Mă uit în dreapta, mă uit în stânga, corpul meu de armată este aliniat. Așteaptă ordinul de luptă. Nu vine. Comandantul vrea pace.
Deschid racheta timpului pierdut cu ecranul ei luminos și plină de dâre pe corpul ei. Vești și vorbe îmbietoare pentru prezentul noii zile, ce stă să crape, sunt scrijelite pe carapacea ei de soldații mapamondului. Armada Mondială. În loc de gloanțe, îmi trimite vești.
Războiul este la ordinea zilei. Vești numai despre noile conflagrații. China, Taiwan, Iran, Venezuela, Gaza, Izrael, Ucraina....
Iau obuzul meu, S-PEN-ul și țintesc. Trag la nimereală. Multe victime.
Mulțimea bucatelor de la aniversarea din cursul după amiezii ce trecu mă răpuseră la ceasurile Serii. Întoarcerea la vatră a fost plină de lupte cu tornadele de zăpadă. Tehnica nouă, autobuze, troleibuze fără căldură erau să-mi vină de hac.
Mulți dușmani am răpus. Scoici, creveți, homari, mititei, castraveciori, roșioare împănate, frigărui și multă tehnică de luptă am distrus pe câmpul bătăliilor. Ținutul conflagrațiilor trecute are un nume ce îmi părea asiatic, XANADU.
Războiul nu s-au terminat aici. Aproape de punctul terminus era să o feștelesc. Noroc cu două mici obuze și un stingător de foc. Le-am înghițit pe nerumegate. Pac la războiu'!
O baie și o frecție au pus capăt luptelor de ieri.
Un colonel mă informa la părăsirea Teatrului de luptă, XANADU, că noi războaie vor fi și astăzi.
Eu mi-s fericit.
Am scăpat cu viață!
Și nu glumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu