Prietenia, la cote mari!

După negocieri, liderul UDMR Kelemen Hunor s-a întâlnit cu premierul ungar Viktor Orban

Conform sursei citate, această întâlnire a înlocuit tradiţionala reuniune de Crăciun al premierului ungar cu liderii maghiari din afara graniţelor.

Viktor Orban şi Hunor Kelemen au vorbit despre faptul că UMDR va juca un rol important în politica internă, cu ocazia formării coaliţiei de guvernare de la Bucureşti.

Liderii FIDESZ şi UDMR şi-au exprimat convingerea că rolul jucat de UDMR în Guvern va reprezenta o legătură puterică între Ungaria şi România şi va contribui în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale, a mai declarat Bertalan Havasi.

 

Conform MTI, ministrul ungar de externe şi al comerţului exterior, Péter Szijjártó, a scris vineri pe pagina sa de Facebook că Ungaria este interesată să aibă relaţii cât mai bune cu România, iar începând de acum, când negocierile privind coaliţia de guvernare de la Bucureşti s-au încheiat cu succes, iar în urma acestora UDMR va face parte din Executiv, s-ar putea să fie şanse mai bune ca oricând pentru a realiza acest obiectiv.

 

"Sper ca rolul pe care UDMR îl va avea în guvern să fie un liant puternic între noi şi să putem îmbunătăţi semnificativ relaţiile noastre bilaterale. Acest lucru este în interesul tuturor: al românilor şi al maghiarilor deopotrivă, de ambele părţi ale frontierei", a scris şeful diplomaţiei ungare.

Adevărul.ro 

România populată cu..... gâște

Invazie de gâşte cu gât roşu în România. Cum explică specialiştii acest fenomen nemaivăzut

Dan Hulea, preşedintele SOR, spune că mai mulţi factori au influenţat acest lucru: este vorba, mai întâi, de temperaturile din zonele de unde vin gâştele (Rusia, Cercul Polar), dar şi pandemia care, în acest an, pentru gâşte a fost benefică. Actuala situaţie sanitară ne ţine mai mult în case, astfel că presiunea exercitată de vânătoare este mult mai redusă. Au găsit asfel un mediu propice pentru a se instala în ţara noastră, spun specialiştii.

Păsările ajung în România în lunile noiembrie-decembrie şi pleacă în martie. În acest an, spune Dan Hulea, păsările s-au dus tot mai puţine în Bulgaria, unde mergeau de obicei. Ele se instalau pe lacuri sărate şi pe coasta Mării Negre. Acum au sosit în număr mare în Dobrogea şi în sud-estul Câmpiei Române.

Primul recensământ al speciilor de gâşte care iernează în România, realizat în perioada 21-22 noiembrie, s-a încheiat cu un număr record la gâştele cu gât roşu. Specialiştii SOR au numărat peste 14.000 în zonele din sud-estul ţării. „În cei 20 de ani de monitorizare a gâştei cu gât roşu în România, numărul mediu care se înregistra în luna noiembrie era de 5.500 de indivizi. Anul acesta, ornitologii SOR au înregistrat un număr record de gâşte cu gât roşu: 14.709.

Cea mai mare concentrare de indivizi a fost semnalată în zona lacului Balta Albă, 7.565, urmată de Lacul Strachina şi Insula Mare a Brăilei, cu peste 1.000 de indivizi fiecare. Şi în câteva zone umede de pe malul nordic al complexului lagunar Razim-Sinoe s-au numărat peste 1.600 de păsări. Alte câteva sute de indivizi au fost semnalaţi în mai multe zone umede din partea de sud-est a ţării, a explicat Dan Hulea. Biologul spune că în niciun an nu s-au mai confruntat cu această situaţie. Dacă nu sunt deranjate, numărul lor creşte.

După un traseu plin de obstacole, găştele cu gât roşu care vin din Rusia, de la cercul Polar, şi străbat de 2 ori pe an câte 4.000 de kilometri, au preferat să ierneze în România în număr cât mai mare. De asemeena, zonele lor preferate sunt cele cultivate cu grâu de toamnă, orz şi rapiţă, pentru a avea cu se hrăni. Au nevoie să înnopteze în locuri sigure, cum ar fi cursul Dunării, care le asigură apa necesară pentru a supravieţui.

Chiar dacă vorbim în acest an de un număr record de păsări, fermierii care vor suferi stricăciuni vor fi despăgubiţi. În ultimii ani, pentru culturile acestora s-au plătit sume cuprinse între 10 şi 15 milioane de euro. Cred că este important să găsim o soluţie avantajoasă de ambele părţi, şi pentru fermieri, dar şi pentru vieţuitoare, a spus Dan Hulea.

Conform SOR, in număr semnificativ de indivizi a fost înregistrat şi la gârliţa mare, 348.858 în această perioadă, în România. O a treia specie numeroasă a fost gâsca de vară, unde au fost număraţi 6.800 de indivizi.

Pe lângă cele 3 specii, au fost observate de către ornitologii SOR şi 12 gârliţe mici, specie care este pe cale de dispariţie, şi patru gâşte de semănătură.

Gâsca cu gât roşu este cea mai mică dintre speciile de gâşte europene şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-castaniu, subliniat de dungi albe.

Specia cuibăreşte în tundra Siberiei, în zona peninsulelor Tamyr, Gydan şi Yamal. Iernează în zona Mării Negre, pe coastele vestice ale acesteia, în special în România şi Bulgaria. În România este întâlnită în zonele joase, în special în Bărăgan şi Dobrogea, în apropierea lacurilor mari (pe care le foloseşte pentru înnoptare).

Zboară împreună cu alte specii de gâşte în şiruri dispuse în formă de "V". Atunci când stolul este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a graurilor sau ciorilor.

Populaţia globală este estimată la 44 000 - 56 000 de indivizi. Numărătorile efectuate de-a lungul timpului (în special în cartierele de iernare) au oferit cifre destul de fluctuante. Faţă de anii 1990, estimările din anii 2000 au arătat un posibil declin accentuat. Totuşi, se pare că în ultimii ani estimările au arătat o creştere uşoară a populaţiei. Per general însă, populaţia globală este în declin. Specia este clasificată ca vulnerabilă.

Degradarea zonelor de cuibărit prin activităţi de minerit, vânătoarea accidentală în teritoriile de migraţie şi iernare atât în locurile de înnoptare cât şi în cele de hrănire, braconajul, deranjul produs de activităţile piscicole pe lacurile folosite pentru înoptare, dezvoltarea urbană în jurul lacurilor folosite pentru înnoptare, deranjul determinat de fermierii care le alungă de pe culturile de grâu şi orz de toamnă sunt principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare au fost elaborate Planuri Naţionale de Acţiune în Bulgaria şi România. Majoritatea locurilor de înnoptare se află în zone protejate şi sunt dezvoltate scheme de agromediu în colaborare cu fermierii, au precizat reprezentanţii SOR.

Adevărul.ro

Păducel

Cum se consumă și pentru ce sunt recomandate fructele denumite și gherghine

Păducelul este un arbust spinos care crește adesea la marginea drumurilor și atinge înălțimea de până la 10 metri, este compus din flori, fructe și frunze care sunt folosite în scop medicinal pentru prepararea infuziilor, tincturilor și capsulelor. 

      Află ce acțiune au produsele pe bază de păducel 

Păducelul, Crataegus monogyna, este planta folosită în scop curativ, pentru îmbunătățirea sănătății cardiovasculare și pentru ameliorarea tulburărilor digestive. Are în compoziție o mulțime de proprietăți nutritive, antioxidanți și vitaminele B, acid folic și vitamina C. Fructele sale sunt boabele mici și roșii cunoscute și sub denumirea de gherghine folosite într-o mulțime de preparate culinare. 

 

Fructele de păducel sunt o sursă bogată de polifenoli, compuși antioxidanți, dar și uleiuri volatile, pectine, acid crategic, acid ursolic, antociani, tiramina, lavonoid și fitosteroli.

Păducelul este una dintre cele mai benefice plante medicinale pentru organism.  Efect diuretic; Astringent; Antispastic; Sedativ; Febrifug; Vasodilatator; Hipotensiv; Bun pentru nevroze cardiace; Indicat în caz de insomnii; Adjuvant în cazurile de angină pectorală. 

 Uz intern:

Obezitate; Celulită; Anemie; Ateroscleroză coronariană; Reglarea tensiunii arteriale; Insuficiență cardiacă; Creșterea imunității; Anxietate; Surmenaj. 

     Poate scădea tensiunea arterială. 

Păducelul este o plantă benefică pentru normalizarea tensiunii arteriale, atât în caz de hipertensiune arterială, cât și în caz de hipotensiune. Datorită elementelor din compoziție, conform studiilor efectuate pe animale, păducelul acționează ca un vasodilatator și relaxează vasele de sânge restrânse, scăzând tensiunea arterială. 

     Îmbunătățește digestia

Elementele din compoziția păducelului interacționează cu flora intestinală cu scopul de a îmbunătăți digestia. Datorită fibrelor din păducel, studiile efectuate au descoperit faptul că planta este un adjuvant natural pentru ameliorarea crampelor abdominale, combaterea constipației, dar și ameliorarea simptomelor unor boli mai grave, precum cancerul de colon sau ulcerul.

     Întărește imunitatea 

Păducelul ajută la eliminarea toxinelor din corp, iar conținutul ridicat de vitamina C ajută la creșterea activității globulelor albe, care fac parte din sistemul imunitar. Consumul regulat de păducel, în cantități moderate, ajută la combaterea bacteriilor și virusurilor și ajută la menținerea unei stări generale de sănătate bune. 

     Crește nivelul de energie

Datorită proprietății de a dilata arterele coronare, păducelul permite circulația unui flux mai mare de sânge prin organism, iar asta ajută la creșterea nivelului de energie și agilitate. Pe măsură ce organismul primește suficient sânge oxigenat, funcțiile cognitive sunt îmbunătățite, iar metabolismul este în stare să funcționeze la un nivel optim. 

    Poate scădea nivelul grăsimilor din sânge

Extractul de păducel poate îmbunătăți nivelul de grăsime din sânge, iar colesterolul și trigliceridele sunt două tipuri de grăsimi ce sunt mereu prezente în sânge. Nivelurile dezechilibrate ale grăsimilor din sânge pot duce la un nivel scăzut de colesterol HDL și pot provoca ateroscleroză, acumularea plăcii de aterom în vasele de sânge. 

     Previne căderea părului 

Fructele de păducel pot preveni căderea părului, deoarece extractul din plantă stimulează creșterea părului și sporește numărul și dimensiunea foliculilor de păr.

     Poate reduce anxietatea

Păducelul a fost utilizat în medicina tradițională pentru a trata diferite afecțiuni psihice precum stresul, anxietatea, dar și depresia. Planta este cunoscută pentru efectul sedativ și ajută semnificativ la scăderea simptomelor de anxietate.

      Alte beneficii ale consumului de păducel

Adjuvant pentru problemele cu rinichii; Previne bolile hepatice; Este bun pentru indigestie; Calmează sistemul nervos; Estompează varicele și hemoroizii.

      Cum se consumă păducelul 

Ceai de păducel 

Ceaiul se prepară dintr-o lingură de păducel uscat pusă în 300 ml de apă și se lasă la infuzat pentru 15 minute. Ceaiul se strecoară, se adaugă o lingură de zeamă de lămâie și se lasă să se răcească, după care poate fi consumat întreaga zi.

Un articol  interesant de pe net:

English hawthorn identification and control

Crataegus monogyna

English hawthorn, also called common, one-seed or single-seed hawthorn, is an introduced tree that has naturalized in the Pacific Northwest.  This small tree spreads readily by seed into woodlands and open fields, often creating a dense, thorny thicket.  Its abundant red berries are attractive to birds and other animals, which help spread this tree far beyond where it is planted.

In King County, Washington, English hawthorn is classified as a Non-Regulated Noxious Weed and its control is recommended in natural areas that are being restored to native vegetation and in protected forest lands and wilderness areas. English hawthorn can also be a nuisance species in pastures and wildlife grazing areas and its removal from those areas is also recommended. This species is not on the Washington quarantine list and there is no restriction on its sale or use in landscaping. For more information see Noxious weed lists and laws or visit the website of the Washington State Noxious Weed Control Board.

Identification (see below for more photos)

• Thorny, deciduous small tree or shrub, 6 to 30 feet tall
• Leaves 3 to 7-lobed, 1-2 inches long and nearly as broad, resemble mittens or paws
• Flowers grouped in broad, dense, flat-topped clusters and resemble cherry or apple blossoms
• Petals are usually white, sometimes pink

• 

  Fruit is a round, crimson berry that often persists into late winter 
• Similar to other ornamental hawthorn species and often forms hybrids that have intermediate characteristics

Reproduction and spread

• Berries are dispersed by birds and other animals
• A single tree can produce over 2,000 berries
• Flowers in spring and develops fruit in the fall; berries often persisting into the winter
• Seeds passing through an animal aids germination but isn't necessary
• Germination occurs primarily in spring
• Most vegetative growth occurs in spring and early summer, and normal growth rate is one to two feet a year

Impacts and distribution

English hawthorn is carried by birds into forests and open fields where it can form dense, thorny thickets that outcompete native species and make passage of large animals difficult. Somewhat tolerant of shade as well as drought, English hawthorn invades both open fields and woodlands in Washington, Oregon and California. English hawthorn has naturalized on both coasts of North America and in many of the states in central and eastern United States, as well as parts of Australia, New Zealand and South Africa. Although more common west of the Cascades, English hawthorn has spread in eastern Washington as well.

English hawthorn is generally a forest understory species in its native range, but in our region its grows well in a wide range of habitats.  Riparian areas, abandoned fields and pastures, shrub lands and grasslands, oak woodlands, and other forested habitats are all vulnerable to invasion by English hawthorn.

Introduced starting in the 1800's, English hawthorn appears to have begun spreading first in Oregon and southern Washington.  Naturalized specimens were collected in Oregon in the early 1900's and one collection from Wahkiakum County, Washington in 1927 notes that the species was commonly established along roadsides.  For more information on English hawthorn distribution, see the UW Burke Museum website.

Control

• 

  Seedlings and young saplings can be pulled or dug up when soil is moist, but roots quickly become deep and stout and sharp thorns are present even on young seedlings.
• Mature trees have deep and extensive roots so digging is labor-intensive and results in considerable soil disturbance if all of the roots are removed.
• English hawthorn often stump-sprouts, so removal by cutting alone is not usually effective.
• Applying herbicide with the cut stump or frilling method is probably the most effective approach for plants that cannot be removed by digging or grubbing out the roots. Foliar herbicide treatment is another option but may result in spray drift to desirable vegetation.

What to do if you find this plant

Because English hawthorn is already naturalized in many places in King County, we are not tracking locations.

However, if you know of any heavily infested natural areas in state or federal forests or other remote natural areas, we would be interested in having that information. Please note that English hawthorn is legal to sell and plant in Washington.

More information on English hawthorn

• University of Washington Burke Museum: photos and distribution information
• Cal-IPC Invasive Plants: plant profile
• CABI Invasive Species Compendium: global distribution and other information
• Garden Wise booklet: recommended non-invasive alternatives to English hawthorn (also called common hawthorn)

English hawthorn photos

Some of the photos on this page are courtesy of Ben Legler. Please do not use these images without permission from the photographer.  Other photos not otherwise labeled may be used for educational purposes, but please credit the King County Noxious Weed Control Program.

N.B. Pentru cei ce sunt în criză de timp pot folosi capsule gelatinoase umplute cu păducel mărunțit într-o râșnită obișnuită de cafea. Se pot mărunți atât fructe cât și flori. Am descris într-un articol și am explicat într-un video (le găsiți pe blog) cum se prepara acasă capsulele gelatinoase.

Și o mică atenționare : după trei luni de utilizare faceți minim zece zile pauză în utilizarea paducelului. Consultați medicul dumneavoastră de familie dacă apar diverse efecte! În general păducelul nu are contraindicații .

„Marea resetare - Știre Alfa Omega TV” pe YouTube

Abăteți-vă gândurile spre lucruri frumoase! Lăsați - i pe panglicaririi guvernamentali să se doboare singuri!

Mic îndrumar al celor mai frumoase obiceiuri de Crăciun ale românilor

Angela Paveliuc-Olariu (82 de ani) a adunat, vreme de şase decenii, informaţii inedite despre una dintre cele mai de preţ bogăţii ale României: tradiţia. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, etnografa ne poartă prin casele românilor de odinioară, pentru care Sărbătorile de iarnă erau o adevărată minune, un prilej de bucurie alături de cei dragi, dar şi de purificare a sufletului. De asemenea, Angela Paveliuc-Olariu explică semnificaţia profundă pe care o avea „duhul sărbătorii“, astăzi cunoscut, mai comercial, ca „spiritul Crăciunului“, obiceiurile pe care le respectau tinerele pentru a-şi descoperi ursitul, dar şi motivul pentru care colindele şi urările de Sărbători erau personalizate pentru fiecare gospodărie. Şi aşa se construia magia Crăciunului în satul românesc tradiţional. 

Weekend „Adevărul“: Care este obiceiul din perioada Crăciunului care v-a impresionat cel mai tare?

 

Angela Paveliuc-Olariu: În primul rând, în satul tradiţional românesc se simţea existenţa unui duh al sărbătorii. Persoanele mai tinere îl numesc astăzi „spiritul Crăciunului“. Începând de la sărbătoarea de Sfântul Nicolae, în satul românesc exista o anume vibraţie, un semn lăuntric pentru fiecare dintre membrii comunităţii, indiferent de vârstă. Eu, ca etnograf, mergeam şi făceam tot felul de cercetări în diferite zone ale României. De fiecare dată, găseam persoane mai în vârstă care îmi spuneau: „Ştii dumneata că în perioada aceasta a Crăciunului cerurile sunt deschise?“. Am aflat de la bătrâni că acest aspect era perceput ca ceva ce face ca toate urările pe care colindătorii le spun la ferestrele caselor să fie auzite de către Dumnezeu şi, totodată, ele să se îndeplinească mai repede.

 

Dar ce semnificaţie avea pentru ţăranii români acest duh al sărbătorii?

 

Pentru locuitorii satului tradiţional de altădată înseamnă o grijă nemaipomenită faţă de suflet. E vorba şi de postul Crăciunului, post care era perceput nu numai ca un post al mâncării, ci şi al faptelor. De aceea, se spune că oamenii trebuie să aibă grijă de sufletul lor – să fie mai buni, să facă o faptă bună, să fie mai atenţi şi cu ceea ce pun pe masă. Postul faptelor conta foarte mult, iar să ai puterea de a ierta era o condiţie principală. De fiecare dată îmi aminteau bătrânii de asta. Desigur, se adăuga şi împărtăşania şi spovedania. Aceasta era perioada premergătoare Sărbătorilor de iarnă. 

 

 

Foto Cătălin Urdoi

 

În unele părţi, se spune şi că în această perioadă spiritele celor morţi revin pe pământ. 

 

Aşa este şi din acest motiv trebuie să existe pe vatra casei – loc care era considerat ca un fel de altar al locuinţei – o buturugă care să ardă, iar jarul să nu se stingă niciodată. Eu am văzut în cercetările etnografice, undeva în Darabani, judeţul Botoşani, pe vatra casei unui bătrân un butuc destul de mărişor. Şi bătrânul mi-a spus că trebuie să ţină lemnul aprins până după Sfântul Ion, pentru că pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, cu atât zilele devin tot mai scurte, nopţile tot mai lungi, iar soarele este mai „zgârcit“ cu apariţia lui pe cer. 

 

Sărbătorile de iarnă ale românilor cuprind Ajunul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza. În prezent, multe dintre obiceiurile specifice Ajunului Crăciunului se regăsesc şi în pregătirea pentru Anul Nou şi chiar pentru Bobotează. Aşa a fost dintotdeauna?

 

Sărbătoarea Crăciunului nu a fost decât din secolul al VI-a pusă pe 25 decembrie în calendar. Dacă ne referim la secolul I, Crăciunul şi Boboteaza se sărbătoreau împreună, pe 6 ianuarie, iar în secolul al IV-lea, Crăciunul şi Anul Nou se sărbătoreau pe 25 decembrie. Şi, începând din secolul al VI-lea, Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie, Anul Nou pe 1 ianuarie, iar Boboteaza pe 6 ianuarie. Această mişcare a determinat un amestec sau o amalgamare a obiceiurilor întâlnite în această perioadă. De aceea, anumite practici se întâlnesc la toate aceste sărbători. Trebuie să avem însă grijă la împletirea formidabilă între sacru şi profan. Acest amestec foarte reuşit în mitologia satului românesc a fost pus în evidenţă de foarte mulţi cercetători, pentru că există această împletire între sfânt şi credinţe care aparţin păgânismului. Mulţi nu vor putea să facă departajarea între acestea două. 

 

Cum arătau casele românilor în Ajunul Crăciunului? Care erau principalele preocupări ale ţăranilor români? 

 

Vreau să subliniez preocuparea specială a gospodarului român de a avea curtea curată. Grija cea mai mare îi revenea gospodinei. Trebuie să spun că găseam, de fiecare dată, camera de locuit, unde era vatra, proaspăt lustruită. Postul însemna o încercare de curăţire a sufletului, o purificare a sufletului, iar îngrijirea casei şi a trupului însemnau respect pentru Dumnezeu şi pentru această mare sărbătoare. Era o grijă deosebită pentru văruitul vetrei. Dacă gospodina nu reuşea să văruiască întreaga cameră, vatra nu rămânea niciodată nevăruită. Pe primele locuri erau puse venirea preotului şi venirea colindătorilor. De asemenea, femeia din unele părţi ale Moldovei pregătea 12 feluri de bucate, reprezentând lunile anului. Erau bucate de post, iar preotul trebuia să le mănânce într-o anume ordine. 

 

Ce semnificaţie avea această ordine?

De exemplu, se recomanda să mănânci prima dată grâul fiert şi prunele, pentru că erau plăcute la gust, ca nişte prieteni adevăraţi. Sarmalele erau ultimele mâncate, pentru că acestea erau asemenea unor vecini răi, care tot timpul te vorbesc de rău. Aici se amintea de acel zgomot pe care îl fac sarmalele când fierb în oalele speciale. În afară de aceste bucate, în Ajunul Crăciunului se făceau aluaturile rituale, adică acei colăcei, dar ei nu se făceau la întâmplare. Colacii aceştia erau făcuţi dintr-o făină cernută prin sita cea mai deasă. Se făceau unii mici, care se dădeau copiilor care veneau să colinde, şi unii mari pentru tinerii care urau, dar se făceau alţii şi mai mari pentru adulţii care treceau pragul casei.

 

FOTO Shutterstock

 

Acum se practică în Ajun de Crăciun împodobirea bradului. Ce se ştia despre acest obicei în urmă cu zeci de ani?

 

Împodobirea bradului este un obicei foarte nou. Acest obicei a fost „importat“ din Germania în curţile boierilor români, iar de acolo a pătruns şi în casele din satul tradiţional. A fost uşor de preluat, fiind un obicei plăcut sufletului. Acum e găsit în fiecare casă, indiferent de statutul social al locuitorilor. Dacă ne referim la brad, putem să vedem în el acel pom al vieţii. Acum este adus în casă, dar înainte era nelipsit din ritualuri ce ţineau de naştere, de căsătorie şi de moarte. Deci, iată, transferul acestui arbore veşnic verde în casa omului sub forma unui pom de Crăciun. La început, darurile erau extrem de modeste, confecţionate manual. Mere învelite în hârtie creponată sau nuci învelite cu ceva strălucitor. Ăsta era bradul de altădată, acum arată altfel. 

 

Ne-aţi vorbit despre activităţile gospodarilor şi ale femeilor din casele tradiţionale. Cei mai tineri ce rol jucau?

 

Copiii se pregăteau pentru mersul la colindat, se organizau în cete de colindători cu mult înainte de sărbătoarea Crăciunului. Îşi pregăteau repertoriul, clopoţelul, buhaiul, tot felul de tălăngi, harapnicele, nişte biciuşti făcute din cânepă. Se pregăteau ca pentru un eveniment deosebit de important. Era o efervescenţă specială care cuprindea toată suflarea unei comunităţi. De asemenea, era întâlnit un obicei foarte bine pus la punct în rândul fetelor nemăritate. Nu numai în Ajunul Crăciunului, ci în mai multe sărbători din an. Fetele nemăritate erau preocupate de aflarea ursitului, aşa că înainte de a veni preotul cu Ajunul, puneau un fir de busuioc sau şiragul de mărgele de la gât sub pragul casei. După ce intra preotul şi sfinţea casa, fata lua firul de busuioc sau perlele şi le punea sub pernă. Şi când se culca era ferm convinsă că îşi va visa ursitul. Era una dintre practicile cele mai întâlnite. 

 

 

FOTO Shutterstock

 

Cum erau primiţi colindătorii?

 

Colindătorii erau răsplătiţi cu nuci, cu mere, mai puţin cu bani. În Oltenia, am întâlnit o practică interesantă. Acolo colindau nişte băieţi care aveau în mână beţişoare din lemn de alun, numite colinde sau colindeţe. Acestea erau decorate într-un mod cu totul aparte – aveau crestate pe ele motive romboidale, motivul soarelui. Ceea ce se decupa rămânea alb, iar în rest era culoarea alunului. În felul acesta era reprezentată o simbolistică anume a luminii şi a întunericului, a zilei şi a nopţii. Băieţii colindau puţin la geam, apoi intrau în casă şi dădeau cu această vărguţă în focul de pe vatră, în ideea că focul acela va întări căldura soarelui. 

 

„De Anul Nou erau urări grozave, pentru fiecare casă în parte“

În ziua de Crăciun existau la fel de multe obiceiuri ca în Ajun? 

 

Cele mai multe aspecte erau puse în valoare în Ajunul Crăciunului, dar nici următoarele zile nu treceau pur şi simplu. Crăciunul este o sărbătoare minunată. Se punea în valoare carnea porcului, acest animal reprezentând spiritul grâului. După acea perioadă de pregătire, urma perioada de petrecere, de bucurie, de vizitare a rudelor. Se găseau tot felul de motive ca oamenii să petreacă în zilele de Crăciun. 

 

Vizitele erau făcute şi în prima zi de Crăciun?

 

Nu, categoric nu. Se presupune că oamenii sunt obosiţi după pregătiri. Vizitele începeau din a doua zi de Crăciun, adică de pe 26 decembrie, atunci când se stabileau şi anumite hore. Aşa se ajungea în Ajunul Anului Nou. Atunci erau foarte importante actele de propiţiere, pe lângă actele de divinaţie. 

 

Ce reprezentau actele de propiţiere?

 

Actele de propiţiere înseamnă acte de primire a urărilor. Colindătorii terminau colindele cu urări minunate. Erau colinde adecvate pentru fiecare casă în parte: pentru căsătoriţi, pentru necăsătoriţi. Mai sunt întâlnite şi actele de purificare. Ştim că există o mare putere de purificare a mediului înconjurător prin puterea focului. Se făceau diferite întâlniri care se terminau cu focuri. Fetele treceau de multe ori peste aceste focuri, pentru purificare. Şi în Ajunul Anului Nou fetele îşi doreau să-şi afle ursitul. Legau la miezul nopţii parii de la gard, numărau până la nouă, iar la nouă aprindeau parul respectiv cu o lână de culoare roşie. A doua zi se duceau la gard să vadă cum arată ursitul. Dacă parul era drept, frumos, fata era tare bucuroasă. Dacă parul era cu cioturi, era foarte supărată şi nu mai voia să se mai mărite. Existau tot felul de practici din acestea care se repetau şi în Ajunul Bobotezei. 

 

 

Cu ce obiceiuri venea Anul Nou?

 

În toate casele era aşteptată trecerea de la un an la altul, cu dorinţa ca anul următor să fie mai darnic din toate punctele de vedere. Sigur că la Anul Nou aveau o importanţă deosebită urătorii. Aveau urări grozave şi texte interesante pentru fiecare casă în parte. Aveau un repertoriu cât mai bogat, cât mai axat pe fiecare muncă în parte: arat, semănat. Agricultura era principalul subiect pus în valoare prin aceste urări. Toată lumea credea în magia cuvintelor, mai ales în perioada în care se spunea că cerurile erau deschise. În noaptea Anului Nou, fetele nemăritate aveau grijă să ia de acasă cel mai frumos colac pe care să-l dea primului băiat care o va lua la joc în noaptea aceea. 

