Gândurile mele la ceas de Duminică pentru oameni gospodari cu un petec de grădină care vor să-si îndestuleze masa cu legume și fructe proaspete. Nu mă adresez celor care dispun de bani mulți. Voi nu trebuie să citiți rândurile scrise de mine. Scriu astfel de articole pentru cei cu venituri mici, dar harnici.
Porțiunea de grădină ce urmă să fie amenajată inginerește era plină de ierburi. Dă-i și dă-i bătaie! Am eliberat terenul de ierburile nefolositoare, zic unii. Printre aceste ierburi erau și minuni ale naturii care folosite aduc multe beneficii sănătății omului. Troscotul și loboda parcă plângeau. Eu, nimic. Dă-le la cap!
Bătrâna mea motosapă electrică, o chinezărie, dar tare m-am ajutat de ea de-a lungul timpului:
Experiența de viață, întâlnirile cu mulți oameni, discuțiile cu aceștia, observațiile personale și o zicală a tatălui meu -Fă din rahat bici, dar să și pocnească-un tâmplar de excepție, absolvent, între cele două războaie mondiale, al Școlii de Arte si Meserii din București, un țăran care si-a depășit condiția trecând în rândul muncitorilor cu meserie, brățară de aur. Am mai povestit eu câte ceva în blogul meu. Eu mi-am depășit părinții cu vârf și îndesat dar tot un om modest am rămas. Indiferent de banii câștigați, fie prin muncă fizică sau intelectuală, uneori mai mulți, alteori mai puțini sau chiar deloc. Nu m-am împrumutat niciodată, nici la bănci, nici la cunoștințe. A fi cumpătat e lucru mare, spunea unul din bunicii mei. În acest context o să revin cu câteva povești din peregrinările mele prin Europa, Orientul Mijlociu și Apropiat. Am vizitat o grămadă de țări, fie în misiune oficială pe linie externă, de afaceri, excursii personale. Mulți omeni gospodari harnici, patrioți, cumpătați, cu multa inițiativă dar și unii șmecheri, puși pe capătuială. E plină lumea și de bandiți.
Așa că motosapa mea și-a da Duhul. Am dezmembrat-o, am curațat-o, am verificat cuplajul dintre sape și motorul electric, meșterit de mine cu mulți ani în urmă când am readus-o la viață pentru încă o perioada de aproape zece ani. Jale, motorul electric a cedat total. Veșnică pomenire! Mi-aduc aminte de Dacia mea când eram în misiune diplomatică la Berna, Elvetia. Odată i s -a înfundat carburatorul când mă întorceam de undeva de lângă Lausanne. Am tras pe dreapta și am dat jos carburatorul. Bucăți l-am făcut. Simplu, l-am curățat și a pornit ca nou. Un echipaj de Poliție s-a oprit lingă mine să mă tracteze. Eu, nu și nu. Ce-am mai râs în sinea mea! Dar, dar aveam pe mașină inscripția CD. Asta era condiția diplomaților români în perioada comunistă. Și prost remunerați. Ce deschideri a avut România pe linia relațiilor externe in acele timpuri. Numai proști ignoră sau suduie ce au făcut diplomații români în perioada de tristă amintire.
Mulți dintre prieteni mă îndeamnă să pun pe hârtie amintirile. O voi face, asa cum cred eu de cuviință, pe blogul meu și grupul pe care l-am creat pe Facebook:
https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link
Luni voi reveni la condeiele ancestrale, sapa și grebla.
