A ieșit și Nicușor Dan, alături de toată “elita civică”, să explice poporului de ce transparența e bună pentru toți… mai puțin pentru ONG-uri. Dintr-odată, publicarea surselor de finanțare a devenit „periculoasă”, „abuzivă”, „disproporționată”. Interesant cum transparența e obligatorie pentru firme, pentru partide, pentru candidați, pentru instituții publice, dar când vine vorba despre rețeaua de asociații și fundații care influențează constant viața publică, regulile nu mai sunt atât de simple.
Dar întrebarea e una de bun-simț: dacă totul este corect și legal, de ce ar deranja publicarea donatorilor? De ce ar fi o problemă ca oamenii să știe cine finanțează campanii de activism, proteste, studii, presiuni publice sau intervenții agresive în dezbaterea politică?
În ultimii ani, multe ONG-uri au depășit de mult zona civică neutră și au devenit actori politici în toată regula. Au influențat teme publice, au făcut campanii coordonate, au atacat adversari politici, au susținut anumite curente ideologice și au participat activ la modelarea opiniei publice. Iar asta nu e neapărat ilegal. Dar dacă participi la jocul politic și social, atunci transparența nu mai poate fi opțională.
Poate că această lege deranjează tocmai pentru că ar pune capăt unei zone gri în care influența există, dar finanțarea rămâne ascunsă în spatele unor denumiri pompoase despre „societate civilă”, „granturi”, „parteneriate” și „proiecte democratice”.
Poate că oamenii ar descoperi câți bani vin din exterior pentru anumite campanii „spontane”. Poate că s-ar vedea mai clar legăturile dintre anumite grupuri de influență, fundații, companii și structuri care apar constant în spațiul public ca arbitri morali ai societății.
Și poate că tocmai asta sperie: nu legea în sine, ci faptul că cetățenii ar putea vedea mecanismul complet. Cine finanțează, cine promovează, cine câștigă și cine pierde.
Într-o democrație sănătoasă, transparența nu ar trebui să fie o ofensă. Nu poți cere lumină doar asupra adversarilor și întuneric asupra propriilor interese. Regulile trebuie să fie aceleași pentru toți.
Iar dacă ONG-urile susțin că acționează exclusiv în interes public, atunci publicul are tot dreptul să știe cine le susține financiar și cu ce scop.
Text de Ion Moțea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu