O zi de pensionar.

Aseară  m-am culcat aproape de miezul nopții.  Am răsfoit noi apariții editoriale, cumpărate  din  librăria bucureșteană din apropierea locuinței noastre de iarnă. Librăresele mă  cunosc de zeci de ani. Una dintre ele a ieșit  la pensie. Tinerica a ajuns și ea la vârsta maturității. Are, deja, nepoți.  

Arunc o privire pe știrile zilei. Pe cele laudative le trec în diagonală, la unele nu citesc decât titlurile. Mă  inspaimantă balta de cuvinte sforăitoare.  Constat multă incultura la cei care mai ieri erau lăudătorii pandemiei iar azi au devenit specialiști în războiul din Ucraina.

Unde ne sunt tinerii noștri deștepți,  culți,  patrioți, naționaliști, profesioniști? Mulți spală  trotuarele prin lumea largă.  Alții, pe străini la popou. Vremuri noi, taică! Un fost prim-ministru a dat urât cu tifla românilor,  acum este la Geneva. 

Nu mor caii când  vor câinii!

Adorm, visez și iar visez.

Mă trezesc pe la ora 6.00. Deschid geamurile. Iasomia și mâna Maicii Domnului își trimit uleiurile esențiale în dormitor. Adorm, iarăși mă trezesc pe la orele nouă și jumătate. Afară deja toropeala pusese stăpânire pe curtea noastră.  O fugă  la castraveți. Asteptau sa fie culeși.  Am luat câțiva dintre ei. Erau fericiți. Aseară  le-am dat apă de ploaie din rezervorul nostru special cumparat pentru colectarea apelor pluviale.

 Am înfulecat o cafea mare, doi castraveți proaspeți cu o felie de pâine unsă cu pateu și apoi treci la muncă. Iarba a crescut din nou. Soția era deja pe plai. Motorul se auzea râsnind la iarbă. Mirosul de fân cosit m-a înviorat. 

Am luat coasa și dă-i bătaie. 

Și  uite asa trec orele.

Acum stau în iatac alături de motanul nostru. Suntem amândoi fericiți.  El doarme și eu scriu în pauza de odihnă. Mă  gândesc  la fânul uscat, Așteaptă să-l strâng. 

Încă  o zi de vară. Încă o zi de pensionar.

Toropeala mare. Mă  uit cu jind la colecția revistei Magazin Istoric. Câte informații mai trebuie să  descopăr  în  ea! O colecționez de peste o jumătate de secol. În primii ani de liceu am descoperit-o. Eram sărac.  Să  o cumpăr era o avere pentru mine. La fel colecționam și  revista de fizică  și  chimie. Fiecare număr  costa 50 de bani. Doamne cât  de mult m-a ajutat în cariera profesională!

Hai la muncă! Gata cu odihna!

E aproape ora 21.00. Am terminat cositul în fata casei, am strâns fânul,  am mulcit grădina  de legume. Am luat o pauză  de masă,  la prânz, și două pauze scurte când  am mai scris câte ceva. Cam asta - i viața  pensionarului retras într-un  sat românesc.  

Și  mâine  mai este o zi! 

Mulțumesc  Domnului pentru ziua de azi.

Magazin istoric nr 8 (281)din august 1990

Informația și diversele tipuri

Realitatea istorică confirmă existența  diverselor tipuri de informații, publice și  confidențiale.  Cele confidențiale sunt și ele categorisite pe diverse grade de secretizare, o știu bine cei din structurile statului.

Am să dau un exemplu, răscoala lui Horea, 1784, moment cu profunde semnificații sociale și naționale.

Public în multe ziare ale vremii se reflecta  această răscoală  prin scoaterea în evidență a compasiunii fata de țăranii  iobagi din Transilvania, vezi Gaceta de Madrid. Pe canale diplomatice, diplomații  spanioli transmiteau confidențial că  asupra lui Horea s- a găsit un sigiliu pe care era gravată o inimă  strapunsă de o sabie și  înconjurată de următoarele cuvinte:

Horiah Rex Daciae

Ideea Daciei românești  se impunea opiniei publice. 

Ideea de unitate a românilor  a fost ca un fir roșu de-a lungul istoriei noastre.

Clipa. Imaginile sunt ca efemeridele. Poienarii Rali, 2 iunie, 2022.

Temperaturi de vară:

Indicată  de app. Internet:

Măsurată local:

În  casa, fără aer condiționat:

Ce înseamnă  să  ai noroc în viață:

La noi în casă nu mai intră insecte. O sa-mi mulțumiți pentru informație!

Stăm cu ușile deschise. Au fugit insectele de au mâncat pământul!

Acum doi ani ani am pregătit din surplusul de mere din livadă  un oțet cu arome deosebite. Îl folosim la asezonarea salatelor și  a unelor mâncăruri.

Azi am descoperit o informație pe net cu o utilizare a oțetului. Niciodată nu e prea târziu  sa te deștepți!

Găsiți pe blogul meu procesul preparării oțetului  de mere.

Eu am folosit oțetul fără  al dilua.

Cât  despre lavandă am devenit artist în extracții de uleiuri esentiale. Am publicat pe blog și un film.

O vară  frumoasă,  dragilor!

Ce amintiri! Figueres, Spania!

q

Am tras o coasă. Iarbă este înaltă.  M-a îmbătat mirosul de fân dar mi-a luat și puterile. M-am retras la umbră, răsfoiesc amintiri cu ajutorul Internetului. Sa tot fie douăzeci și cinci de ani ( am rectificat, uit că  au trecut peste două decenii de cand m-am pensionat) de când am călcat pe pământul splendide țări, Spania, în delegații oficiale. Spaniolii sunt un popor tare drag mie. Am hoinărit prin Madrid, capitală  a Spaniei numai din anul 1561 când  Fiip  II a desemnat acest oraș ca reședință, centru al monarhiei sale. Istoria Madridului este milenară.

Un renumit eseist spaniol, Pio Baroja, denumește Madridul ca un oraș al contrastelor, zona centrală este europeană iar periferia este o așezare beduini.

La 50 km este construită  de acest monarh mănastirea El Escorial unde se odihnesc mulți regi spanioli. 

Oficialii spanioli ne-au prilejuit o vizită  la aces ansamblu arhitectonic.

Vizitați! Totul în  3D, muzeul Dali din Figueres, exceptional:

https://my.matterport.com/show/?m=nuidLwVa5vK

Cei mai buni prieteni ne vizitează.

 

După  ce am frunzărit Internetul, am mai compilat câte ceva, am citit știrile, unele revoltătoare, ba chiar le-am blagoslovit cu câteva cuvinte, nu m-a auzit nimeni,  fiți  fără grijă.  Un ungur, acum prieten pe Facebook mi-a zis " Fosta-i Lele cât ai fost", "Las că-i bine și așa", m-am liniștit și am ieșit în curte. 

Iaca, lângă  ciobotele de curte un hexapod, răsturnat pe spate. Aștepta pe cineva să-l  pună în  poziție  normală. L-am pozat, filmat și  l-am pus pe un fir de iarbă în grădinița din fata camerei de la stradă.  Mi-a mulțumit  pentru totul și  a dispărut printre frunze.

Prieteni dragi, tot ce este viu, uneori grăitor în  limba lui este nădejdea omului pe pământ,  speranța de mai bine. Optimiști  să fim!

Ca în fiecare zi fac turul de onoare. Castraveții repicați, unii sunt căzuți  la pământ.  Furtuna de ieri i- a doborât. Amărâți,  săracii  de ei. Rușii  sunt de vina!

Roșiile  sunt viguroase. Au deja rod frumușel.  Stau ca gărzile elvețiene la Vatican. Le-am salutat urându-le viață îndelungată  și  îmbelșugată. 

Un câine latra la mine. Este câinele vecinilor, un mare prieten. Ne salută de fiecare dată când  ne vede. Poate pică ceva! Motanii, pisicile nu s-au sculat. Să  le vedeți  mai târziu cât de mieroase sunt. Graurii au dispărut.  Unde, unde? Dar las că-i bucurie.S- or înfrupta din cireșe  nepoții și  copiii noștri dacă or veni. Deh, treburi la împărăție,  multinaționale.  Nu-i vreme de cireșe.  Banii, bani, vile, apartamente trebuie adunate.Săracă lume cât de relativă este! Mulți nu cunosc legea entropiei. La final va fi praful cosmic, o formă stabilă energetică. Așa că  spiritul mercantil, americănesc a ajuns în România.  Are mulți prozeliți. Îl văd pe Sebastian Burduja, instruit pe la americani. Strânge rândurile cu toate etniile. Oare o avea grijă  și  de etnia dacă?!

Nevasta mă  anunță  solemn: Hai, gata, scoală-te! Azi vor fi 30°C. Nu m- am abținut,  am mai tras o poză spre grădinița din fata camerei de la stradă.  Unde ești  hexapodule?

Am trecut pe la pașapoarte, am cerut date de identificare, am deschis un dosar de caz, "Haimanaua". Uite- l pe intrus:

O întrebare: O fi fost femelă  sau mascul?

" Unguru' "  are o reacție splendidă la această  schiță.  Mulțumesc.

Acum înțeleg ce căutau Limaxi pe prispa mea. Fugeau de "Haimana".

Stau strâmb și gândesc drept. Oare?!

Watch "Virginia Irimuș, „Cântecul românilor duși din țară”" on YouTube