 

Ce semnificaţie avea acel colac, de fapt?

 

Acel colac reprezenta o mulţumire pentru faptul că a fost preţuită şi ajutată să treacă de la statutul unei fete foarte tinere la statutul unei fete bune de măritat. Colacii erau pregătiţi cu mare grijă. 

 

FOTO Shutterstock

Sărbătorile de iarnă ale românilor se încheie pe 6 ianuarie, de Bobotează. Cu ce practici vine această sărbătoare?

 

Această sărbătoare culminează cu sfinţirea apei, moment important, aşteptat de întreaga comunitate. Aghiasma Mare era păstrată în recipiente deosebite şi folosite pe parcursul întregului an pentru a ajuta la vindecarea anumitor boli, pentru a înlătura anumite forţe dăunătoare omului. În general, dacă ne referim la perioada Sărbătorilor de iarnă, trebuie să înţelegem că este o perioadă de o mare profunzime, o perioadă în care se îmbină în mod cu totul fericit sacrul cu profanul. 

 

În final, aţi cules în cercetările dumneavoastră vreun colind care vă place în mod deosebit?

 

De fiecare dată îmi place să transmit o strofă dintr-un colind care sună cam aşa: „Domnul să vă dea de toate/ Bucurie, sănătate/ Pace-n casă şi în ţară/ Şi niciun duşman pe afară“. 

 

 

Angela Paveliuc-Olariu - 30 martie 1938, Ţipleşti, Basarabia

 

În 1960, a absolvit Facultatea de Filologie, secţia Română-Istorie. 

 

Până în 1964 a fost profesoară şi dirigintă la o şcoală din Corni, Botoşani. 

 

În perioada 1964-1968 a fost directoarea Muzeului din Câmpulung Moldovenesc, iar până în 1978 a condus Muzeul Judeţean Botoşani. 

 

În 1978, a devenit directoare a Muzeului Etnografic al Moldovei, din Iaşi, funcţie ocupată până în 1995.

 

Între 1994 şi 2004 a fost preşedinta Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române, filiala Iaşi.

 Adevărul.ro 

Șandramaua?! 😆😆😆

Reacţia lui Ciolacu după ce dreapta şi-a împărţit Guvernul: Şandramaua pierzătorilor se va prăbuşi asurzitor în doar câteva luni

„Şandramaua pierzătorilor se va prăbuşi asurzitor în doar câteva luni. Foamea de funcţii a lui Orban şi Barna a învins interesul pentru soluţiile reale de a scoate România din criza sanitară şi economică. Nişte hiene politice care nu vor face nicio reformă! Un premier de paie ţinut în lesă de Orban. Şi doi vicepremieri care aveau nevoie de nişte birouri, că de coordonat nu vor coordona nimic!", a scris Marcel Ciolacu vineri pe Facebook. 

 

Preşedintele social-democraţilor a adăugat că şegul statului „doarme liniştit când ştie că peneliştii săi au dat pădurile României pe mâna celor care cumpărau Ardealul şi fugeau cu el în spate".

 

„PSD nu va vota niciodată acest guvern al menţinerii României în criză, al subdezvoltării, al prăduirii naţionale! Totuşi, preşedintele Iohannis doarme liniştit când ştie că peneliştii săi au dat pădurile României pe mâna celor care cumpărau Ardealul şi fugeau cu el în spate?!", a completat Ciolacu. 

 

Liderul PNL Ludovic Orban a declarat vineri seară, la finalul negocierilor pentru formarea unei coaliţii, că Florin Cîţu este candidatul pentru funcţia de prim-ministru, preşedinţia Camerei revine PNL, iar cea a Senatului, USR-PLUS.

 

Guvernul va avea doi vicepremieri, şi 18 ministere, dintre ele 9 vor fi conduse de PNL, 6, de reprezentanţi USR-PLUS şi 3 de reprezentanţi ai UDMR. Printre ministerele USR-PLUS se află şi cel al Justiţiei, iar UDMR are ministerele Dezvoltării, Mediului, Tineretului şi Sportului. 

Adevărul.ro 

Năravul unor găști partinice. Din ce în ce ministerele au devenit sălașuri pentru ibovnice, cumetri, rude, oameni de partid, incompetenți, cloaca serviciilor secrete de tot felul. Numai competență, nu.

Ministerul Mediului prezintă lista de competenţe a fiicei de primar care a fost întrebată de colegi ce ştie să facă

Într-un articol publicat în 16 decembrie 2020, „Adevărul" a dezvăluit că o angajată a Ministerul Mediului a reclamat, printr-un proces deschis la Tribunalul Bucureşti, că a fost detaşată de la Ministerul Mediului la Agenţia de Arii Protejate după ce „s-a luat", într-o şedinţă de lucru, de fiica unui primar PNL, detaşată de la Primăria Timişoara la Ministerul Mediului.

„Adevărul" mai arătat cum funcţionara din Ministerul Mediului a spus, în proces, că angajaţii Direcţiei Biodiversitate au fost anunţaţi într-o şedinţă de lucru că fiica primarului va primi drept de semnătură în calitate de şef Serviciu Arii Protejate.

Într-un drept la replică transmis ziarului „Adevărul", Ministerul Mediului neagă faptul că Natalia Savu a fost „unsă" şef de serviciu la Arii Protejate şi prezintă lista de competenţe ale Nataliei Savu. Redăm punctul de vedere al Ministerului Mediului integral, aşa cum a fost transmis ziarului „Adevărul":

„Natalia Savu a fost detaşată în luna ianuarie 2020, în conformitate cu toate prevederile legale privind mobilitatea funcţionarilor publici aflate în vigoare, pentru o perioadă de şase luni, pe o funcţie publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional asistent, de pe o funcţie similară de la Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Timişoara.

Cu privire la afirmaţia că a fost "unsă" şefă de serviciu la Arii Protejate, precizăm că Natalia Savu nu a ocupat niciodată o funcţie de conducere în cadrul MMAP şi nu a fost niciodată emis un ordin cu delegarea atribuţiilor de conducere sau a semnăturii pentru respectivul angajat, aşa cum eronat reiese din articolul în cauză. 

Potrivit Codului Administrativ, în cazul unei detaşări, "funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat".

În ceea ce priveşte studiile de specialitate, Natalia Savu a urmat cursurile Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină veterinară a Banatului Timişoara, în specializarea - Ingineria şi protecţia mediului şi studii de master Gestiunea Mediului şi a Resurselor Naturale din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului ,,Regele Mihai I al României’’ din Timişoara.

De asemenea, experienţa anterioară atestă faptul că a dobândit cunoştinţe în domeniu, în calitate de funcţionar public în cadrul Compartimentului Protecţia Mediului şi Energii Neconvenţionale în cadrul Consiliului Judeţean Timiş, unde a avut următoarele atribuţii, conform fişei postului: 

-      realizarea bazei de date privind problematica protecţiei mediului aferente judeţului Timiş;

-      implementarea proiectelor din Planul Local de Acţiune pentru Mediu al judeţului Timiş şi a Programului Judeţean de Gestiune a Deşeurilor;

-      coordonarea şi urmărirea întocmirii hărţilor de risc şi hazard la inundaţii, cutremure şi alunecări de teren;

-      asigurarea participării la întâlnirile periodice de lucru organizate de Instituţia Prefectului Judeţului Timiş cu privire la “Programul Integrat de Gestiune a Calităţii Aerului" şi întocmirea rapoartelor privind măsurile şi acţiunile inteprinse în acest sens;

-      participarea în cadrul comisiilor organizate pentru verificarea procedurilor în domeniul protecţiei mediului, precum şi în comisia Colectivului de Analiză Tehnică şi ale Comitetului Special din cadrul Agenţiei Regionale şi Locale pentru Protecţia Mediului Timişoara;

-      asigurarea sprijinului şi consultanţei de specialitate pentru personalul tehnic din cadrul aparatului propriu, al consiliilor locale, pentru investitori şi proiectanţi, cu privire la urmărirea respectării măsurilor pentru prevenirea şi diminuarea efectelor poluării;

-      elaborarea normelor şi reglementărilor specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi înaintarea acestora pentru avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

-      dezvoltarea cu sprijinul autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului de programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi asistarea unităţilor aflate în subordinea autorităţilor publice central pentru punerea în aplicare a acestor programe;

-      elaborarea Planurilor de dezvoltare judeţene în domeniu, conform legislaţiei în vigoare;

-      inventarierea tipurilor de energii neconvenţionale, descrierea mecanisme de funcţionare, prezentarea indicatorilor de cost, raport cost-beneficiu.

În ceea ce priveşte detaşarea funcţionarilor publici de la Direcţia Biodiversitate în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, aceasta s-a făcut ca urmare a volumului mare de lucrări în materia clarificărilor solicitate de către Comisia Europeană şi a vastei  experienţe  profesionale a acestora în cadrul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţiei Biodiversitate, cu atât mai mult cu cât au fost direct implicaţi în exercitarea preşedinţiei României la Consiliul UE. Subliniem, totodată, că această detaşare nu a avut nicio legătură cu alte detaşări ce au fost realizate în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, inclusiv din cadrul Direcţiei Biodiversitate."

Afirmaţiile reprezentanţilor Ministerului Mediului, potrivit cărora „Natalia Savu nu a ocupat niciodată o funcţie de conducere în cadrul MMAP şi nu a fost niciodată emis un ordin cu delegarea atribuţiilor de conducere sau a semnăturii pentru respectivul angajat", sunt contrazise chiar de Natalia Savu.

În discuţia avută cu „Adevărul" înainte de publicarea articolului, Natalia Savu a fost întrebată de două ori dacă este şef de serviciu la Arii Protejate, iar de fiecare dată răspunsul a fost afirmativ, aşa cum se poate auzi din înregistrarea de mai jos: 

 

 

Adevărul.ro 

Oare structurile statului dorm pe ele! Polițiștii, magistrații, procurorii, lucrătorii în servicii secrete ce fac? Freacă mangalul!

Ameninţări de interlop: „Vă violez copiii, iar pe femei le scot la produs“

Faptele comise de Vasile Capră, un individ de 38 de ani, din Piatra Neamţ, „mâna dreaptă“ a fratelui său, Dan, cel care conducea un grup infracţional organizat, este exemplul tipic de interlop fără scrupule.

Este cercetat în mai multe dosare dosare penale, în unul fiind condamnat definitiv, pentru şantaj şi violare de domiciliu, dar în sfera sa de activitate erau şi înşelăciunile prin metoda „Accidentul“, fiind implicat în peste douăzeci de astfel de infracţiuni.

Singur sau împreună cu membrii clanului format din rude cerea taxe de protecţie, pentru a permite locuitorilor din trei cartiere sociale să stea acolo, dădea bani cu camătă, ameninţa „datornicii“ că le violează copiii dacă nu plătesc, îşi continua „afacerile“ din penitenciar şi a încercat să

influenţeze martorii pentru retragerea plângerilor.

Pe 13 ianuarie 2020, Vasile Capră era arestat preventiv la Judecătoria Piatra Neamţ, capetele de acuzare fiind şantaj şi violare de domiciliu, iar după câteva luni, era condamnat la 2 ani şi 3 luni de închisoare. 

 

Faptele au avut loc în perioada Crăciunului 2019 şi primele zile din 2020, interlopul solicitând la o parte dintre chiriaşii din cartierul Văleni II taxe de protecţie, pentru a le permite să locuiască acolo. Suma era de 5.000 de euro, dar se mulţumea şi cu mai puţin, iar din cauza presiunilor mulţi din cei vizaţi şi-au părăsit casele. 

 

Iată cum descria un martor modul în care proceda şantajistul, pentru a se face „înţeles“: „Pe 26 decembrie 2019, a venit mătuşă-mea, moşul meu şi fratele meu din Spania, să facă sărbătorile acasă. Un unchi a plecat la magazin şi acolo s-a întâlnit cu Vasile Capră, care i-a cerut 5.000 de euro. După

asta, Capră a venit la uşă şi a vorbit cu ai mei. Am auzit că a cerut tot 5.000 de euro. Moşul nostru ne-a spus că i-a cerut bani, că dacă nu îi dă ne violează copiii în... Avem şapte copii... Ne-a ameninţat că ne dă foc şi o să ardem precum câinii. Iar pe femeile noastre a zis că le duce la stradă“. 

 

Din alte declaraţii reiese că Vasile Capră cerea taxe de protecţie de ceva vreme şi că se mulţumea şi cu o pensie de handicap pentru „ţigări şi cafea“. 

 

Pe 16 şi 17 iunie 2020, DIICOT Neamţ efectua mai multe descinderi pentru destructurarea grupării interlope formată din membrii clanului Capră, 15 persoane fiind reţinute, opt fiind arestate ulterior de

Tribunalul Neamţ, inclusiv Vasile Capră care era deja în penitenciar. 

 

Constituire a unui grup infracţional organizat şi aderare, camătă, tâlhărie calificată, influenţarea declaraţiilor, lipsire de libertate în mod ilegal şi şantaj erau acuzaţiile aduse celor ce constituiseră o structură bazată pe relaţii familiale - fraţi, nepoţi, cumnaţi - la care au aderat şi alţi suspecţi. 

 

Gruparea acţiona în cartierele Văleni I, Văleni II şi Speranţa, acolo unde Primăria Piatra Neamţ a construit locuinţe sociale. Ofereau bani cu împrumut, cu dobândă de 100% pe lună, iar pentru a avea

garanţia că sumele le sînt restituite, îi obligau pe „debitori“ să le dea actele de identitate, în baza cărora încasau alocaţiile copiilor, ajutoare sociale sau alte drepturi de care beneficiau victimele. 

 

În cazul în care unul dintre datornici nu achita rata la data stabilită, „creditorii“ apelau la lideri, care decideau dacă este necesar să fie aplicate corecţii fizice sau doar ameninţări, precum şi cine va fi persoana care să execute violenţele. 

 

„Persoanele care locuiesc în aceste imobile sociale, în baza unor contracte de închiriere, au fost obligate să le achite membrilor grupului infracţional sume cuprinse între 500 - 1.000 euro lunar, pentru a le permite folosirea caselor. În cazul în care aceste sume de bani nu erau remise, membrii grupului exercitau acte de violenţă fizică şi psihică, determinându-i pe chiriaşi să parăsească respectivul cartier“, explica DIICOT modul de acţiune a acuzaţilor.

 

Anchetatorii mai spuneau că locuinţele rămase libere erau gestionate de membrii grupului, cu acceptul unei persoane din conducerea societăţii din subordinea Primăriei Piatra Neamţ, administratorul zonei,

fiind închiriate neoficial altor persoane sau folosite pentru a depozita bunuri provenite din furturi şi tâlhării. 

 

Vasile Capră este este cercetat şi în alt dosar penal, împreună cu mai mulţi acoliţi fiind acuzat de săvârşirea a 21 de înşelăciuni prin metoda Accidentul. Din grupul infracţional făceau parte persoane aflate în închisoare, care contactau telefonic victimele şi trei complici liberi, între care şi o femeie, care aveau rolul de a se deplasa la cei care cădeau în plasa escrocilor, pentru a ridica banii. Acestor gen de infracţiuni le-au căzut victime persoane vârstnice din Piatra Neamţ şi localităţi limitrofe oraşului. 

 

„Investigaţiile au relevat faptul că, în perioada 6 februarie - 5 martie 2019, cei în cauză ar fi săvârşit 21 de infracţiuni de înşelăciune prin metoda Accidentul, fiind bănuiţi că s-ar fi deplasat la persoane domiciliate în Piatra Neamţ şi localităţi limitrofe, de unde ar fi ridicat diferite sume de bani. Anterior, persoanele vătămate au fost contactate telefonic de către diferite persoane aflate în stare de

deţinere, încarcerate în alte cauze, care prin atribuirea unor calităţi mincinoase, le-ar fi indus în eroare, invocând faptul că un membru al familiei a fost implicat într-un accident rutier“, se arata într-un

comunicat al Poliţiei Neamţ. 

 

Cercetările în cazul grupării de interlopi aveau să stabileascâ faptul că Vasile Capră continua să comită infracţiuni şi din închisoare. În detenţie fiind, a cerut de la un deţinut 400 de euro ca să-l protejeze, ameninţându-l că va fi violat de el şi de alţi arestaţi dacă nu plăteşte taxa de protecţie. 

 

Tot din închisoare le-a solicitat rudelor să aibă „grijă“ de o persoană care îl reclamase, pentru a-şi retrage plîngerea, iar fratelui, care era atunci în libertate, să exercite presiuni, atât prin intermediari cât şi direct, pentru retractarea acuzaţiilor, spunându-i să apeleze la „toate mijloacele". 

 

De asemenea, acesta i-a mai cerut să intervină pentru a-l ajuta să recupereze mai multe sume de bani pe care le avea de primit de la comercianţi din Piaţa Centrală Piatra Neamţ, cu titlu de taxă de protecţie.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: