Anii '60 ai secolului trecut.
Doamne ce mai alergam pe dealurile Cernii și cele din Geamăna unde găseam tufișuri de rugi de mure, negre ca smoala. Alergam, apoi, cu coșurile pline de aurul pământului până la Lădești unde erau centrele de colectare pentru fructele pădurilor. Până acolo erau vreo 10 kilometri. Tălpile picioarelor frigeau de temperaturile înalte ale nisipului șoselei, fin ca zahărul pudră. Nu aveam nici un fel de încălțări. Sărăcia era lucie. Pământurile fuseseră confiscate de comuniști și băgate cu japca în CAP -uri, uitat să le fie numele. Foamete mare!
Până la Lădești murele, uneori, se depreciau. Primeam un preț altoit, mult mai mic decât pentru murele întregi și proaspete. Știu și acum prețul. 0,50 lei/kg.
Așa strângeam câțiva leișori și de Obrejenie ajungeam, din nou, la Lădești, pe aceeși șosea neasfaltată, la târg. Era o sărbătoare mare cât roata carului pentru mine. Eu cu bănișorii mei îmi cumpăram acadele, bomboane și mă dădeam în dulapuri. Bunica, uneori, îmi cumpăra teniși chinezești pe care în toamnă îi luam la începutul clasei gimnaziale. Ce mândru eram de încălțările mele! Eram un Domn.
Toată viața am știut să respect banul muncit, de multe ori obținut cu sânge.
Ce este Probojenia (Obrejenie cum o știu eu)?
"Schimbarea la Faţă a Domnului este prăznuită pe 6 august. Schimbarea la Faţă este cunoscută în popor şi sub denumire de Probojenia. Primele reprezentări iconografice ale Schimbării la Faţă sunt din secolul al VI-lea: mozaicul din Biserica "Sfântul Apolinarie" din Ravenna şi cel din Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Sinai.
Conform crestinortodox.ro, din Scriptură aflăm că Mântuitorul, luând pe Petru, Iacov şi Ioan pe Muntele Taborului, "S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte".
Minunea s-a săvârşit cu câteva zile înainte de patimile Mântuitorului, în anul 33 de la naşterea Sa, în scopul de a întări credinţa apostolilor, ca atunci când vor vedea patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului să nu se tulbure.
Schimbarea la Faţă ne descoperă că Hristos a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omenească pe care a asumat-o, ne-a fost descoperită dumnezeirea Sa. În acest sens, Sfinţii Părinti afirmă că "Hristos Se schimbă la Faţă, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii şi făcându-i din orbi văzători".
Pe Muntele Taborului, trupul Său a fost străbătut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toţi comentatorii Evangheliei sunt de acord că Schimbarea la Faţă a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Sa o prefigurează pe a noastră.
Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era "ca soarele", iar Luca, vorbind despre veşmintele Sale, menţionează că "erau ca zăpada", ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, după cum nici "zăpada" nu a fost topită de "soarele" din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit în Hristos.
Xxx
"Lădești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vâlcea, Oltenia, România. Se află în zona Oltețului, pe râul Cerna.
Satul nu mai apare în documente până în anul 1893, când îl găsim menționat ca mahala a satului Măldărești.
Ca etimologie a numelui, Iorgu Iordan îl pune în legătură cu adjectivul «olteni», care înseamnă „locuitor de pe Valea Oltului” dar revine apoi, derivându-l de la numele fiicei sau soției unui proprietar numit Olteanu. [I.Iordan, Dicționar al numelor de familii românești. Buc. 1893 p. 272]
Satul Cemegești - Voievodul Mihnea Turcitul dă în stăpânire, la 2 septembrie 1580, lui Toma, Stanciul și lui Tatu Moșia Cermegești și îi mai întărește lui Toma moșia în Cermegeștii de Sus, partea lui Dârjală, toată. Ca și celelalte sate din com. Lădești, Cermegeștii au fost, dintotdeauna, sat de moșneni, de oameni liberi. Cermegeștii de Sus se vor numi, mai târziu, Chiricești.
Satul mai apare menționat în vremea lui Matei Basarab v.v, la 13 iunie 1634, cand domnitorul întărește răscumpărarea din rumânie a moșnenilor din Oteșani pentru satele Cermegești și Măciuca.
Satul Chiricești - Fostul sat Cermegeștii de Sus apare sub acest nume în documentul din 2 septembrie 1580. [Documenta Romaniae Historica - Țara Româneasca vol. XV d/N nr.476] Deoarece numele de Chiric si Chirică apar relativ devreme în această zonă, cel mai probabil numele satului a fost dat după fiul lui Balaure Măldărescu, Chirică, ce avea, în iulie 1734, moșie „spre apus de Cerna” ( C. Tamaș,I. Soare și C, Manea-Andreescu. Comori arhivistice vâlcene. Buc.1985 nr 326). De menționat că, până în anul 1962, în acest sat a locuit boierul Chiricel, în al cărui conac a fost amplasat sediul CAP-ului.
Satul Popești - Apare documentar abia în anul 1900 ca un cătun al satului Ciumagi. În 1925, împreună cu satele Găgeni si Păsculesti, aparține de com. Ciumagi. Prin Legea administrativă din 6 septembrie 1950, se înființează regiunea Vâlcea și raionul Lădești iar satul Popești trece la com. Lădești.
Satul Măldărești - Prima atestare documentară apare la 26 iunie 1557, când voievodul Pătrașcu cel Bătrân întărește lui Oprea, Șerban și Micu o moșie în Măldăreștii de Cerna. În anul 1662 satul apare iar menționat: Marica, fiica lui Dumitru, din Măldărești, vinde lui Pădure și fratelui acestuia, Balaure, partea sa de moșie (Arhivele Statului. Râmnicu Vâlcea, dosar 209/1833). Datorită neamului întins al Măldăreștilor, mari proprietari de moșii în tot județul Vâlcea, satul Măldărești apare cel mai consecvent, in documente, de-a lungul timpului.
Satul Ciumagi - Atestat, pentru prima oară, în anul 1720 când, sub denumirea de Csumada, localitatea apare menționată în cunoscuta hartă a austriacului Schwanz (Al. Vasilescu. Regiunea tuturor localităților în harta Olteniei de Schwant, Arhivele Olteniei nr. 27/1926, pg.344). În anul 1893 Ciumagi apare ca și comună în plasa Cerna de Sus iar după Legea administrativă din 13 iunie 1925 este comuna din care fac parte satele Găgeni, Păsculești și Popești. Din septembrie 1950 trece în cadrul com. Lădești iar satul Găgeni se va alipi com. Dejoi.
Satul Păsculești - În anul 1795 localitatea era o mahala a satului Ciumagi. Denumirea vine, cel mai probabil, de la numele Pascu, foarte frecventă în zonă. Aparține de comuna Lădești după Legea administrativă din septembrie 1950.
Satul Dealul Cornii - În documentul din 2 sept. 1580 al domnitorului Mihnea Turcitu v.v se spune că „Peste Cerna, spre răsărit, în capul Cornii s-a însemnat un stejar ca semn de hotar”. Denumirea vine de la numele Cornea, probabil proprietarul dealului de lângă sat.
Trebuie menționat că în satul Ciumagi există punctul "Birlui", o toponimie cumană, păstrată până azi.
Personalități din satul Lădești:
Virgil Ierunca critic literar, poet
Justinian Marina patriarh al Bisericii Ortodoxe Române"
Xxx
Viața merită a fi pe deplin trăită! Am mai spus-o, am mai scris-o: Bucuriile mici împlinesc omul, nu marile averi! O floare, un cuvânt, o felicitare, un gând bun, ....dar nu uitați de netrebnici, trebuie altoiți și a li se spune verde în față când ne încalecă ca pe niște animale.
A venit seara!
Au venit și primele reactii, la cuvintele mele de mai sus, care mi-au întregit sufletul:
Una din USA, o familie emigrată aici în urmă cu cca. 30 de ani:
"Sandu tu ești ca Toni!!??
Va iubiți enorm de mult locurile natale,deși ați avut o copilărie plină de sărăcie!??
Dar greutățile copilăriei v-au ajutat să vă descurcați în tot restul vieții!!??
De multe ori eu am spus ca Toni este un adevărat miracol și minune făcută de Dumnezeu !!
Un copil cu zero sau aproape zero posibilități materiale fără mincare fără îmbrăcăminte fără o jucărie fără o carte de povești….a ajuns unde a ajuns!!!!"
Și alta de la ultimul meu Comandant, general cu patru stele:
Frumos nea Sandule. Ce vremuri am trăit toti!
Și acum să dau din casă:
Un general al armatei române, cu mulți ani în urmă într-o situație foarte dificilă pentru mine, mi-a a scris doar cinci cuvinte: Mulțumim pentru ce ai făcut.
Astea-s monezi de aur invizibile, mult dragi mie.
