Prut. Şi cât de utilă ar fi cunoaşterea ei în perspectiva reluării colaborării economice cu Rusia!

Cât despre limba romani, ea este ignorată cu desăvârşire. Romii vorbesc româneşte şi ungureşte, ba chiar şi în limbile ţărilor europene în care au peregrinat, în timp ce limba lor (universul lor paralel) nu interesează aproape pe nimeni…

Mă întreb de cât timp este nevoie şi de cât curaj, ca în şcolile româneşti sau în alte instituţii să se iniţieze programe de învăţare a limbii maghiare, a limbii romani sau a altor limbi vorbite de minoritari? Potrivit unei zicale maghiare „câte limbi vorbeşti, atâţia oameni eşti!". Cât de util ar fi ca şi majoritarii să fie, măcar puţin… minoritari!

În 29 aprilie 2020 l-am auzit (pentru prima oară) pe preşedintele României salutând în limba maghiară, un lucru care m-ar fi bucurat, ca un semn al normalităţii şi deschiderii, un gest care ar fi trebuit făcut de mult… Numai că, din păcate, a fost un salut în zeflemea...menit să incite, nu să apropie.

Prima versiune a acestui articol a fost publicată în revista Baabel 
at Niciun comentariu:

miercuri, 29 aprilie 2020

Revizionismul maghiar, neohortist

Un ziar din Cluj publică imagini cu ministrul ungar de Externe într-o tabără revizionistă, la masă cu lideri de extremă dreaptă

Făclia de Cluj

prezintă în exclusivitate o fotografie „realizatată în 2004 în tabăra neohortysto-nazisto-revizionistã Magyar Szighet de la Veroce-Ungaria în care Péter Szijjártó apare alături de Toroczkai Laszlo, liderul Mişcării Tinerilor din 64 de Comitate, organizatorul taberei. La aceeaşi masă, mai stau doi lideri ai formaţiunilor de extremă dreapta Jobbik şi Partidul Agrarian. Tabăra Magyar Sziget a fost gândită ca un loc în care militanţii pentru Ungaria Mare să caute soluţii pentru combaterea efectelor Trianonului. Totodată, tabăra s-a dovedit a fi şi un pol al ofensivei împotriva spiritului Uniunii Europene şi al valorilor spirituale ale bătrânului continent".

 

În cadrul acestei tabere, timp de o săptămână, conform publicaţiei clujene, „aveau loc prelegeri, discuţii libere şi dezbateri cu privire la viitorul maghiarimii în contextul Uniunii Europene şi al globalizării, la autonomia maghiarilor din afara graniţelor Ungariei, dar şi despre "nedreptăţile" istorice suferite de naţiunea ungară, cel mai frecvent exemplu dat de organizatori fiind Tratatul de la Trianon din anul 1920. Tot de aici se puteau cumpăra portrete cu Hitler, Miklos Horthy, cărţi cu subiecte referitoare la efectele Trianonului, cu opera lui Wass Albert, despre istoria Ardealului etc."

 

Péter Szijjártó era pe atunci lider al organizaţiei de tineret a FIDESZ şi „a ţinut să ia parte la o dezbatere a reprezentanţilor organizaţiilor de tineret ale partidelor de dreapta din Ungaria, simpatizanţi ai HVIM. Este vorba de Toroczkai Laszlo, lider al Mişcării Tinerilor din 64 de Comitate (HVIM), reprezentantul tinerilor din Jobbik şi cel al Partidului Agrarienilor, condus atunci de ultranaţionalistul István Csurka. Mişcarea Tinerilor din 64 de Comitate (HVIM), fondată de Toroczkai Laszlo în 2001 după modelul organizării administrativ-teritoriale al fostului regat ungar, este considerată de presa maghiară ca fiind o organizaţie neorevizionistă, antisemită, neohorthystă", arată sursa citată.

 

 


Expresie a caracterului ultranaţionalist, extremist, xenofob şi antiromânesc al Mişcării, Csereznyes Pal, condamnat la o pedeapsă de 10 ani de închisoare pentru evenimentele sângeroase de la Târgu Mureş, din 19-21 martie 1990, a fost desemnat preşedinte de onoare al HVIM în perioada mandatului lui Toroczkai Laszlo. Csereznyes a fost folosit ca simbol naţional al luptei pentru „libertatea" maghiarilor din teritoriile „ocupate".

 

 

Pe fondul incidentelor în care au fost implicaţi, în 2016, Beke Istvan şi Zoltan Szocs, care ar fi încercat să detoneze un dispozitiv explozibil artizanal, de Ziua Naţională a României, DIICOT a cerut scoaterea în afara legii a„Mişcării de Tineret 64 de Comitate“.

 

„Pe fondul unei legislaţii deficitare în materie, pentru a da eficienţă reglementării legale ce vizează actul de interzicere a fiinţării, pe teritoriul României, în scopul prevenirii incitării la ură naţională şi rasială, organizaţiilor cu sau fără personalitate juridică şi a simbolurilor acestora cu caracter fascist, rasist sau xenofob, altele decât cele ce au făcut anterior obiectul declarării istorice, prin lege sau pe cale judecătorească, ca fiind scoase în afara legii (ex: fascismul ca organizaţie şi simbolistică), prezentul act de sezizare al instanţei va ridica, pentru o justă soluţionare a cauzei, problema declarării pe cale judecătorească a organizaţiei, fără personalitate juridică pe teritoriul României, «Mişcarea de Tineret 64 de Comitate» şi a asociaţiei-paravan «Szent Laszlo Serege» (Oastea Sfântului Ladislau n.n.) ca organizaţii cu caracter fascist, rasist şi xenofob, a căror activitate şi simboluri utilizate pe teritoriul României intră sub incidenţa dispoziţiilor art.1 din O.U.G nr.31/2002“, precizează

DIICOT.

 

 

„Acţiunile HVIM, denotă caracterul structurat, organizat, etapizat şi perseverent al agendei pe care liderii Mişcării o promovează în România, plecând de la organizarea şi desfăşurarea de activităţi propagandistice, prin purtarea de ţinute, utilizarea de însemne şi recurgerea la formule de salut („SIEG HEIL" – formulă a salutului nazist) şi gesturi a căror simbolistică sugerează apropierea de mişcarea nazistă, continuând cu selectarea, recrutarea şi dezvoltarea spiritului combativ al tinerilor maghiari, prin implicarea acestora în activităţi cu caracter paramilitar, „menite a proiecta în conştiinţa comunităţii maghiare din zona Ardealului încredere, forţă, disciplină şi speranţă în împlinirea idealurilor iredentiste“, arată procurorii.

 

 

 

Ministrul ungar de Externe, Szijjártó Péter, l-a atacat, sâmbătă, 24 aprilie, pe ambasadorul român la Budapesta, Marius Lăzurcă, după ce acesta a trimis un mesaj de susţinere unei deputate a opoziţiei maghiare despre care afirmă că a fost atacată într-o dezbatere în Parlament, după ce a cerut explicaţii cu privire la materialele sanitare pe care Ungaria le-a trimis maghiarilor din România.

 

Szijjártó Péter a publicat, sâmbătă, pe Facebook, un mesaj pe care ambasadorul român Marius Lăzurcă l-a trimis într-un grup de WhatsApp, manifestându-şi solidaritatea cu deputata Szabó Tímea, despre care susţine că a fost atacată într-o dezbatere în Parlament, după ce a cerut explicaţii cu privire la materialele sanitare pe care Ungaria le-a trimis maghiarilor din România, relata, zilele trecute,

Adevărul. 

 

„Dragi colegi, cu certitudine ştiţi că, urmare a unei dezbateri în Parlament, Ms. Szabo Timea a primit un şir nesfârşit de de insulte şi chiar ameninţări. Am considerat acest lucru inacceptabil şi, ca urmare, am decis să-mi exprim solidaritatea", le-a scris Marius Lăzurcă ambasadorilor din grupul respectiv, după care a postat mesajul pe care l-a transmis deputatei maghiare.

 

În acesta, Lăzurcă afirmă că are obligaţia de a rămâne „în afara competiţiei politice din Ungaria" şi nu intenţionează să renunţe la această regulă, însă nu poate abdica de la „principiile fundamentale ale decenţei umane şi ale bunului simţ". „Vă rog să-mi permiteţi, aşadar, să vă trimit acest modest, dar profund simţit semn al solidarităţii mele, alături de cele mai bune urări", i-a transmis Lăzură deputatei maghiare.

 

 

Potrivit traducerii G4Media, Szijjártó Péter a afirmat: „Probabil de aici nu se poate coborî mai jos, ambasadorul român i-a luat apărarea lui Szabó Tímea".


„Ambasadorul României i-a trimis o scrisoare lui Szabó Tímea, prin care îşi exprimă solidaritatea cu ea şi în care îşi exprimă speranţa că Szabó Tímea va rezista după aceste insulte. (...) Este şocantă isteria mincinoasă evidentă a ambasadorului român, dar este şi mai ruşinos că opoziţia din Ungaria şi ambasadorul român au ajuns pe o platformă comună împotriva maghiarilor din afara graniţelor. Să clarificăm faptul că opoziţia maghiară, cu Szabó Tímea în rândurile ei, şi ambasadorul român trebuie să înţeleagă limpede ca apa că maghiarii din afara graniţelor sunt parte a naţiunii maghiare. De aceea, şi în viitor îi vom ajuta exact cum am făcut-o şi până acum", a mai afirmat ministrul ungar, conform sursei citate. 

 
at Un comentariu:

Noi, ungurii, te-am votat și tu sari cu brăcinarul pe noi! No, futu-ți mămăligă ta!

Ministrul ungar de Externe, după atacul lui Iohannis: Mesajul nostru către președintele României este simplu: mai mult respect pentru maghiari / L-au votat la prezidențiale în marea lor majoritate

Ministrul ungar de Externe, Szijjarto Peter, reacționează după declarațiile dure ale președintelui Klaus Iohannis și-i amintește acestuia că maghiarii din Transilvania, în marea lor majoritate, l-au votat la prezidențiale. "Acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea. De aceea cererea, mesajul și apelul nostru către președintele României este simplu: mai mult respect pentru maghiari", a spus Szijjarto Peter, într-un mesaj video postat pe Facebook.

"Noi suntem interesați să menținem relații bune cu România întrucât suntem parteneri economici importanți. Dar și maghiarii care trăiesc în Transilvania și Secuime au interesul ca cele două state să aibă o relație normală. Din păcate, în ultimele zile, reprezentanți ai statului român, unul după celălalt, au făcut declarații care îngreunează în mod expres menținerea bunelor relații de vecinătate. Astăzi, președintele României a făcut o declarație în mod expres necivilizată și propice pentru incitarea la ură. Dlui Iohannis trebuie să-i fie clar faptul că marea majoritate a maghiarilor din Ardeal și Secuime l-au votat la alegerile prezidențiale. Acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea. De aceea cererea, mesajul și apelul nostru către președintele României este simplu: Mai mult respect pentru maghiari", a spus Ministrul ungar de Externe.

Președintele Klaus Iohannis a lansat miercuri un atac extrem de dur la adresa PSD, acuzând partidul că vrea "să dea Ardealul ungurilor" și spunând că este incredibil ce înțelegeri se fac în Parlament.

"E incredibil ce se întâmplă în Parlamentul României. PSD-ul a ajutat UDMR-ul să treacă prin Camera Deputaților o lege care dă autonomie largă Ținutului Secuiesc Este incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD, este incredibil ce înțelegeri se fac în Parlamentul României În timp ce noi, eu, Guvernul, ne luptăm cu pandemia de coronavirus, PSD-ul, marele PSD, se luptă în birourile secrete ale Parlamentului ca să dea Ardealul ungurilor", a spus Iohannis.

​UDMR i-a cerut președintelui Klaus Iohannis să-și ceară scuze pentru declarația făcută de la Cotroceni referitoare la legea privind Ținutul Secuiesc, Kelemen Hunor susținând că este un mesaj tipic PRM-ist care instigă la ură împotriva maghiarilor.

​"Klaus Iohannis, isterizat si nervos, a avut o declarație nedemnă pentru un președinte, cu un mesaj tipic PRM-ist violent și periculos: ungurii ne iau Ardealul. Astăzi am fost martorii unui eveniment fără precedent în ultimii 30 de ani: de la microfonul Cotroceniului se dezinformează grosolan și se instigă împotriva maghiarilor. UDMR respinge ferm acest gen de discurs și orice fel de instigare. Președintele trebuie să-și ceară scuze pentru acest derapaj periculos", a scris Klemen Hunor pe Facebook.
at Niciun comentariu:

No tulai Doamne dar multă prostie!


Reportaj la televiziunea publică germană: Fermierii care angajează români încalcă regulile impuse de stat

muncitori romani germania - captura
Muncitorii români la o fermă din Germania merg să-și cumpere produse mai ieftine de la supermarket Foto: captură TV
DIN ARTICOL

  

Patronul le-a reținut documentele și motivează: Nu respectă regulile!

Mii de sezonieri români au plecat în Germania pentru a munci în agricultură. Este nevoie de ei ca de aer pentru a culege recoltele care ar risca atlfel să se strice pe câmpuri. Însă nu puține au fost cazurile în care conaționalii aflați la muncă acolo s-au plâns de condițiile în care trebuie să trăiască în plină pandemie de COVID-19. Jurnaliştii germani de la postul public de televiziune ARD au făcut mai multe reportaje despre lucrătorii sezonieri străini fără de care multe ferme din Germania ar da faliment. 

La începutul lunii, ministrul german al agriculturii anunţa care sunt noile reguli pentru muncitorii sezonieri aduşi din străinătate.


Julia Klöckner, ministrul german al agriculturii: Cazarea şi împărţirea echipelor de lucru sunt strict reglementate. Echipele de muncitori nu pot fi schimbate, grupurile nu se amestecă între ele. Muncitorii rămân împreună şi lucrează în echipe cât mai mici, de 5, 10, cel mult 20 de persoane.

Imaginile arată că şi regula asta rămâne doar pe hârtie la cel puţin câteva din fermele la care lucrează români. Fermierii fentează legea şi nu aplică regula distanţării şi a grupurilor de lucru mici pentru sezonierii veniţi în martie, adică înainte de anunţul ministrului.

- Mergem la câmp într-o remorcă. 70 de oameni la un loc, confirmă o româncă intervievată de reporterul ARD.

- Aţi primit măşti?

- Nu, nu am primit măşti, spune un tânăr.

Teoretic, lucrătorii sezonieri nu au voie să părăsească fermele care îi găzduiesc. De acolo ar trebui să-şi cumpere chiar şi mâncarea. Dar românii au plecat în Germania ca să strângă nişte bani, fac economie de când se ştiu şi, prin urmare, merg la supermarket, unde e mai ieftin.

- Nu puteţi să cumpăraţi nimic de la fermă?

- Ba da, putem, spune o femeie.

- Atunci de ce mergeţi aici, la supermarket, la cumpărături?

- Pentru că la fermă alimentele sunt de trei ori mai scumpe.

- Nu puteţi să faceţi cumpărături la fermă?

- Ba da, dar acolo este totul mult mai scump, confirmă o altă femeie.

Lucrătorii sunt cazaţi în locuinţe modulare, practic în nişte containere. În fotografiile postate de români pe reţelele de socializare pentru rude şi vecini se văd paturi lipite, într-un spaţiu extrem de mic.

- Câte persoane dorm într-o cameră?

- Trei persoane. Venim de mai mulţi ani aici.

- Deci e la fel ca în anii trecuţi?

- Da.

Patronul le-a reținut documentele și motivează: Nu respectă regulile!

Unii dintre muncitorii români s-au revoltat de condiţiile în care sunt obligaţi să muncească la fermele din Germania. Se plâng că fermierii nu le mai dau înapoi documentele personale, iar jurnaliştii germani amintesc că asta e o practică folosită de traficanţii de persoane.

- Am spus că este o problemă că şeful nu ne-a dat înapoi buletinele, confirmă un român.

Reporterii ARD l-au întrebat pe fermier despre aceasta. Iar fermierul a fost sincer și a recunoscut că le-a reținut documentele, deși știe că nu are voie.

„Am o anumită responsabilitate pentru aceşti oameni, dar la un anumit punct, renunţ la această responsabilitate, pentru că ştiu că niciunul sau nu neapărat niciunul, ci mulţi dintre aceşti muncitori nu vor să respecte regulile pe care le cerem noi”, declară fermierul.

- Dar totuşi nu puteţi să le ţineţi buletinele, obiectează reporterul.

- Cu siguranţă aveţi dreptate, dar este un instrument de presiune, care nu e în regulă, dar nici nu are de-a face cu traficul de persoane, recunoaște fermierul.

Autorităţile germane investighează deja mai multe plângeri, iar unii experţi deja trag concluzia.

Stefan Sell, sociolog: Fermierii vor munciori, au nevoie de ei pentru recoltă şi totul este garnisit cu reguli de protecţie care, din păcate, rămân doar pe hârtie.

Germania permite, începând cu luna aceasta şi până la sfârşitul lui mai, venirea a 80 de mii de lucrători sezonieri, în condiții speciale de securitate sanitară.

Citiți și:  Mesaj al ambasadorului Emil Hurezeanu pentru românii care lucrează în Germania

Un fermier german explică de ce are nevoie de muncitori români: „De germani nu mă pot folosi. Se plâng de dureri de spate”

Cine sunt românii care au mers în Germania la cules de sparanghel: „În rest sunt profesor de chitară aici în ţară”

Editare web: Luana Păvălucă

at Un comentariu:

Asta-i America? Nu vreau să-i dau o caracterizare, cel mult o înjurătură.

https://youtu.be/E1Y8Q9Vr1Qo


at Un comentariu:
Location: Poienarii Burchii, România

marți, 28 aprilie 2020

Grecii la un pas de a mânca sărăcie pe pâine.

