Imaginile cu Georgescu înconjurat de un cordon de securitate demn de un demnitar de rang înalt aflat într-o zonă de conflict ridică o problemă fundamentală pentru transparența spațiului public românesc. Gestul de a se afișa cu o forță privată impresionantă a fost adesea ambalat de simpatizanți ca un act de forță și independență față de „sistem”. Însă realitatea financiară din spatele acestor imagini contrazice flagrant discursul de om simplu, independent.
Deși declară oficial venituri modeste, Georgescu apare constant flancat de foști luptători din Legiunea Străină. Vorbim despre profesioniști a căror prezență nu este un act de caritate. O echipă de protecție de o asemenea anvergură – 5 până la 10 oameni extrem de bine antrenați – generează costuri uriașe, estimate la mii de euro pentru o singură zi de evenimente publice.
Unde sunt autoritățile statului?
Aici intervine adevăratul paradox: orbirea instituțională. Într-un stat funcțional, expunerea repetată a unor servicii logistice și de securitate care ajung la zeci de mii de euro lunar, nejustificate prin declarațiile de avere, ar fi declanșat imediat semnale de alarmă.
1. ANAF și instituțiile financiare (precum Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor): Ar trebui să se întrebe din ce conturi sau cutii de pantofi pleacă banii pentru această desfășurare de forțe. Cum pot fi justificate aceste costuri exorbitante? Dacă acești bărbați sunt plătiți, cine este finanțatorul real din spatele operațiunii? Iar dacă lucrează pro bono, eludând piața, ce fel de interese viitoare cumpără de fapt prestarea gratuită a unor servicii de lux?
2. Instituțiile de siguranță națională: Ar trebui să fie cel puțin vigilente la formarea unor structuri de securitate private, cu accente paramilitare, în jurul unui om politic cu influență pe plan intern. O figură publică flancată de foști luptători cu expertiză militară avansată și finanțări netransparente reprezintă un semn de întrebare major pentru stat.
Cine cumpără influență?
În lumea reală, nimeni nu oferă pază de elită de mii de euro din simplă convingere spirituală sau ideologică, fără a aștepta ceva la schimb, fie că vorbim de influență, fie de protejarea unor interese nevăzute. Când un om politic cu venituri medii beneficiază de o logistică demnă de un oligarh, întrebarea nu este dacă cineva îl finanțează din umbră, ci CINE și, mai ales, PENTRU CE.
Faptul că jurnaliștii și cetățenii de rând observă aceste discrepanțe din simple clipuri pe internet, în timp ce autoritățile stau de atâta timp în pasivitate, ne arată o slăbiciune periculoasă a statului român. O societate nu poate funcționa sănătos când actorii săi politici se plimbă înconjurați de „armate private” finanțate din surse fantomă, sub privirile complice sau pur și simplu incompetente ale celor care ar trebui să aplice legea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu