O zi de pensionar.

Aseară  m-am culcat aproape de miezul nopții.  Am răsfoit noi apariții editoriale, cumpărate  din  librăria bucureșteană din apropierea locuinței noastre de iarnă. Librăresele mă  cunosc de zeci de ani. Una dintre ele a ieșit  la pensie. Tinerica a ajuns și ea la vârsta maturității. Are, deja, nepoți.  

Arunc o privire pe știrile zilei. Pe cele laudative le trec în diagonală, la unele nu citesc decât titlurile. Mă  inspaimantă balta de cuvinte sforăitoare.  Constat multă incultura la cei care mai ieri erau lăudătorii pandemiei iar azi au devenit specialiști în războiul din Ucraina.

Unde ne sunt tinerii noștri deștepți,  culți,  patrioți, naționaliști, profesioniști? Mulți spală  trotuarele prin lumea largă.  Alții, pe străini la popou. Vremuri noi, taică! Un fost prim-ministru a dat urât cu tifla românilor,  acum este la Geneva. 

Nu mor caii când  vor câinii!

Adorm, visez și iar visez.

Mă trezesc pe la ora 6.00. Deschid geamurile. Iasomia și mâna Maicii Domnului își trimit uleiurile esențiale în dormitor. Adorm, iarăși mă trezesc pe la orele nouă și jumătate. Afară deja toropeala pusese stăpânire pe curtea noastră.  O fugă  la castraveți. Asteptau sa fie culeși.  Am luat câțiva dintre ei. Erau fericiți. Aseară  le-am dat apă de ploaie din rezervorul nostru special cumparat pentru colectarea apelor pluviale.

 Am înfulecat o cafea mare, doi castraveți proaspeți cu o felie de pâine unsă cu pateu și apoi treci la muncă. Iarba a crescut din nou. Soția era deja pe plai. Motorul se auzea râsnind la iarbă. Mirosul de fân cosit m-a înviorat. 

Am luat coasa și dă-i bătaie. 

Și  uite asa trec orele.

Acum stau în iatac alături de motanul nostru. Suntem amândoi fericiți.  El doarme și eu scriu în pauza de odihnă. Mă  gândesc  la fânul uscat, Așteaptă să-l strâng. 

Încă  o zi de vară. Încă o zi de pensionar.

Toropeala mare. Mă  uit cu jind la colecția revistei Magazin Istoric. Câte informații mai trebuie să  descopăr  în  ea! O colecționez de peste o jumătate de secol. În primii ani de liceu am descoperit-o. Eram sărac.  Să  o cumpăr era o avere pentru mine. La fel colecționam și  revista de fizică  și  chimie. Fiecare număr  costa 50 de bani. Doamne cât  de mult m-a ajutat în cariera profesională!

Hai la muncă! Gata cu odihna!

E aproape ora 21.00. Am terminat cositul în fata casei, am strâns fânul,  am mulcit grădina  de legume. Am luat o pauză  de masă,  la prânz, și două pauze scurte când  am mai scris câte ceva. Cam asta - i viața  pensionarului retras într-un  sat românesc.  

Și  mâine  mai este o zi! 

Mulțumesc  Domnului pentru ziua de azi.