Grecii se pregătesc pentru o nouă criză economică, după 10 ani în care credeau că lucrurile nu se pot înrăutăți mai mult

Optimismul se întorsese în Grecia după 10 ani de dificultăți financiare severe, proteste în masă și previziuni economice sumbre. Însă pandemia COVID-19 le provoacă acum grecilor îngrijorări și mai mari cu privire la viitorul lor, notează CNBC.

"Mă aștept să rămân fără loc de muncă", le-a declarat Vassilis, un cetățean grec în vârstă de 34 de ani, jurnaliștilor CNBC.

Acesta a lucrat în turism pentru ultimii 11 ani iar în ultimii trei a fost ghid, arătându-le turiștilor internaționali unele din comorile ascunse ale Atenei. Turul piețelor și al restaurantelor locale era cel mai popular printre vizitatori, relatează acesta.

"Ne așteptam să avem cel mai bun sezon înregistrat vreodată vara aceasta, mai bun chiar decât numerele-record înregistrate anul trecut. Deci, este doar virusul", a explicat Vassilis de ce se teme pentru locul său de muncă.

"Chiar și în timpul crizei economice am avut un loc de muncă", adaugă acesta.

Grecia a cerut ajutor financiar în urmă cu 10 ani, în aprilie 2010. A fost rezultatul a ani de zile în care diferitele guverne de la Atena s-au împrumutat peste capacitatea de plată iar nivelul datoriei publice a devenit atât de mare încât investitorii nu mai erau dispuși să finanțeze ritmul de cheltuire al țării.

A fost doar începutul unei crize lungi și dureroase.

Grecia a fost nevoită să treacă prin trei programe de bailout cu măsuri de austeritate stringente atașate care s-au încheiat abia în august 2018.

Cu toate acestea, în ultimii ani economia a dat semne de revenire. Produsul Intern Brut a crescut cu 1,9% anul trecut iar rata șomajului a scăzut la 17,3%, cu mult sub nivelul de 27,5% din 2013, potrivit datelor Eurostat.

Pandemia COVID-19 este pe punctul de a inversa această revenire modestă.

Fondul Monetar Internațional a prognozat o contracție de 10% a PIB-ului și o rată a șomajului de 22,3% pentru Grecia în 2020.

"Situația legată de coronavirus vine să deraieze mult așteptata revenire a economiei Greciei", a declarat pentru CNBC Athanasia Kokkinogeni, un analist financiar de la compania DuckerFrontier.

Grecia a fost una din țările europene care au implementat cel mai rapid măsuri de izolare stricte pentru a preveni răspândirea pandemiei.

Potrivit experților în sănătate publică citați de CNBC această abordare a contribuit la numărul relativ scăzut de cazuri în țara mediteraneană. Însă carantina a închis și turismul elen.

"Turismul contribuie cu 21% la economia Greciei. Datorită pandemiei, țara rămâne momentan închisă turiștilor din afara și interiorul Uniunii Europene (...) amenințând să producă o recesiune gravă și pierderi masive de locuri de muncă în sectorul turistic și al serviciilor", a avertizat Athanasia Kokkinogeni.

Fără turiști, sectorul este înghețat. Dar cu călători străini făcându-și concediul în Grecia, riscul răspândirii coronavirusului crește.

Drept urmare, executivul elen vrea să dezvolte un set de protocoale de sănătate împreună cu celelalte țări europene pentru a recâștiga încrederea vizitatorilor internaționali și proteja în același timp sănătatea muncitorilor locali.

Între 10 și 11% din PIB-ul european și 27 de milioane de locuri de muncă sunt legate direct sau indirect de sectorul turistic, preponderent în țările din sudul Europei.

Comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton, a avertizat săptămâna trecută că din cauza pandemiei COVID-19 turismul european se "confruntă cu un risc clar al falimentelor și pierderii locurilor de muncă".

Grecia intenționează să își redeschidă sectorul în iulie, majoritatea turiștilor vizitând țările mediteraneene începând cu luna martie în condiții obișnuite. Însă Grecia este în carantină din 23 martie.

Citește și:
at Niciun comentariu:

Spectrul săraciei bate la ușă. Până mai ieri erau plini de ei, azi cerșesc venirea turiștilor.

VIDEO Altădată deranjați de numărul mare de turiști, locuitorii unui sat austriac de poveste așteaptă reîntoarcerea lor

Un sat austriac atât de pitoresc încât a trebuit să limiteze numărul de turiști care îl vizitau anual acum tânjește după reîntoarcerea vizitatorilor pe străzile pustii, relatează Reuters.

Hallstatt, cu o populație de 780 de locuitori, estimează că a avut un milion de vizitatori anul trecut, înainte ca pandemia COVID-19 să oprească turismul internațional.

Alte locații turistice altădată sufocate de vizitatori dornici de selfie-uri se confruntă cu o soartă similară.

Majoritatea turiștilor ajung în Hallstatt cu autocarul pentru priveliștile ajunse renumite în special în Asia, datorită unui serial TV sud-coreean filmat în sat și a unei replici parțiale a acestuia construită în China.

În trecut Hallstatt a atras adesea atenția datorită eforturilor de a limita numărul autocarelor care opreau în sat și tentativei de a monetiza scurtele vizite, ca de exemplu taxarea cu 1 euro a folosirii toaletei.

"Recent a fost prea mult și a fost perceput ca prea mult și un blestem, așa că am tot continuat să luăm măsuri", a declarat primarul Alexander Scheutz.



Acum locuitorii se întreabă când se vor lovi de aceste provocări din nou.

Cu granițele Austriei închise într-o țară puternic dependentă de turism, premierul Sebastian Kurz a declarat că speră că frontiera cu Germania, de unde provin cei mai mulți turiști străini, se va redeschide în curând. Însă autoritățile germane nu i-au împărtășit optimismul.

"Noi în Hallstatt depindem în proporție de 95% de turiști străini din Asia, America, Marea Britanie și țările europene învecinate", a afirmat Markus-Paul Derbl, proprietarul unui restaurant, magazin de suveniruri și a altor afaceri locale.

"Dacă granițele rămân închise va fi foarte, foarte dificil să menținem afacerile funcționând normal", a mai declarat acesta.

Este puțin probabil ca în Hallstatt vizitatorii germani să poată compensa dispariția turiștilor din alte țări dar primarul Alexander Scheutz amintește că "peisajul este frumos, suntem pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO iar oamenii sunt primitori".
at Niciun comentariu:

Nu-i a glumă! Americani înfometați.

Altă faţă a foamei: Cum au ajuns americanii cu SUV-uri şi bine îmbrăcaţi să stea cu orele la cozi pentru mâncare

​Zilele trecute ONU anunţa că o mare parte din lume este pe cale de a se confrunta cu o foamete "de proporții biblice" din cauza pandemiei. În acelaşi timp, vedem imagini din Statele Unite, cu mii de oameni care stau cu orele la cozi kilometrice pentru mâncare. Doar că americanii aşteaptă să primească o bucată de pâine în maşini scumpe, bine îmbrăcaţi şi înconjuraţi de gadgeturi. Imagini pe care nu le-am asocia tocmai cu foametea.

O parte din Aeroportul Internaţional din Pittsburgh (Pennsylvania, Statele Unite) a fost transformată într-o bancă de hrană pentru americanii care nu-şi mai permit să-şi cumpere mâncare. Mii de americani aşteaptă la cozi pentru a primi ajutorul oferit de ONG-uri americane. SUV-uri şi alte maşini pe care cei mai mulţi dintre noi nu şi le permit, se întind pe mulţi kilometri. Cum se explică acest paradox - americani ce par a fi mai bogaţi decât mulţi dintre români şi foarte departe de imaginile celor care mor de foame în Africa, să sufere de foame?

Problema alimentaţiei este de foarte multă vreme dezbătută în Statele Unite, în condiţiile în care peste 4,3% dintre gospodăriile americane sunt considerate a avea probleme grave în asigurarea hranei, potrivit datelor pentru 2018 ale Departamentului de Stat al Agriculturii (USDA) din Stele Unite. Cu toate acestea SUA nu se numără printre cei care au ratificat "Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale" (ICESCR), ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, semnat de peste 170 de state, care prevede, printre altele şi dreptul la hrană ca fiind un drept fundamental. O explicaţie simplistă ţine de faptul că astfel de intervenţii din partea statului nu sunt în concordanţă cu modelul american de democraţie şi libertate.


Totuşi, SUA au implementat câteva programe de sprijin şi asistenţă socială, precum Healthy Food Financing Initiative (Iniţiativa de sprijin financiar pentru mâncarea sănătoasă), din timpul administraţiei Obama, în 2010, prin care se încerca încurajarea micilor întreprinzători care produc şi vând alimente sănătoase să se dezvolte şi în zonele defavorizate, programe de oferirea a hranei în şcoli şi, cel mai important, Supplemental Nutrition Assistance Program (SNAP) prin care cei cu venituri foarte mici sau fără venituri primesc bani de mâncare.

Cine poate primi acest ajutor? Se face un calcul în funcţie de venitul anual al unei familii. Spre exemplu, beneficiază de SNAP o familie cu patru copii al cărei venit anual nu depăşeşte 31.000 de dolari, care primesc circa 133 de dolari de persoană, pe lună (sumele diferă în funcţie de venit, dar şi de statul în care locuieşte familia) - asta înseamnă, medie, cam 1,5 dolari pentru o masă.

Foamea spulberă stereotipuri

În Statele Unite, în peste jumătate dintre gospodăriile unde există problema lipsei de alimente nu sunt familii de culoare, iar două treimi dintre familiile cu copii aflate în această situaţie, au cel puțin un adult care lucrează şi de cele mai multe ori au un job cu normă întreagă, arată un reportaj realizat de National Geographic.

În 2006, guvernul SUA au înlocuit cuvântul "foamete" în rapoartele şi statisticile care se referă la aceste familii cu sintagma "nesiguranță alimentară", care descrie de fapt situaţia din gospodărie în care membrii nu aveau suficientă hrană, cel puţin în anumite perioade dintr-un an. Indiferent de termenul folosit de autorităţi, numărul americanilor care suferă de foame a crescut enorm în ultimii ani. Drept urmare, în situaţii de criză precum cea de acum, a pandemiei COVID-19 lucrurile ajung să fie dramatice.

În 2012, SUA aveau 48 de milioane de persoane aflate în starea de "nesiguranţă alimentară", cu peste 50% mai mulţi, faţă de câţi erau la mijlocul anilor'90.

În 1980, existau câteva sute de programe alimentare pentru situații de urgență în toată țara, astăzi mai sunt 50.000. Procurarea hranei a devenit o grijă majoră pentru milioane de americani. Practic, 1 din 6 persoane rămâne fără mâncare cel puţin o dată pe an. În cele mai multe ţări europene, media este de una din 20, potrivit nationalgeographic.com.

Problema foamei in SUA pare de domeniul absurdului. În multe dintre gospodăriile menţionate mai sus, de cele mai multe ori găseşti în frigidere doar muştar şi ketchup. În foarte multe se mâncă cel mult o dată pe zi, iar de cele mai multe ori acea masă constă fie în macaroane cu brânză sau conserve. Fructele şi legumele proaspete sunt puse pe masă probabil doar în primele zile de la plata SNAP - ajutorul pentru hrană primit de la stat.
Domeniile din care provin cei care primesc astfel de ajutoare sunt extrem de diverse - de la muncitori în agricultură, la profesori pensionari, până la imigranţi fără acte.

O altă nedumerire legată de aceşti oameni ţine de greutatea lor. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut în reportajele din ultimele zile, stând la coadă să primească ajutoare cu mâncare, sunt supraponderali. Răspunsul e destul de simplu, totuşi. Alimentaţia proastă şi obezitatea merg mână-n mână. Pentru mulți dintre americanii flămânzi, kilogramele în plus sunt de fapt rezultatul unei diete sărace în nutrienţi - un efect secundar nedorit al foamei în sine, explică Melissa Boteach, vicepreşedinte al programului "Sărăcie şi Prosperitate" al Centrului American de Progres.


Sursa foto: captura nationalgeographic.com

Orașul Spring, suburbie a Houston, statul Texas - un loc ce ar putea părea la o primă privire un orăşel liniştit, cu străzi şi case frumoase, perfect pentru ca o familie să-şi crească copiii. Dacă până nu de mult astfel de suburbii chiar se încadrau într-un astfel de tablou, acum, multe s-au transformat în cămine ale sărăciei. Locuinţele în marile oraşe s-au scumpit enorm, aşa că mulţi dintre cei cu venituri mici au fost nevoiţi să se mute în astfel de zone şi aşa au ajuns micile orăşele, precum Spring să se transforme în poluri ale sărăciei. Deşi la o primă vedere, cum ziceam, locuitorii de aici nu par a se confrunta cu problema hranei. Familiile de aici au maşini, în primul rând că acestea sunt o necesitate, nu un lux în astfel de zone, sunt bine îmbrăcaţi pentru că haine şi încălţăminte se găsesc la preţuri mici în magazine de reduceri, au smartphone-uri, televizoare smart şi alte gadget-uri pentru că de cele mai multe ori acestea sunt luate pe abonamente de la operatorii de telefonie sau cablu.

