Viscri – unul dintre cele mai frumoase situri UNESCO, printre puținele, de altfel, de care dispune România – e asaltat în fiecare weekend de mii de turiști și riscă să își piardă identitatea, se plâng localnicii. Mulți săteni sunt dispuși să facă turism, dar cer pe lângă ospitalitatea pe care le-o oferă celor care le trec pragul și bun-simț.
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă acum Viscri, trebuie menționat că în 15 ani de zile, de la o medie de câteva sute de turiști pe an, Viscri a ajuns să primească peste 45.000 anual. Așa a ajuns un loc tihnit să fie invadat de sute de mașini din toate colțurile țării. Centrul satului e un parc auto începând din fiecare vineri și până duminică. Dacă autoritățile locale nu au luat măsuri, localnicii au făcut singuri o parcare pentru turiști, numai că cei mai mulți o ignoră.
Cum în localitate nu există un regulament care să interzică accesul mașinilor pe strada principală, peste 90% dintre cei care vin, trag pe dreapta sau pe stânga, pe unde apucă.
![]()
Prinţul Charles, moştenitorul tronului britanic, a transmis recent un nou mesaj emoţionant românilor, în aceste vremuri de pandemie. Pentru a putea trece mai uşor peste restricţii şi pentru a salva turismul intern, Alteţa Sa Regală îi îndeamnă pe români să învețe să-şi cunoască ţara, pe care mărturisește că o apreciază nespus.
Prințul, unul dintre cei mai importanți promotori ai turismului românesc spune, printre altele, că:
„De-a lungul anilor, de la prima mea vizită, în urmă cu peste 20 de ani, am ajuns să cunosc şi să apreciez atât de multe lucruri despre România, moştenirea ei istorică unică şi neîntrecuta ei biodiversitate. (..)Am ajuns să cunosc şi să apreciez atât de multe lucruri despre România. Sunt multe locuri de explorat şi turismul intern are un potenţial excepţional de a crea noi locuri de muncă şi de a genera prosperitate până şi în cele mai izolate zone rurale. Îi încurajez deci pe toţi românii să redescopere bogăţiile de necrezut care se află între graniţele admirabilei voastre țări"
El deține mai multe proprietăți în Transilvania, pe care le-a renovat în ultimii 10 ani, iar printre ele se numără și casa din Viscri, județul Brașov.
Casa prințului Charles din Viscri este unul dintre obiectivele turistice ale zonei alături de Biserica Fortificată. Numai că Viscri înseamnă mai mult decât asta. Acolo trăiesc 450 de oameni. 450 de oameni care primesc anual în comunitatea lor peste 45.000 de turiști. Turiștii vin în număr tot mai mare, dar de o bună bucată de vreme localnicii abia mai fac față unei situații des întâlnite pe tot teritoriul României: mulți oameni vor să-și parcheze mașinile cât mai aproape de destinația unde vor să ajungă. Astfel că drumul principal din sat e mereu blocat de mașini.
![]()
Unii turiști care vizitează Viscri se încăpățânează să-și parcheze mașinile pe stradă, pe marginea drumului care traversează localitatea, deși în zonă există o parcare pusă la dispoziție în mod gratuit. Parcarea este semnalizată, dar cei mai mulți trec pe lângă ea și își parchează mașinile în drum, cu toate că din parcare și până la Biserica Fortificată, principala atracție, se fac doar câteva minute pe jos, pe un drum amenajat, unde tot localnicii au pus și publele de gunoi.
„Dacă le spui că fac câteva minute pe jos, cel mult, nu prea îi interesează. Ei nu, ei vor să meargă acolo cu mașina. Ar parca-o în cetate, dacă s-ar putea", ne povestește un localnic, Mihai Grigore.
El este unul dintre administratorii paginii de facebook Viscri – Deutsch-Weißkirch. Acolo postează uneori imagini și video-uri cu sute de mașini care sunt parcate de o parte și de alta a drumului, multe blocând și accesul localnicilor în curți. Unii au animale, alții se ocupă cu agricultura.
Bărbatul nu știe ce-ar mai putea face în plus față decât a făcut.
Alături de alți vecini, a făcut chiar ronduri la intrarea în sat, precum polițiștii de la rutieră. A stat în mijlocul drumului și-a dirijat oamenii să meargă în parcarea pusă gratuit la dispoziție. Într-o zi el, în altă zi un alt vecin și tot așa, prin rotație.
„Cât timp am făcut asta, multă lume asculta și oamenii mai înțelegeau să-și lase mașinile acolo. Sunt și semne, e semnalizată și intrarea, dar le ignoră. Dacă stai să le explici, unii mai acceptă, deși nu le convinte. Probabil se mai rușinează. La alții m-am dus și le-am spus foarte frumos, i-am rugat să parcheze în parcare. Îmi spuneau că e soare, cum să merg eu pe jos prin soare? Păi nu e soare, e o potecă umbrită, frumoasă, amenajată. S-a uitat la mine, a băgat cheia în contacat și-a plecat mai departe. Rămâi mut, nu altceva „, se plânge bărbatul.
Parcarea din Viscri a fost amenajată tot de localnici pe un teren pus la dispoziție de oameni, teren oferit tocmai pentru a ajuta la păstrarea bunăstării satului transformat în fiecare weekend în parc auto.
Mână de la mână, tot localnicii au strâns bani și au amplasat și câteva pubele de gunoi și tot prin rotație se duc la câteva zile să strângă deșeurile. Tot ei au amenajat o potecă care duce din parcare până în centrul satului, prin spatele unor grădini. Drumul este umbrit și este marcat din loc în loc. Durează cel mult 10 minute până la Cetate.
Activitatea de pază din intersecție a ținut până când localnicii care dirijau oamenii spre parcare s-au trezit cu poliția locală pe cap.
Ursula Radu Fernolend e o altă localnică care a făcut pe „polițistul". Cu o vestă reflectorizantă obișnuia să stea ore în șir în intersecție și să roage efectiv oamenii să-și lase mașinile în parcarea gratuită. Cei mai mulți acceptau, spune femeia. Dar apoi lucrurile s-au oprit brusc.
„Au venit cei de la Poliția Locală, era altcineva atunci de serviciu – că făceam toți cu schimbul – și au spus că nu au voie să stea acolo să dirijeze ei circulația. Noi nu dirijam, ci doar îi rugam pe oameni. Nu avem pârghii legale să le interzicem să intre cu mașinile, deși am tot încercat asta de ani de zile. Mai întâi i-am cerut primăriei să facă ei o parcare. Nu s-a făcut. Am făcut noi parcarea. Am cerut primăriei să se dea o hotărâre de Consiliu Local, pe baza unei recomandări de la Ministerul Culturii și Patromoniului, prin care să se limiteze accesul mașinilor. Nu s-a făcut nimic. Deci suntem, practic, la bunăvoința turiștilor. Apoi a venit și Poliția Locală și de-atunci nu mai stă nimeni în intersecție, fiindcă nu avem voie. Și de când nu mai suntem nici noi acolo, parcarea e aproape goală, câteva mașini, iar alte câteva sute prin sat, peste tot".
Ursula locuiește în satul Viscri într-o casă construită de străbunicul său în urmă cu 150 de ani. Ea este unul dintre cei 15 sași aflați în prezent în localitate, la o populație de 450 de persoane. Generații întregi din familia ei au locuit în Viscri. Ea e tot aici și vrea să păstreze autenticitatea locului său natal: „Viața la sat cu farmecul ei cu tot. Asta încercăm să menținem aici. Viscri era dat un exemplu în împrejurimi și mai și este, dar recent am auzit, din păcate, că într-o altă localitate unde se face turism, localnicii spuneau: <<susținem turismul, dar nu vrem să ajungem ca și Viscri>> E alarmant și îngrijorător dacă mă întrebați pe mine, nu voiam să aud niciodată așa ceva. Aici m-am născut și am crescut, trăiesc aici, eu sunt mândră de acest loc, unde a locuit toată familia mea. Noi încurajăm turismul, turiștii sunt parte din locul acesta, care a evoluat și a crescut împreună cu ei, dar trebuie să avem bun-simț, să respectăm niște reguli simple. Reguli decente. Momentam nu putem impune nimic, suntem doar la bunăvoința celor care vin", susține femeia.
![]()
Ursula și-ar dori ca oamenii să fie puțin mai responsabili și oferă câteva exemple din străinătate:
„Noi ne străduim să propunem un gen de turism care să faciliteze accesul la viața de sat. Nu suntem doar Casa Prințului sau Biserica Fortificată, ci o comunitate. Ne-am dori foarte mult ca, de exemplu, să se procedeze ca în Toscana sau în zonele pitorești ale Franței, să îți adaptezi viața pentru cele două zile pe care le petreci acolo, la viața celor de acolo. Când mergi cu mașina o lași în afara centrului, a orășelului și ajungi parte din locul acela. Apoi, nu poți veni la Viscri să ceri roșii de grădină în luna mai, fiindcă n-ai să primești, că nu sunt. Sau pulpe la cuptor, pizza și ștrudel pentru cel mic, cum cer unii turiști. Noi ne dorim să ne permită vizitatorii noștri să le oferim din specificul local. Oamenii pregătesc prăjiturile lor, preparatele lor, au lapte de la vacile lor. Și acele vaci pleacă dimineața la pășune, seara se întorc, găsesc satul plin de mașini parcate în fața curților și nu mai intră. Nu vreau să se înțeleagă că am avea ceva cu turiștii, îi primim cu drag și nu toți sunt la fel. Dar trebuie să înțeleagă toți că aici e liniște, e o comunitate care funcționează și va merge în tihnă doar dacă se respectă ceea ce propunem, inclusiv această parcare. În prezent nu este nici un fel de repercusiune dacă ei nu parchează acolo. Pe mine mă frapează faptul că la oraș n-ar face niciodată așa ceva. Dacă e parcarea interzisă, niciodată nu s-ar duce, fiindcă ar lua amendă. Acum, că tot vorbim și de această pandemie, de ce trebuie să primim amenzi ca să respectăm niște lucruri absolut normale în relațiile inter-umane? Se pare că de multe ori funcționăm mai bine ca oameni doar dacă suntem constrânși."
Mihai Grigore crede că în ritmul acesta de creștere al numărului vizitatorilor, Viscri va ajunge un al „doilea Bran", cu drumuri blocate, acces blocat și gălăgie cât cuprinde. Mihai și-a cumpărat o casă în Viscri în 2006, pentru a avea un loc unde să se retragă din aglomerația Bucureștiului. A venit în fiecare săptămână cu soția în vizită, să se relaxeze, iar farmecul locului i-a atras iremediabil. În 2010, imediat după ce s-a născut primul copil al familiei, soții Grigore au luat o decizie radicală.
„Am vândut tot în București, am renunțat la tot acolo și ne-am mutat în Viscri. Cei mai mulți ne-au spus că suntem nebuni, dar e cea mai bună decizie pe care am luat-o și nu m-aș muta înapoi în București pentru nimic în lume. Am zis să ne creștem copiii aici. Acum avem trei. E un loc special. Am mai cumpărat o casă de lângă, am renovat-o și am transformat-o în pensiune. Financiar câștigăm undeva la 30% din cât câștigam la București, unde mă ocupam de proiecte mari. Dar nu regret nici o clipă. Îmi doresc doar să păstrăm acest loc așa cum este el. Să avem grijă de el, să-l respectăm, să nu intrăm cu mașinile, cu sutele de mașini. Putem merge pe jos câteva sute de metri, un kilometru. Să ne plimbăm să ne bucurăm de acest patrimoniu UNESCO. Mașinile vin, unele cu viteză, demarează, lasă doar praf. Vin inclusiv autocare cu turiști și nu parchează acolo", adaugă Mihai.
În ultimii 15 ani, numărul turiștilor care ajung anual în Viscri a sărit de la o medie de câteva sute la peste 45.000. Cifrele provin strict din numărul de bilete plătite de vizitatori la Biserica Fortificată. Pe lângă aceștia mai sunt foarte mulți care vin și nu ajung la Cetate, ci se duc doar la Casa Prințului Charles (foto jos: sursa amuse bouche) sau în împrejurimi. Aceștia nu sunt contabilizați nicăieri.
![]()
Aceasta înseamnă și o creștere a economiei locale, dar Viscri, atrag atenția locuitorii, riscă să ajungă în acest ritm, „al doilea Bran", unde în fiecare sfârșit de săptămână mii de turiști se îngrămădesc, blocând și circulația pe Valea Prahovei.
„Trebuie stopat accesul mașinilor într-un fel sau altul. Sper să nu ajungem să fim ca la Bran, unde știm ce se întâmplă.Cei mai mulți turiști vin din București la noi, am observat. Mai sunt și grupuri din Cluj care vin și preferă să meargă cu bicicletele prin împrejurimi. Dar de nu contează de unde ești, ci doar să respecți niște reguli atât de simple. Haideți să avem grijă de locul acesta până când nu va fi prea târziu", mai spune Marius.
Sursa Foto: G4MEdia/Mihai Grigore
