Valeriu Stoica, la conacul sau viticol din Dobrușa, Drăgășani,
moștenit de soție de la comisarul de Siguranță Ramniceanu.
In anul 1997 ministrul Justiției, Valeriu Stoica, a promovat
proiectul Legii nr 142 prin care magistrații au primit pentru
prima oară după modelul militarilor,
dreptul la pensie de serviciu, drept
derogatoriu de la sistemul public de pensii, modificând art. 103 si
următoarele din Legea nr. 92/1992.
Cu toate că in Constituția din anul 1991 nu se prevedea acest drept
pentru magistrați, Parlamentul a adoptat
această lege.
In anul 2000, când s-a votat noua lege privind sistemul public de pensii,
Legea nr. 19/2001, a fost abrogat art. 103 din L 92/1992, astfel că
magistrații puteau rămâme fără pensii de serviciu.
Magistrații au atacat legea la CCR în procedura anterioară promulgării
și atunci s-a dat celebra Decizie nr. 20/2000 prin care a fost declarat
neconstituțional articolul care abroga pensiile de serviciu pentru
magistrați, motivarea invocând pentru prima dată pretinsul statut
constituțional al magistraților si discriminarea lor față de militari,
care râmâneau cu pensii de serviciu.
In schimb, peste 10 ani, în anul 2010, aceeași Curte a decis că este
constituțională legea de desființare a tuturor pensiilor de serviciu,
mai puțin pensiile magistraților, nemaireținând că și militarii erau
discriminați.
Analizând textele constituționale referitoare la justiție si la judecători,
constatăm în primul rând că procurorii nu sunt magistrați si ei nu
sunt nominalizați că înfăptuiesc justiția. Abia legea de
organizare i-a asimilat magitraților și pe procurori.
După cum vedeți mai jos, articolele 124-126 din Constutuție privind
înfăptuirea Justiției, Statutul judecăorilor, competența și structura
instanțelor abundă, chiar obositor de mult, cu trimiteri la lege.
Atractivitate lor, inclusiv statutul, este reglementată de lege.
Domnilor magistrați, nu mai invocați Constituția pentru a vă proteja
salariile și pensiile exorbitante, pentru că ele v-au fost acordate prin lege..
nu prin Constituție.
Prea frecventa referire a judecătorilor constituționali la statutul
constituțional al magistraților, pentru a respingec hiar si fiscalizarea
veniturilor din pensia de serviciu, ne îndeamnă să comparăm
dispozițiile constituționale referitoare la magistrați și instanțe
cu cele referitoare la militari și forțele armate.
Observăm că judecâtorii se supun legii, chiar dacă sunt independenți,
iar inamovabilitatea le este acordață tot în condițiile legii. Atunci...
de unde pretenția că legea nu se poate atinge de lefurile și pensiile lor?
Prin valorile pe care sunt chemate să le apere, am putea spune că
textul Constituției acordă o importanță mai mare forțelor armate.
In numele poporului Armata garantează:
- suveranitatea, independența și unitatea statului;
-integritatea teritorială a țării;
-democrația constituțională.
Militarii nu au independență și inamovibilitate, dar sunt chemați să
apere cu sacrificiul vieții democrația constituțională, cea care nu
permite nici măcar magistraților și judecătorilor constituționali
să nesocotească legea și Constituția.
Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării, ar trebui să-și intre în atribuțiuni și să pună
capăt abuzului judecătorilor constituționali în a invoca statutul constituțional
al magistrațior pentru a înfrânge autoritatea legiuitoare a țării.
Decizia nr. 900/2020 a CCR este o mostră de abuz de drept.
| Instanţele judecătoreşti |
| |
| Înfăptuirea justiţiei | ARTICOLUL 124
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
|
| |
| Statutul judecătorilor | ARTICOLUL 125
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de
competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.
(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din învăţământul superior.
|
| |
| Instanţele judecătoreşti | ARTICOLUL 126
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege.(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc
prin lege organică.
| ARTICOLUL 1(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei
poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi
a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei
constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale
la care România este parte, armata contribuie la apărarea
colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la
acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea
populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare,
precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod
corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor
armate stabilite potrivit legii.
|
|
