duminică, 2 februarie 2020
Băi ciumpalacilor vă ia mama dracului dacă nu votați moțiunea de cenzură!
Pe Trump îl ustură undeva!
Cel mai lent ritm de creştere al economiei americane din 2016 complică candidatura lui Trump
Problemele Boeing, impactul războiului comercial şi situaţia de pe piaţa muncii au încetinit creşterea celei mai mari economii a lumii anul trecut, un avans mai modest părând să urmeze pe viitor, scrie The New York Times.
Problemele Boeing, impactul războiului comercial şi situaţia de pe piaţa muncii au încetinit creşterea celei mai mari economii a lumii anul trecut, un avans mai modest părând să urmeze pe viitor, scrie The New York Times.
În condiţiile în care America se îndreaptă către alegeri prezidenţiale, întrebarea este dacă alegătorii vor vedea creşterea constantă, dar nespectaculoasă, ca semn al unui succes sau eşec al preşedintelui Donald Trump.
PIB-ul american a avansat cu 2,1% în trimestrul patru în termeni anuali.
Pe 2019 ca întreg, economia a înregistrat un avans mai slab decât în 2017 şi 2018.
Curg zoaiele în MAI.
Vela, ți-au ”șmenuit” lista cu salarii de merit!
La doar câteva ore după ce am dezvăluit că noul inspector general al Jandarmeriei Române a avut grijă ca partenera sa de viață să fie trecută pe lista cu ”OSCAR”-uri, urmând astfel ca juna jandarmeriță Constantin Mădălina Cătălina să fie răsplătită cu un salariu de merit de 50 la sută pentru activitatea depusă în biroul de la IJJ Ilfov unde este încadrată, ministrul de Interne a vrut să știe și el motivele insolitei propuneri.

Enescu și-a trecut băiatul de la BSIJ la Poliție!
Însă și mai ușor îi este lui Marcel Vela- asta dacă mai vrea să se joace de-a ministrul de Interne- să verifice existența raportului de mutare a sergentului major Dănuț Bogdan Enescu de la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei la Inspectoratul General al Poliției Române. Și să se convingă astfel câtă încredere are șeful IGJR pentru care a girat Marian Petrache în ”reorganizarea” Jandarmeriei de s-a grăbit să își mute fiul cel mare de la arma pe care o conduce la Poliția Română!

”Fantoma Albă” , ”țintă în mișcare” la BSIJ!
Iar situația de la nivelul BSIJ este atât de tensionată încât deja numărul luptătorilor care cer depunerea rapoartelor pentru transferul la alte strcuturi a depășit deja numărul alarmant de o sută!. Dintre care 35 sunt deja ca și plecați! Cu doar câteva luni înainte de organizarea Campionatului European de fotbal la București! Ca să nu mai vorbim că, mai nou, ”atacurile raider” la adresa BSIJ au intrat într-o nouă fază, după ”documentarea” informativă a colonelului Cătălin Paraschiv, în aceste zile forțându-se ridicarea avizului ORNISS al acestuia, ”Fantoma Albă” fiind acuzată nici mai mult nici mai puțin că ar fi ”Tachist”!!! Însă miza este cu totul alta, prin îndepărtarea ”ultimului mohican” de conducerea BSIJ putându-se trece astfel la faza finală a destructurării Brigăzii. Ca și a grupărilor mobile… Despre care ministrul a fost din nou ”intoxicat” cum că toți cei opt comandanți și-ar dori desfințarea acestora. Așa că verificați și această informație, domnule ministru, indiferent dacă prin structurile informative aflate la dispoziție, prin surse alternative sau pur și simplu întrebându-i direct pe comandanții structurilor ce urmează să fie desființate. Pentru că răspunsul va fi oricum același, o să vedeți…
Cititi mai mult: https://www.national.ro/dezvaluiri/vela-ti-au-smenuit-lista-cu-salarii-de-merit-678227.html/#ixzz6Cr9oHGej
National
Atenție de unde vă împrumutați banii! Masoneria bancară îl jugulează pe nevoiaș.
Cine vrea să îşi ia apartament în 2020: Ce dobânzi practică băncile din top 10 la creditele ipotecare în lei în ianuarie 2020: CEC Bank conduce topul cu cea mai mica dobândă, de 4,51%
Dobânzile la creditele ipotecare în lei percepute de cele mai mari zece bănci din piaţa locală la începutul anului 2020 pornesc de la 4,51% şi ajung la 7,8%, însă acestea nu reprezintă dobânzile efective (DAE), la care se mai adaugă un cumul de costuri şi comisioane suplimentare, potrivit unei analize realizate de ZF în baza datelor pe luna ianuarie publicate de platforma Finzoom.
Dobânzile la creditele ipotecare în lei percepute de cele mai mari zece bănci din piaţa locală la începutul anului 2020 pornesc de la 4,51% şi ajung la 7,8%, însă acestea nu reprezintă dobânzile efective (DAE), la care se mai adaugă un cumul de costuri şi comisioane suplimentare, potrivit unei analize realizate de ZF în baza datelor pe luna ianuarie publicate de platforma Finzoom.
Analiza ia în considerare un credit ipotecar standard de circa 220.000 lei, cu dobândă variabilă, fără a se lua în calcul potenţialele reduceri de dobândă care survin din conformarea la anumite condiţii ale creditorului, precum încasarea veniturilor lunare la banca respectivă.
Astfel, în ce priveşte creditele standard, CEC Bank, cea mai mare bancă a statului român, practică o dobândă de 4,51% la produsul ipotecar de bază, reprezentând cea mai mică dobândă din piaţă. Aceasta este formată dintr-o marjă fixă a băncii de 2,15% şi indicele de referinţă IRCC care este 2,36% pentru primul trimestru din 2020.
Nivelul dobânzii reper IRCC - indice introdus pe piaţa românească din luna mai 2019 - se modifică trimestrial la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie şi 1 octombrie ale anului sau în prima zi lucrătoare imediat următoare zilei de întâi a trimestrului, dacă data de întâi a trimestrului este zi nelucrătoare. Nivelul dobânzii a scăzut la 2,36% în ianuarie, de la 2,66% în T4 2019.
OTP Bank România, subsidiara locală a celui mai mare grup bancar din Ungaria, practică a doua cea mai mică dobândă de pe piaţa românească în luna ianuarie, de 5,48%, formată din IRCC şi o marjă fixă de 3,12%. În cazul creditului ipotecar de achiziţii de la OTP, marja poate ajunge şi la 5,42%, ceea ce ar duce dobânda la 7,78%.
Banca Transilvania, cea mai mare bancă din România după active, practică o dobândă de 5,61% la creditele standard cu dobândă variabilă, reprezentând IRCC, la care se adaugă o marjă a băncii de 3,25%.
BCR, parte a grupului austriac Erste şi a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală în funcţie de active, se situează pe locul patru în topul dobânzilor oferite de cele mai mari zece bănci din piaţă la credite ipotecare standard cu dobândă variabilă, oferind creditul Casa Mea cu o dobândă de 5,66%, din care marja băncii este de 3,3%. Alpha Bank, subsidiara locală a unuia dintre cele mari grupuri bancare elene, practică o dobândă 5,81%, din care marja fixă a băncii reprezintă 3,45%. În acelaşi timp, Raiffeisen Bank oferă creditul ipotecar Casa Ta cu o dobândă de 5,86%, din care marja băncii este de 3,5%.
Pe locul şapte se situează Garanti BBVA, a zecea cea mai mare bancă din sistemul românesc, cu o dobândă de 6,05%, unde marja băncii este de 3,69%. BRD-SocGen, subsidiara locală a grupului francez, practică o dobândă de 6,13%, cu marja fixă a băncii de 3,77%.
Ultimele două poziţii în top zece dobânzi sunt ocupate de ING Bank şi UniCredit Bank, cu dobâni de 6,61%, respective 7,8%. În cazul tuturor băncilor şi produselor, dobânda scade în cazul în care clientul se încadrează într-o serie de criterii specific ale băncilor, sau achiziţionează şi alte produse.
Datele BNR arată că populaţia avea în primele luni din 2019 o datorie totală de circa 160,7 mld. lei, în creştere cu 7% faţă de aceeaşi perioadă din 2018, ascensiunea fiind influenţată de majorarea creditării bancare, în special ipotecare, care reprezintă cea mai mare parte a îndatorării populaţiei.
„Contribuţia cea mai importantă la această evoluţie a fost generată de creşterea creditului ipotecar (9,7%), şi într-o mai mică măsură, cea a creditului de consum (5,9%)“, se arată într-un raport asupra stabilităţii financiare realizat de BNR.
Creditul imobiliar acordat populaţiei s-a menţinut la un nivel important şi a continuat tendinţa ascendentă din ultimii ani. La finalul lunii septembrie 2019 acesta cumula o valoare de circa 90 mld. lei şi a reprezentat 67% din volumul expunerilor totale la nivelul sectorului, potrivit băncii centrale.
Topul celor mai bune dobânzi din piaţă se schimbă atunci când clientul se încadrează în anumite condiţii specifice de creditare sau atunci când este dispus să mai achiziţioneze încă unu sau mai multe produse de la banca de la care contractează creditul ipotecar. Astfel, datele se schimbă şi pe exemplul reprezentativ ales de ZF, cu un credit de 220.000 de lei pe o perioadă de 30 de ani.
Cel mai bun credit din piaţă este creditul ipotecar cu card, de la CEC Bank, care vine cu o dobândă de 4,26% şi o DAE (Dobândă Anuală Efectivă) de 4,87%, potrivit datelor agregate de ZF de pe platforma Finzoom. Al doilea cel mai bun credit din piaţă este oferit tot de cea mai mare bancă a statului român şi este produsul standard, care vine cu o dobândă de 4,51% şi DAE de 5,13%.
Pe locul trei în acest clasament se situează BCR, a doua cea mai mare bancă din piaţă, cu produsul Casa Mea, în cazul în care optează şi pentru virarea venitului lunar în conturile deschise la această bancă. În aceste condiţii, clientul poate accesa o dobândă de 5,06% şi DAE de 5,19%.
Banca Transilvania, cea mai mare bancă din România, oferă al patrulea cel mai ieftin credit ipotecar din piaţă, pe exemplul ales de ZF, prin produsul standard ipotecar, dacă se optează pentru încasarea venitului într-un cont BT. Astfel, dobânda se situează la 5,01%, iar DAE la 5,26%.
First Bank, fosta Piraeus Bank, o instituţie financiară care se poziţionează pe piaţă în căutarea clienţilor cu venituri lunare de peste 1.000 de euro, oferă un produs ipotecar care se situează pe locul cinci în acest top. Creditul Proprietar, cu virarea venitului într-un cont deschis la First Bank, aduce o dobândă de 5,11%, la o DAE de 5,27%.
Când dispare marea industrie ceva trebuie pus în loc!
Cum a reusit o tânără să facă o afacere profitabilă din vânzarea unui simbol românesc in toată lumea
„Veşnicia s-a născut la sat", cum spunea Lucian Blaga, iar românul s-a născut antreprenor. Aşa se face că astăzi straie populare care datează de veacuri sau care sunt create după un meşteşug cu origini pierdute în istorie îşi fac loc şi în garderobele dominate de hainele moderne. Şi, pentru că cererea există, răspunsul acestei nevoi a fost crearea unei oferte pe măsură.
Lada cu zestre a bunicii, înţesată cu straie populare cusute de mama sa ori chiar mai vechi, păstrate de peste două generaţii, sau meşteşugurile deprinse de la bunicul de a face opinci din piele, brâuri ori clopuri, au devenit în timp o sursă de inspiraţie pentru artizanii care le-au transformat într-un business.
Pentru a le face cunoscute şi următoarelor generaţii, dar şi peste hotare, câţiva români pasionaţi de tradiţie au investit în îndeletnicirile străbune şi le-au actualizat la cerinţele din prezent.
Izabela Măndoiu esta una dintre ei. Tânăra, care a crescut în localitatea Albeştii de Muscel din judeţul Argeş, creează haine tradiţionale inspirate din zona în care a copilărit, iar produsele sale iau drumul străinătăţii, către ţări precum Italia, Suedia, Franţa sau Canada.
„Ia este un simbol patriotic, creat şi păstrat de către strămoşii noştri cu pasiune, inspiraţie şi dedicare. Ia reprezintă un element de brand naţional, chiar dacă nu în mod oficial, dar care se bucură de recunoaştere şi apreciere internaţională.
Sunt români care doresc să poarte, atunci când sunt departe de casă, haine cu un liant emoţional, care să le valideze identitatea, tradiţiile şi cultura", povesteşte Izabela Măndoiu, fondatoarea brandului de articole vestimentare cu influenţe tradiţionale ce-i poartă numele.
După ce a lucrat o bună perioadă în domeniul construcţiilor, Izabela Măndoiu a schimbat macazul şi a trecut la crearea unor piese vestimentare care împletesc stilul tradiţional cu cel contemporan. Încă de copil era pasionată de ţesăturile de pe cămăşile din cufărul mamei sale, iar în 2014 a creionat propriul business, satul în care a crescut fiind principala sa sursă de inspiraţie.
Totul a pornit de la dorinţa de a valorifica ţesăturile din lada cu zestre a mamei. Unele straie erau în stare bună, iar altele erau puţin deteriorate, aşa că a decis să realizeze propriile haine cu aplicaţii tradiţionale, prin amestecarea ţesăturilor vechi cu materiale de actualitate.
„Am abordat această iniţativă extrem de serios: am urmat un curs de design vestimentar şi am început lucrul.
Terminam jobul full-time şi mergeam la activitatea dragă mie, care, încet-încet, m-a convins că trebuie să fac saltul de care vorbesc toţi antreprenorii. Am renunţat la serviciul meu şi mi-am urmat pasiunea, conştientă fiind că provocarea va fi să îmbin creativitatea cu latura financiară pe care o implică un business", spune designerul Izabela Măndoiu.
În urmă cu câteva decenii, locuitorii, cu precădere cei din mediul rural, purtau haine populare zi de zi. Aveau haine tradiţionale pe care le purtau pe câmp, dar şi haine pentru sărbători, nunţi sau alte evenimente importante din viaţa lor.
În prezent, sunt câteva zile cheie în care românii, în special femeile, au iniţiativa colectivă a de a purta o ie: pe 24 iunie, de ziua iei, pe 1 decembrie, de ziua naţională a României, pe 24 ianuarie, de ziua Marii Uniri, de Crăciun şi de Paşte.
Totuşi, există şi purtătoare ale cămăşii populare, care o aleg fie pentru un eveniment important din viaţa lor, la o conferinţă, petrecere, eveniment în familie sau la un dineu.
Potrivit Izabelei Măndoiu, această categorie de cliente are un nivel de educaţie şi cultură ridicat, apreciază tradiţia şi are venituri medii sau peste media pieţei. „Avem cliente care îmbrăţişează ideea unei creaţii vestimentare cu doar câteva elemente tradiţionale, creaţie pe care o pot purta chiar şi la birou."
Produsele companiei sunt cusute de mână ca pe vremuri, potrivit antreprenoarei, iar realizarea unei cămăşi populare poate dura chiar şi şase săptămâni, dacă designul este complex.
„Avem femei colaboratoare din sat, care au vârste înaintate, dar sunt conştiente că munca lor valorează mult şi că prin efortul lor, tradiţia persistă, ceea ce le motivează să continue. Realizarea unei bluze tip ie durează între patru şi şase săptămâni, în funcţe de complexitatea sa. O cămaşă masculină se realizează în zece zile lucrătoare", explică Izabela Măndoiu.
Articolele vestimentare marca Izabela Măndoiu sunt comercializate pe site-ul propriu al companiei, în showroomul situat pe strada Vasile Conta din Capitală, la Confident Concept Store din Brăila, la Desir Boutique din Constanţa, dar şi la târguri de profil.
„Ia este o piesă vestimentară atemporală. Şansa brandurilor româneşti care abordează ia stă în curaj şi perseverenţă. În cinci ani publicul va face diferenţa între ia produsă în China, cea cu preţuri de până în 100 de lei, şi ia cusută manual de către româncele noastre. O haină de calitate rezistă şi sute de ani, aşa cum sunt iile de la stră-străbunicile noastre. Altfel spus, publicul se va educa şi va învăţa să aprecieze calitatea", consideră Izabela Măndoiu.
Firma care operează brandul Izabela Mandoiu a fost înfiinţată în acest an; preţul unei bluze ce poartă numele antreprenoarei porneşte de la 950 de lei şi poate ajunge până la 3.500 de lei, conform datelor de pe site-ul companiei.
Piesa de rezistenţă: opincile
Evoluţa pe piaţa forţei de muncă a dus la schimbări majore în rândul meseriilor. Cele mai vechi meserii populare au fost înlocuite de maşinării, roboţi şi aparate performante apărute odată cu inovaţia tehnologică. Bogdan Constantin Dincă, de meserie profesor de teologie, se încăpăţânează să facă opinci din piele naturală, cum a învăţat de la câţiva meşteri opincari pe care i-a cunoscut în timp ce colinda prin ţară.
„Când eram mic, nu preţuiam tradiţia, pentru că nu o cunoşteam. În timp, m-am apropiat de o asociaţie de studenţi, cu care
mi-am petrecut mai bine de 11 ani până acum. În toată această vreme am colindat satele din Maramureş, Braşov sau Haţeg, am învăţat multe obiceiuri, am făcut spectacole tradiţionale şi am strâns şi o bogată zestre de costume populare. Însă, văzându-i pe cei din jur îmbrăcaţi cu acele haine cu diferite prilejuri, mi-am dat seama că le lipseşte un element important: opinca", îşi aminteşte Bogdan Constantin Dincă.
Acela a fost momentul zero, cel în care a decis că trebuie să stăpânească arta de a întocmi încălţămintea atât de râvnită acum câteva decenii, la care aveau acces numai boierii − oamenii de rând mergeau mai ales desculţi.
A început să caute meşteri opincari pe internet şi să îi contacteze pentru a merge la ei să înveţe meşteşugul. A fost uimit când a văzut că cei care mai există pot fi număraţi pe degetele de la o mână.
„Am mers în comuna Tureac, în Ţara Năsăudului, la badea Nicolae Bacea, un om de o ţinută morală deosebită, care te cucereşte prin simplitate şi omenie. Dumnealui m-a învăţat să fac opinci. Apoi, am reuşit să facem un atelier de opinci în taberele de studenţi pe care le-am organizat şi încet, încet am văzut că sunt tot mai mulţi interesaţi să aibă o pereche de opinci şi să le poarte", spune Bogdan Constantin Dincă.
Astfel, a continuat să ducă mai departe acest mesteşug, producând opinci în timpul liber, în văzul tuturor, pentru a le fi de folos şi celorlalţi. Acum o face cu drag în atelierul său din Cluj, iar produsele le comercializează prin intermediul paginii de Facebook a micuţei afaceri Opincărie. El povesteşte că jumătate din oamenii care îl sună pentru a comanda opinci îl contactează în urma recomandărilor, iar jumătate l-au găsit, din întâmplare, pe internet.
„Pielea naturală o iau din targul Oser (cel mai mare târg de vechituri din ţară - n.red.) şi sunt foarte atent când o cumpăr", explică Bogdan Constantin Dincă.
Acesta adaugă că realizarea unei perechi de opinci durează aproximativ o oră, dacă dispune de materialele necesare.
„Preţul este perceput, în general, în funcţe de mărime şi grosime. Am avut clienţi care voiau opinci cu talpă dublată sau cu nojiţe mai lungi. În medie, o pereche de opinci pentru femei costă 70 de lei, iar o pereche de opinci pentru bărbaţi, 75-80 de lei", precizează Bogdan Constantin Dincă.
Ţinute haute couture cu inspiraţie tradiţional românească
În România sunt aproximativ
450 de zone etnografice, iar între acestea există atât asemănări, cât şi deosebiri. Meşterul popular Virginia Linul şi-a propus să se concentreze pe costumul popular din Ţara Năsăudului.
Născută în localitatea Salva din judeţul Bistriţa-Năsăud, ea a învăţat de la mama sa să croiască costume populare, dar şi accesorii, precum clopuri sau brâuri, iar ambiţia sa este să ducă acest meşteşug la un alt nivel, să-l facă cunoscut pe plan naţional şi internaţional.
„Am învăţat arta confecţonării costumelor populare de la mama mea, care la rândul său a deprins meşteşugul de la bunica. Acum, când creez produsele, mă ghidez după modelele tradiţionale strămoşeşti, dar creez şi modele proprii. La costumele populare pe care le confecţionez pentru ansamblurile folclorice păstrez strict linia tradiţională a fiecărei zone etnografice în parte, iar în creaţiile proprii îmi folosesc imaginaţia", spune meşterul popular Virginia Linul. Ea a înfiinţat în 2006 businessul Artă şi Tradiţii, care a generat anul trecut o cifră de afaceri de peste 250.000 de lei.
Pregătirea unei cămăşi femeieşti, cusută manual, poate să dureze de la o săptămână până la câteva luni, în situaţia în care modelul este unul mai bogat. Realizarea acesteia se face succesiv, pe mai multe etape, precum alegerea modelului, croitul, cusutul manual în tehnica stabilită şi cu culorile alese, încreţirea, încheierea la maşina de cusut sau manual şi finalizarea, cu dantelă şi ciucuri.
Produsele sale sunt vândute în special în România, acasă la ea, în localitatea Salva, unde a creat un muzeu viu în care sunt expuse ii, cămăşi populare, costume populare pentru copii şi pentru adulţi, din diferite zone ale ţării, accesorii pentru acestea, dar şi haine haute couture cu inspiraţie tradiţională, precum rochii, fuste, veste, sacouri sau paltoane.
Românca a avut colaborări cu mai mulţi designeri străini renumiţi, una dintre cele mai importante fiind cu designerul francez Philippe Guillet.
„Philippe Guillet, fostul director cultural al Ambasadei Franţei din România, cel care în anul 2011 a realizat colecţia 100%.ro, a creat un eveniment istoric. Acesta a fost un moment important, care a contribuit la schimbarea mentalităţii românilor despre arta populară românească şi implicit despre costumul popular. El a dat tonul confecţionării şi purtării hainelor haute couture cu inspiraţie populară", susţine Virginia Linul.
Ea spune că străinii sunt interesaţi să cumpere haine tradiţionale româneşti, mai vechi ori mai noi, însă pun preţ pe calitate. De altfel, ea adaugă că are clienţi de etnii diferite care o vizitează când îşi expune noile produse ori care vin să-i vadă creaţiile la târgurile de profil sau la expoziţiile la care participă. „Străinii sunt buni cunoscători ai portului românesc, sunt interesaţi şi ştiu să aprecieze foarte mult lucrul manual."
Virginia Linul afirmă că este foarte greu să menţină acest meşteşug, bazat pe lucrul manual, în viaţă, deoarece piaţa este acaparată de produse cu motive tradiţionale realizate industrial. De altfel, ea consideră că încă cererea este mai mare pentru cele din urmă, deoarece clienţii nu au cultura etnografică necesară pentru a face diferenţa între o ie cusută manual şi o ie cusută industrial, iar când fac o alegere sunt ghidaţi de preţul, nu de calitatea acesteia.
„O ie românească durează trei generaţii, pe când una industrială are o durată de viaţă mai mică de un an. Acesta este rezultatul diferenţei de preţ şi plusvaloarea oferită de tradiţie şi de identitatea naţională. Pentru a rezista şi dăinui în timp, aşa cum a rezistat şi s-a transmis acest meşteşug de-a lungul secolelor, trebuie să ne cunoaştem valorile culturale naţionale, să le îndrăgim, să le susţinem şi să le promovăm, dincolo de interesele materiale imediate", apreciază meşterul popular.
Dincolo de barierele geografice: Ia românească cu destinaţiile SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania
Businessul 3M Admit Future, care deţine brandul Ie tradiţoanală, a apărut în urmă cu un an, cu scopul de a aduce ceva diferit pe piaţa de fashion din România, mai exact îmbrăcămintea modernă cu motive tradiţionale, spun fondatorii acestuia.
„Ne-am dorit să purtăm tradiţia mai departe. Am cochetat cu antreprenoriatul încă din 2011 şi am încercat mai multe verticale, de la SaaS (Software as a Service) până la e-commerce. Fashionul este o verticală ce are o cotă de piaţă destul de mare, iar noi am ales o nişă pentru care cererea pieţei este mai mare şi ne dorim să o păstrăm", spune Adrian Mitrache, CEO-ul brandului Ie tradiţională. Compania produce atât haine cu inspiraţie populară, stilizate, cât şi costume tradiţionale, realizate la maşina de cusut sau artizanal.
Doza de inspiraţie, la care se adaugă creativitatea, şi-o iau din toate zonele ţării, iar durata realizării produsului finit depinde de procedeul prin care este realizat acesta: manual sau mecanic. Articolele brodate mecanic pot fi realizate în cinci sau opt zile, pe când realizarea celor lucrate manual poate dura chiar şi 30 de zile, în funcţie de complexitate, susţin antreprenorii.
„Avem clienţi care poartă produsele noastre doar în momente de sărbătoare, dar şi foarte mulţi ce le poartă zi de zi, combinând tradiţionalul cu modernul. De exemplu, rochiile cu broderie tradiţională se poartă la cununii sau nunţi, pe când ia este purtată în combinaţie cu blugii, la birou. Ia a ajuns din nou la loc de cinste, iar românii îşi doresc să o poarte dincolo de hotare", mai spune Adrian Mitrache.
Potrivit acestuia, articolele vestimentare care ies din atelierul companiei pe care o reprezintă trec barierele geografice ale ţării, ajungând pe pieţe ca SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania.
Compania 3M Admit Future, care deţine brandul Ie tradiţională, a avut în primele 8 luni de activitate o cifră de afaceri de 14.000 de lei, iar marja de profit a fost de 54%, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Din Banat în toată ţara. Primul salt, până-n Ardeal
Irina Paveloni a început să producă primele costume tradiţionale specifice Banatului acum mai bine de cinci ani, din pasiune, după cum povesteşte chiar ea. Iar de atunci, nu s-a mai oprit, ci a realizat zeci de costume pentru diverşi clienţi din judeţul Timiş, iar recent a primit o comandă de la un client din Ardeal. Însă ambiţia sa este să ajungă să-şi livreze creaţiile în toată ţara.
„Am învăţat să cos de mică, de la mama, care ştia să coasă de la alţi bătrâni. Prima dată am învăţat să lucrez şipcă manual cu acul. Costume am început să fac mult mai târziu, în urmă cu cinci ani, din pasiune pentru tradiţie", îşi aminteşte Irina Paveloni.
Ea spune că realizarea unui port popular poate dura circa o lună, iar inspiraţia îi vine din natură, dar şi din studierea costumelor străbune şi, totodată, din analizarea trendurilor actuale. La început, numărul clienţilor era redus, dar meşterul popular spune că în ultimii doi ani cererea a crescut semnificativ, iar în prezent are comenzi în aşteptare.
Originară din localitatea Poieni, judeţul Timiş, majoritatea comenzilor au venit din zona imediat apropiată, însă din vorbă în vorbă s-a dus vestea până în Timişoara, aflată la 120 de kilometri distanţă, iar prin recomandări a avut clienţi şi de acolo. „Acum am o comandă făcută de un client din Ardeal. Dacă o să primesc comenzi şi din alte judeţe, o să fac costume", explică Irina Paveloni.
Poalele şi cămaşa din care este compus costumul popular sunt făcute din in sau din pânză, iar laturii şi laibărul costumului sunt făcuţi din catifea ori din mătase, în funcţe de materialele pe care le găseşte la merceriile din Timişoara sau din Lugoj, când îşi achiziţionează materialele, dar şi de cerinţele clientului. Întregului costum popular i se adaugă şi opregul, brâul şi salba din bănuţ de aur de la gât.
Potrivit realizatoarei de costume tradiţionale, în ultima vreme clienţii săi şi-au dorit ca articolele pe care urmează să le poarte să aibă cât mai multe paiete. De asemenea, ea spune că observă şi o tendinţă de selecţie a culorilor, în judeţul Timiş cei mai mulţi clienţi optând pentru culoarea roşu, pe când clientul din Ardeal a ales culoarea negru. „Preţul unui costum popular îl percep în funcţie de material, de dimensiuni şi de cusături. În medie porneşte de la 800 de lei şi poate ajunge până la 1.500 de lei", încheie artizanul Irina Paveloni.
Există oameni care se încăpăţânează să nu lase comori ale României precum meşteşugurile transmise din moşi strămoşi să piară în negura timpului. Sunt cei care pun preţ pe îndeletnicirile de odinioară şi nu doar atât, ci vor să ducă arta tradiţională mai departe. Pasiunea pentru meşteşugurile de odinioară este astăzi pentru mulţi dintre ei sinonimă cu o afacere prosperă.
Secrete mici, efecte mari
Secretul unei recolte bogate de castraveți – Amestec de pâine fermentată
Pentru a obține o recoltă bogată de castraveți, este necesar să-i fertilizați regulat. O metodă foarte bună este să utilizați un amestec de pâine fermentată.
Într-un vas, amestecăm coji de pâine neagră, cu apă. Acoprim cu un capac și lăsăm pâinea la fermentat, la loc cald, 1 săptămână. Soluția obținută o dizolvăm cu apă 1:3 și udăm castraveții la rădăcină – câte 500 ml sub fiecare tufă, începând cu perioada de înflorire și până încep să se ofilească
Infuzia de cenușă este la fel de eficientă. Soluția se obține din 2 pahare de cenușă la 1 l de apă. Lăsăm compoziția 2 zile la macerat.
Un alt remediu împotriva manei care-și face efectul este amestecul din 50 gr de bicarbonat de sodiu 10l de apă și 50 de grame de săpun.
sâmbătă, 1 februarie 2020
Se pensionează magistrații în draci. Cauza: pensioara lor de sute de milioane.
Șoc total! România riscă să rămână fără magistrați
Tot mai mulți magistrați vor să părăsească sistemul și nu vor să rămână sub nicio formă. Asociațiile magistrațiilor atenționează și ele despre aceste plecări și nu se poate ajunge la niciun compromis din cauza ultimelor situații petrecute în sistem. Citește mai multe AICI...de ce vor magistrații să plece și ce se întâmplă cu dosarele pe care lle au în curs de cercetare...
Ițik nu pierde vremea. România este vacă de muls, în continuare. Interesantă a doua poză.
SURPRIZĂ - Klaus Iohannis și strategul care a dus PSD la 45% s-au pozat în Israel / FOTO
Consultantul politic israelian Moshe Klughaft a publicat pe pagina sa de Facebook o poză în care apare cu președintele Klaus Iohannis. Șeful statului a efectuat o vizită în Israel în 21-23 ianuarie.
O echipă de consultanţi israelieni din care a făcut parte Moshe Klughaft a ajutat PSD-ul să câştige alegerile parlamentare din 2016 la un scor istoric. Experţii evrei au sfătuit PSD-ul să aibă un mesaj „patriotic”, potrivit publicaţiei israeliene „Jerusalem Post”. Sloganul lor fost „Îndrăznește să crezi în România”, scrie Jerusalem Post. Au convins tineri să se filmeze și să trimită înregistrări în care spun că ei cred în România. Unul dintre clipuri i-a avut ca protagoniști pe tineri care spuneau că ei cred în România în timp ce se supuneau unui test cu detectorul de minciuni, arată Jerusalem Post.
Moshe Klughaft, precizează The Jerusalem Post, este cunoscut pentru succesul său ca strateg-șef al partidului Bayit Yehudi (Căminul Evreiesc, partid al evreilor ultraortodocși), dar a lucrat și la un protest al rezerviștilor, după al doilea război cu Libanul, din 2006, care a ajutat la revenirea dreptei la putere în Israel.
Moruzov și femeile
Agentele lui Mihail Moruzov: cine sunt femeile pe care marele spion român le trimitea peste graniţă pentru a culege informaţii
Mihail Moruzov, creatorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei (SSI), s-a folosit în întreaga sa carieră şi de inteligenţa femeilor, pe care le trimitea peste graniţă pentru a afla diverse informaţii sensibile. Frontul spionajului românesc era susţinut, în punctele fierbinţi din Ungaria, din Franţa şi prin canalele întortocheate din Delta Dunării, de numeroase agente. Inclusiv nepoata sa, cu care a avut o relaţie amoroasă, a fost folosită în astfel de misiuni speciale.
Istoricul Cristian Troncotă, care a publicat două volume despre personalitatea lui Moruzov, spune că, aşa cum se întâmplă de obicei, Mihail Moruzov nu a lăsat nimic scris despre persoanele de sex feminin pe care le-a folosit în munca sa. În schimb, istoricii şi analiştii au refăcut povestea pe baza mărturiilor. „Dacă nu reuşesc documentele să facă lumină, poţi să intuieşti adevărul doar dacă ştii conjunctura şi dacă te încadrezi în epocă şi, ştiind cum lucra Moruzov, afli ce agenţi folosea, inclusiv de sex feminin. Le folosea şi pentru schimb de informaţii, dar mai ales pe post de curieri“, spune Troncotă.
Trei sinteze valoroase
Istoricul arată că Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, cel care a fost şeful Serviciului Special de Informaţii în perioada 12 noiembrie 1940-1 martie 1945, a povestit în memoriile sale despre agenţii – „inclusiv de sex feminin“ – pe care îi folosea Moruzov. Marelui criminolog Gheorghe Cristescu, unul dintre cei mai valoroşi specialişti ai serviciilor secrete româneşti din perioada interbelică şi din Al Doilea Război Mondial, specializat la Scotland Yard în Londra, i s-a înscenat un proces în care era acuzat de participare, în iunie 1940, la masacrele de la Iaşi. În timp ce se afla după gratii, a scris un raport de peste 100 de pagini în care a dezvăluit o serie de aspecte interesante despre istoria SSI.
„Autorul a trei sinteze valoroase, elaborate în detenţie, despre activităţile desfăşurate de Serviciul Secret condus de Mihail Moruzov în perioada 1924- septembrie 1940 şi de Serviciul Special de Informaţii condus de Eugen Cristescu, fratele său mai mare, între 15 noiembrie 1940 şi 23 august 1944, el vorbeşte despre faptul că Moruzov avea foarte -mulţi agenţi, inclusiv de sex feminin. Spune, la un moment dat, că a trimis-o chiar pe nepoata lui într-o misiune specială la Paris. În alt pasaj dezvăluie că a avut chiar relaţii amoroase cu această femeie, care era nepoata lui“, spune Cristian Troncotă.
O altă mare personalitate a României, Traian Borcescu, care fusese şeful Secţiei a II-a Contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii, a dezvăluit faptul că Mihail Moruzov avea agenţi secreţi de sex feminin.
Nepoata Ştefania
Cea mai vestită spioană a lui Moruzov a fost Ştefania, nepoata sa, pe care a folosit-o în misiuni speciale la Paris, pentru culegerea de informaţii. Drept recompensă, şeful SSI i-a construit o casă vizavi de şcoala din sat satul Zebil, unde era învăţătoare, deşi avea doar patru clase primare. În perioada comunistă, construcţia cochetă a devenit sediu de CAP, iar acum adăposteşte o asociaţie agricolă. În localitatea sa natală, Zebil (aflată la 30 de kilometri de Tulcea), Moruzov a ridicat în total cinci construcţii somptuoase, printre care şi şcoala – singura dintre ele care şi-a păstrat destinaţia.
Despre Ştefania, care a avut o soartă crudă, murind în timpul cutremurului din 1977, în blocul de la Scala din Bucureşti, şi implicarea ei în spionajul românesc au lăsat informaţii mai mulţi oameni de seamă ai epocii. Colonelul Gheorghe Petrescu, care a fost ataşat militar la Roma, a povestit că l-a întâlnit pe Mihail Moruzov la Grand Hotel din Paris, împreună cu nepoata sa.
„Aici găsesc pe Moruzov la Grand Hotel, nu singur, aşa cum era cu două zile mai înainte, când l-am condus de la Veneţia la Milano, ci cu o doamnă pe care mi-o prezentase la Bucureşti, cu o ocazie, ca o nepoată a sa... În cele două zile cât am stat la Paris, am avut posibilitatea să observ starea de spirit a lui Moruzov şi să constat că era cu totul alt om decât acela pe care îl cunoscusem. Acest om, care nu a avut niciodată nicio atenţie sau slăbiciune faţă de vreo femeie, care dispreţuia femeia, în sensul că o considera un impediment în viaţa şi activitatea unui om, acest om care spunea că nu cunoscuse niciodată ce este sentimentul de afecţiune pentru o femeie, era obsedat de data aceasta numai de însoţitoarea sa de acum. Imposibil să se concentreze asupra unei chestiuni serioase, distrat şi indiferent la chestiuni importante, aproape evita să vorbească de ele şi parcă nici nu-l interesau“, spunea Petrescu.
Curier de mesaje ultrasecrete
Un portret al spioanei şi nepoatei Ştefania face şi Al. Săndulescu, în „Amanta lui Moruzov“: „Fănica se numea, era -înaltă, mlădie, blondă, cu ochii albaştri ai lipovencelor, plină de nuri. Pe atunci, probabil, că nu avea mai mult de 24-25 de ani. Figura pe care mi-o descria părintele şi pe care apoi am văzut-o şi într-o fotografie mi-a amintit instantaneu de o colegă a mea de facultate, la fel de frumoasă, tulceanca Domniţa Moruzov, provenind, fireşte, cum aveam să aflu, din aceeaşi familie“. Săndulescu adaugă că lui Moruzov i-a plăcut foarte mult nepoata şi, fără să dea vreo importanţă faptului că era căsătorită, ba chiar rudă de sânge, a luat-o cu el la Bucureşti.
„Am putea spune că a răpit-o. Bietul bărbatu-său, rămas şi cu un copil, a încercat să o readucă acasă, dar a fost imposibil. A trebuit să divorţeze, proces foarte lung, în care, pare-se, a intervenit şi Regele ca să-i scoată basma curată pe cei doi amanţi. Mutată la Bucureşti, Fănica, incultă şi cam prostuţă, a început să ducă o viaţă de «grande dame». Unchiul Mişa n-o copleşea numai cu cele mai scumpe toalete şi bijuterii, dar îi angajează profesori de istorie, de limbi străine, de învăţare a manierelor elegante. O trimite apoi să se plimbe în străinătate, vede mai toată Europa. De la un timp, îi pune în poşetă câte un plic «inofensiv», pe care urma să-l înmâneze unei anumite persoane, care, la rândul ei, îi da răspunsul într-un alt plic, aruncat de femeie cu nonşalanţă în aceeaşi poşetă. Fănica făcea spionaj, fără să ştie, mă rog, era un curier care ducea şi aducea mesaje ultrasecrete de la Paris, Londra, Berlin sau Cairo“.
Misterioasa 533
Conform unei documentări realizate de Serviciul Român de Informaţii, în 1939, SSI-ul condus de Mihail Moruzov primea informaţia că spionajul militar maghiar intenţionează să organizeze în România o reţea de comunicaţii prin telegrafie fără fir. Profitând de oportunitate, Moruzov a infiltrat în serviciul de spionaj militar maghiar un agent care a adus în România, la sfârşitul misiunii, un aparat de radio-emisie pe unde scurte. Dispozitivul-minune urma să furnizeze Marelui Stat Major al Armatei Române legătura directă cu omologul maghiar, fără ca ungurii să ştie. Deşi documentele de arhivă nu fac referire la numele real al Agentului 533, există indicii că în spatele acestui indicativ s-ar afla o frumoasă tânără, arătau cei de la SRI.
Problema Ardealului a revenit
Cristian Troncotă spune că în cazul Ungaria, Moruzov este posibil să fi folosit o femeie, dar doar pentru curierat, neputând fi vorba de o infiltrare în armata ungară ca spion. „Moruzov a avut oameni infiltraţi chiar în unităţi militare, în două comandamente, şi a reuşit să destructureze cea mai vastă reţea de spionaj împotriva României, care era organizată de serviciile secrete maghiare şi care avea susţinerea din România atât a Bisericii Catolice, cât şi a celei Protestante“, spune cercetătorul.
Într-un document de arhivă se arăta: „În ceea ce priveşte ţara noastră, este de remarcat o profundă îngrijorare în sânul maselor româneşti de la frontiera de vest, mai cu seamă că minoritatea maghiară din România a fost asigurată de Budapesta că în curând va fi pusă pe plan internaţional problema Ardealului, care va fi alipit Ungariei. În adevăr, întreaga opinie publică din Ungaria şi chiar unele cercuri conducătoare nu ezită să afirme că, de îndată ce se va termina ocuparea teritoriilor cedate prin acordul de la Viena, întregul efort diplomatic al Ungariei va fi îndreptat împotriva României, în scopul retrocedării Ardealului.
De asemenea, s-a acreditat părerea că «lupta pentru recucerirea Ardealului, fie pe cale diplomatică, fie în extremis» – pe calea armelor –, va fi cu mult mai uşoară decât aceea dată împotriva Cehoslovaciei (n.r. – Cehoslovacia a fost obligată să cedeze Ungariei partea de sud a Slovaciei cu un teritoriu de 12.400 kmp şi o populaţie de 1.100.000 de oameni). Şi aceasta pentru că în România «elementul etnic maghiar este mult mai numeros, locuieşte în mase compacte în unele judeţe şi este mult mai nemulţumit din cauza regimului de opresiune exercitat de către autorităţile româneşti». Mai multe persoane venite din străinătate şi care au trecut prin Budapesta afirmau că ungurii – în toate manifestaţiile lor – prin presă, broşuri, expuneri de hărţi, fac cunoscute revendicările lor asupra celor patru judeţe româneşti de la graniţă, ce urmează să li se atribuie fără condiţii, şi asupra altor trei, a căror soartă trebuie să o hotărască plebiscitul. Se pretinde, de asemenea, autonomia politică şi administrativă în acele regiuni din Ardeal, care sunt locurile de mase compacte de unguri. Numeroase hărţi, concretizând toate aceste revendicări, sunt expuse nu numai în Ungaria, ci şi în numeroase vitrine ale marilor librării vieneze“.
Femeile din viaţa publică a lui Moruzov
Mihail Moruzov s-a căsătorit în două rânduri. Cu prima soţie, Maria Anton Văraru, a avut o fiică, pe Aurora-Florina, care trăieşte în Bucureşti şi are 94 de ani. Cât a trăit tatăl său, Aurora nu a ştiut că Mihail Moruzov este, de fapt, părintele ei, deşi s-au întâlnit de mai multe ori. Marele spion a divorţat de Maria Anton Văraru în anul 1932, după ce femeia a rămas paralizată în urma unui accident de trăsură. Ulterior, Mihail Moruzov s-a căsătorit cu Teodora Săndulescu, o profesoară din Silistra, cu care a avut doar o căsnicie de protocol şi de care a divorţat şase ani mai târziu, în 1938.
Agenţi plătiţi cu bani din contrabanda cu sturioni
Creatorul primului serviciu secret din România avea în Bucureşti nu mai puţin de şase case conspirative, unde se întâlnea cu ofiţerii săi – cu agentura din Tulcea şi Constanţa, în alte imobile. Cabinetul său oficial, din strada Saita, era dotat cu instalaţii tehnice speciale: aparate de înregistrare fonică pe discuri şi fir electromagnetic, microfoane, detectoare speciale, oglinzi transparente, prin care poţi observa o persoană, fără ca aceasta să te vadă, periscoape pentru o observare indirectă, celule fotoelectrice şi detectoare. Unele se manipulau direct de la biroul său, altele de către un operator dintr-o cameră alăturată. Mai avea şi un automobil Mercedes-Benz, foarte puternic, în care pusese o instalaţie de imprimat pe discuri convorbirile dintre ocupanţi. Maşina mai dispunea şi de un post radio de emisie-recepţie, care îi permitea să ţină permanent legătura cu sediul. Agenţii şi-i plătea cu bani din contrabanda de sturioni din Delta Dunării.
Documente distruse în bombardamente
Mihail Moruzov a condus SSI din 1924 până la începutul lunii septembrie 1940, când a fost arestat şi ucis de legionari, în închisoarea de la Jilava. Mare parte din activitatea lui şi a celorlalţi agenţi SSI rămâne un mister şi din cauza faptului că o perioadă lungă de timp, din 1924 până în 1928, nu este acoperită documentar, aşa cum precizează Cristian Troncotă.
„Am putut studia intervalul 1917-1919, când Mihail Moruzov a activat ca şef al echipei de Siguranţă din Delta Dunării, în timpul Războiului de Întregire, şi apoi perioada 1934-1940, până la arestarea şefului Serviciului Secret. Perioada 1924-1928 nu este acoperită documentar, întrucât, aşa cum rezultă dintr-un proces verbal păstrat în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, documentele Serviciului Secret şi ale Secţiei a II-a din Marele Stat Major, elaborate în acea perioadă, au fost distruse în totalitate în timpul bombardamentelor de la sfârşitul lunii august 1944.
De asemenea, nu am găsit până acum explicaţia lipsei de documente ale Serviciului Secret pentru perioada 1929-1933. Excepţie face «Memoriul» întocmit de Mihail Moruzov la 9 martie 1930, referitor la situaţia din Basarabia, document olograf, scris cu cerneală neagră, găsit cu totul întâmplător în biblioteca Arhivei Serviciului Român de Informaţii“.
Adevărul.ro
vineri, 31 ianuarie 2020
Aoleu, mâncați - aș! Ne invadară rumânii, bulgarii! Fiți bine veniți! Aveți ce munci la noi! Multe gunoaie.
Guvernul britanic, şocat de numărul românilor din ţară. „Nu ştiam că sunt atât de mulţi”

Autorităţile britanice sunt surprinse de numărul mare de români care au depus cerere pentru statut de rezident în urma Brexitului. După ce 435.000 de români s-au înregistrat, ambasadorul Andrew Noble a dezvăluit că Guvernul de la Londra nici nu ştia că sunt atât de mulţi români în Regatul Unit.
"Comunitatea românească este unul dintre grupurile din Marea Britanie care a dat dovadă de mare încredere în Procedura de înregistrare a cetăţenilor UE. Au fost depuse mai multe cereri decât numărul românilor de care ştiam noi că este în Marea Britanie. Obişnuiam să spunem că sunt 400.000 de români în Marea Britanie. Ei bine, 435.000 s-au înregistrat deja, adică 110 la sută. Numărul cererilor din partea polonezilor este la 60 la sută din câţi credem că sunt.
Iar bulgarii sunt la 135 la sută", a declarat Andrew Noble.Şeful misiunii diplomatice a declarat că românii nu vor fi afectaţi deloc în urma ieşirii Marii britanii din Uniunea Europeană.
"Ca rezultat al Acordului de Retragere a apărut perioada de implementare, în timpul căreia aproape nimic nu se va schimba. Aproape totul rămâne la fel. Ce înseamnă aproape? Noi (n.red. – Marea Britanie) nu vom mai fi în Uniunea Europeană. Va exista o diferenţă fundamentală despre jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie. În legătură cu drepturile cetăţenilor, singura diferenţă remarcată este că Acordul de retragere nu stipulează în continuare drepturile tale, de cetăţean european, de a vota în alegerile locale şi europene. Noi, în Marea Britanie, am acordat dreptul de vot în cadrul alegerilor locale şi cerem acest lucru şi din partea celorlalte 27 de state care rămân în UE. Trei ţări au aceeptat deja, problema rămâne de discutat între noi şi Guvernul României”, a încheiat Noble.
Senectuții și produsele seniolitice
**Fisetina** este un flavonoid, un tip de polifenol, prezent în căpșuni și alte fructe (cum ar fi mere, kiwi, struguri) și legume (ceapă, ro...
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...