Aici locuieşte Jacqueline Christian, o tânără mamă, singură, are un serviciu cu normă întreagă, conduce o maşină sedan destul de confortabilă şi se îmbracă modern. Fiul ei, de 15 ani, este de asemenea bine îmbrăcat şi are o pereche de Air Jordans în picioare. Însă, ei locuiesc la centru al oamenilor fără adăpost, se îmbracă doar din magazine cu reduceri, iar adolescentul a a cosit peluzele caselor din jur o vară întreagă ca să îşi poată permite tenişii. Şi cu toate că cei doi primesc bonuri de mâncare în total de 325 de dolari pe lună, în cea mai mare parte din timp femeia abia are ce pune pe masă. Ea lucrează ca infirmieră la domiciliul clienţilor. Câştigă circa 7,75 dolari pe oră şi aleargă toată ziua dintr-o parte în alta a oraşului Houston pentru a ajunge la cei pe care îi îngrijeşte. Drept urmare, n-ar putea să lucreze ce lucrează dacă n-ar avea maşină. Iar după o zi lungă de muncă, seara, după ce îşi ia băiatul de la şcoală, în drum spre centrul în care locuiesc, îi este greu să reziste tentaţiei de a opri la un fast-food, unde un meniu e de regulă sub 10 dolari, mul mai ieftin şi, evident, mai rapid decât gătitul unei cine sănătoase.

Dar, zeci de mii de oameni din SUA trăiesc în ceea ce se numeşte "deşert al alimentelor" - adică au cel mai apropiat magazin la aproape un kilomentru distanţă de casă, nu au maşini pentru că nu-şi permit sau pentru că sunt fie prea bătrâni, ori prea bolnavi ca să le conducă. Transportul în comun, deloc ieftin, nu acoperă multe zone sau este insuficient. Şi de multe ori, chiar dacă ar putea găsi fast-food-uri sau mici magazie mai aproape (deşi acestea din urmă aproape au dispărut din multe oraşe), acestea nu primesc tichete sociale. În aceste "deşerturi" accesul la mâncarea sănătoasă, şi aşa de multe ori prea costisitoare, este extrem de dificil. Drept urmare cei de aici îşi fac provizii cu mâncare ultra-procesată sau conserve.

Problemele din agricultură

În zona rurală din statul american Iowa, renumită cândva pentru soulurile fertile, în 2007 se producea o şesime din întreaga producţie de porumb şi soia din SUA. Doar că acestea ajung pe mesele multora sub formă de sucuri carbogazoase - porumbul este folosit pentru porducerea îndulcitorului sau renumitele nuggets de pui prăjite în uleiul de soia. Până la urmă, acestea sunt produsele care primesc cele mai mari subvenţii din partea statului, care în 2012, a cheltuit aproximativ 11 miliarde de dolari pentru culturile de porumbul și soia, Iowa fiind printre statele care au primit cele mai mari subvenții, se mai arată în reportajul din National Geographic.

De la începutul anilor 1980, costul fructelor și al legumelor a crescut în medie cu 24%, în State. În timp ce, costurile băuturilor carbogazoase, îndulcite cu sirop de porumb - au scăzut cu 27%.

Criza coronavirus a făcut ca foamea să fie şi mai înspâimântătoare pentru cei aflaţi oricum în dificultate până acum. Circa 43% dintre americani fie au rămas fără loc de muncă, fie au avut salariile tăiate, de la declanşarea pandemiei în SUA, scrie bbc.com.
Numărul şomerilor a ajuns la 26,4 milioane în ultima săptămână (mult peste întreaga populaţie a României). Ceea ce reprezintă peste 15% din forța de muncă din SUA. Guvernul american a alocat 2 trilioane de dolari pentru ajutoare sociale şi de şomaj, extinzând eligibilitatea pentru cei care nu se încadrau la ajutoarele de şomaj. Astfel, peste 16 milioane de americani, au primit o formă de ajutor social până pe 11 aprilie, mai scrie bbc.com.

Factorii care au dus la acest fenomen, al "insecurităţii alimentare", după cum o numesc americanii, sunt diverşi, de la aliementele sănătoase prea scumpe, probabil din cauza unei agriculturi prost subvenţionate, până la distanţele prea mari pe care trebuie să le străbată unii pentru a-şi cumpăra mâncare. În orice caz imaginea foamei de aici arată total diferit faţa de ce vedem pe alte continente.
at Un comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Iată bogăția mea!