La saltea erau bani cu duiumul.
Asamblam, configuram PC-uri, realizam softuri specializate pentru firme, instituții de stat, montam primele rețele de calculatoare în România, ministere, fabrici, uzine, inclusiv din domeniul apărării.
Cunosc bine situația de la firul ierbii. Am lucrat în departamente de import-export, marketing în fabrici de stat în anii '90.
La Ministerul de Interne m-am angrenat cu toate forțele în colectivul de integrare europeană. Ulterior am coordonat toate proiectele cu finanțare internațională. Am în desagă multe povești. Unul din proiecte dragi mie a fost înființarea Parchetului Național Anticorupție, azi DNA.
Multe aș zice și aș scrie dar mă abțin.
Am fost printre primii care am acceptat folosirea cardului ca un sistem de plăți modern. La Interne salariile se aduceau cu sacul.
Am o întâmplare ce vreau s-o reiterez. Era prin 1997. Împingeam un cărucior plin ochi cu produse către casa de marcat din noul magazin CORA din cartierul MILITARI, BUCUREȘTI. La casă am scos cardul să plătesc. Cumpărătorii din spatele meu vociferau: - V-ați ajuns! Plătiți cu cardul. Costul produselor, multe la număr, fusese de cca 200 lei.
La peste 30 de ani distanță, azi am cumpărat 3-4 produse, magazinul PROFI. Cost produse: 130 lei. Inflație cât casa în cei treizeci de ani! La casa de marcat am scos telefonul să fac plata cu cardul virtual. Casierița, foarte îmbufnată: - N-aveți card fizic? V-ați ajuns! Folosiți telefonul. Un client din spatele meu- Dați cardul pe CHAT!
Nimic nu se schimbă în România!
Un popor de idioți. PETRE ȚUȚEA
De aceste uzine, capodopere românești cu tehnologii de vârf s-a ales praful. Am mai scris despre CESAROM SA și ELECTROMAGNETICA SA, azi o amintire de plâns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu