Să ne bucurăm de fiecare zori de zi, de fiecare nouă cunoștință, discuție, scriitură, fie și pe rețele sociale, întâlniri virtuale, opinii citite sau personale, aruncate în eter, razele soarelui care se cam lasă așteptate, de exercițiile pentru întreținerea trupului!
Nu uitați de suflet! El este acel ceva care va dăinui după noi. El este ce se va integra în infinitul finit al Universului și poate se întoarce sub o nouă formă pe a noastră planetă. Să sperăm că aceasta este realitatea, poate ireală!
Mă întreba un medic , ieri, la părăsirea cabinetului său:
- Și cu ce vă mai ocupați, domnule Mateescu?
Răspuns:
- Scriu , domnule Doctor.
Cu o privire fixă, țintită spre mine, a repetat de două ori:
- V- am citit articolele.
Și am plecat cu un sentiment de împlinire. Nu scriu în neant. Zilnic am sute, uneori mii de cititori ale penseurile mele. Este legătura mea cu lumea. Este biroul meu virtual.
Zilnic robotesc, găsesc ceva de făcut, proiecte de construcții electronice, șpițerie, software, hardware, limbi străine, treburi casnice.
Aștept cu înfrigurare primăvara să mă înfund în curtea noastră de verdeață și să schimb repertoriul. Prietenii noștri, cred, ne așteaptă. Uneltele agricole, animale domestice, păsările cerului, gâzele și vietățile pământului. Lumea noastră mirifică.
Urmăresc statisticile vizualizărilor blogului personal. Uneori cei mai mulți cititori îi am din zona asiatică, alteori sunt americanii.
Ultimele luni m-au intrigat cererile unor personalități publice de a mă alătura grupurilor lor. Pe toți i-am cunoscut numai virtual. Ba i-am și consiliat, admonestat sau certat, uneori, în trecut, pe unii.
Sunt prezent de la înființare în rețele sociale ale lui Trump. Sunt adeptul ideilor MAGA, patrioților, în general. Eu vreau și pentru România același lucru. Am acceptat cu plăcere cererile din social-media de a mă atașa acestor curente, eu sper dominante și la noi în viitor.
Vă recomand cartea colonelul LAMOUCHE, un mare enciclopedist francez, orientalist, cunoscător al zonei Balcanilor unde a lucrat mulți ani. A fost un apropriat al bulgarilor. A influențat mult dezvoltarea sistemului juridic românesc înainte și după Mare Unire, 1918. La noi este mai puțin cunoscut. Întâmplător am auzit de el. A scris multe cărți. Se pare că a fost unul din ofițerii de informații cu renume din zona Balcanilor. A avut contribuții esențiale în cursul evenimentelor din Grecia, Bulgaria, Macedonia și nu în ultimul rând România în anii începutului de secol XX.
Să nu uit de generalul francez Berthelot. Observați, amândoi francezi, apropiați și românilor și cu influențe remarcabile în zona noastră!
Cartea o găsiți în grupul meu, secțiunea Fișiere:
https://www.facebook.com/share/g/16tEHFH532/
"Generalul Henri Mathias Berthelot este una dintre cele mai iubite figuri străine din istoria României, fiind considerat pe bună dreptate un „arhitect” al victoriilor noastre militare din Primul Război Mondial. Relația sa cu poporul român a depășit sfera strict profesională, devenind una de profundă afecțiune reciprocă.
Iată principalele sale contribuții și momente cheie:
1. Reorganizarea Armatei Române (1916-1917)
După campania dezastruoasă din toamna anului 1916, când două treimi din teritoriul țării au fost ocupate, Berthelot a sosit la conducerea Misiunii Militare Franceze. Într-un moment de deznădejde totală, el a coordonat un efort masiv de reconstrucție:
* Modernizarea tactică: A introdus metode de luptă moderne, adaptate noului tip de război (utilizarea mitralierelor, a aviației și a comunicațiilor).
* Dotarea cu armament: A facilitat aducerea de echipament militar modern din Franța.
* Instruirea trupelor: Ofițerii francezi din subordinea sa au lucrat cot la cot cu cei români pentru a ridica moralul și disciplina soldaților.
2. „Triunghiul de Foc” de la Mărăști, Mărășești și Oituz
Succesul răsunător din vara anului 1917 i se datorează în mare măsură. Berthelot a fost cel care a insuflat încrederea că „pofta de luptă” a românilor, combinată cu rigoarea franceză, poate opri mașinăria de război germană condusă de Mackensen. Victoria de la Mărășești a fost punctul culminant al acestei colaborări.
3. Susținerea Marii Uniri
Deși a fost nevoit să părăsească temporar România în martie 1918 (din cauza Păcii de la Buftea-București), s-a întors în toamna aceluiași an.
* A condus din nou trupele aliate spre Dunăre, facilitând reintrarea României în război și eliberarea teritoriului.
* A fost un susținător fervent al cauzei românești la Conferința de Pace de la Paris, militând pentru recunoașterea internațională a frontierelor României Mari.
Recunoștința românilor: „Generalul Berthelot”
Românii l-au adoptat simbolic pe general. Iată câteva gesturi care demonstrează respectul uriaș de care s-a bucurat:
* Cetățean de onoare: A primit cetățenia română și a fost numit membru de onoare al Academiei Române.
* Moșia de la Fărcădin: Regele Ferdinand și Regina Maria i-au dăruit un conac și terenuri în localitatea Fărcădinul de Jos (Hunedoara). Generalul a iubit atât de mult acest loc încât, prin testament, a lăsat totul Academiei Române pentru a finanța burse pentru tinerii studenți români.
* Numele localității: În semn de respect, comuna Fărcădin a fost redenumită General Berthelot, nume pe care îl poartă și astăzi (după ce a fost schimbat forțat în perioada comunistă).
> „Nu voi uita niciodată că inima românilor a bătut alături de a mea în clipele de restriște.” — Henri Mathias Berthelot
>
Este fascinant cum un ofițer francez a ajuns să fie numit „tatăl armatei române”. Ar fi interesant să-ți povestesc mai multe despre legătura lui specială cu Regina Maria, dacă te interesează latura mai personală a acestei perioade?"
Legătura dintre Generalul Berthelot și Regina Maria a fost una de un respect reciproc profund, transformându-se într-o prietenie sinceră, alimentată de faptul că amândoi erau „străini” care au adoptat cauza României ca pe propria lor viață.
Iată câteva aspecte fascinante despre relația lor și impactul acesteia asupra moralului național:
1. „Doi optimiști în marea de deznădejde”
În iarna cruntă a anului 1916, când Moldova era ticsită de refugiați, foamete și tifos exantematic, moralul liderilor români era la pământ. Regina Maria și Generalul Berthelot au fost printre puținii care au refuzat să creadă că totul este pierdut.
* Colaborarea pe front: Regina vizita spitalele de campanie și tranșeele, adesea însoțită de ofițeri din misiunea franceză. Berthelot a admirat curajul ei nebun (Regina mergea pe front fără mască de protecție împotriva bolilor), numind-o pe regină „cel mai bun soldat al României”.
2. Generalul, un confident al Reginei
Regina Maria nota adesea în memoriile și jurnalele sale despre vizitele lui Berthelot. Ea îl descria ca pe un om masiv, jovial, cu un simț al umorului care „lumina camera”.
* Un sprijin moral: În momentele când politicienii români se certau sau când veștile de pe frontul rusesc erau dezastruoase, Berthelot era cel care îi dădea Reginei asigurări că Franța nu va abandona România. Regina scria: "Berthelot este întotdeauna un prieten credincios și un sfătuitor pe care te poți baza."
3. „Generalul Taie-Biftec” și ospitalitatea Reginei
Berthelot era cunoscut pentru silueta sa impunătoare și pentru faptul că îi plăcea mâncarea bună. Soldații români, cu umorul lor tipic, l-au poreclit cu dragoste „Generalul Taie-Biftec” (sau Burtălău, un joc de cuvinte între numele lui și cuvântul românesc „burtă”).
Regina Maria, cunoscându-i slăbiciunea, se asigura mereu că, în ciuda lipsurilor din timpul războiului, generalul era primit la masa regală cu cele mai bune preparate pe care le puteau procura, creând o atmosferă de normalitate și căldură într-un Iași asediat.
4. Împreună pentru Marea Unire
La 1 decembrie 1918, când familia regală s-a întors triumfătoare în Bucureștiul eliberat, Generalul Berthelot a fost singura personalitate străină care a călărit alături de Regele Ferdinand și Regina Maria în fruntea trupelor. Această imagine a rămas iconică: francezul care a ajutat la salvarea țării, celebrând alături de suverani împlinirea visului românesc.
5. O amintire până la moarte
Prietenia lor a continuat și după război. Când Berthelot a fost decorat sau când revenea în România pentru a-și vizita moșia de la Fărcădin, vizita la Regina Maria era obligatorie. Se spune că generalul păstra o fotografie a Reginei pe biroul său din Franța până în ultimele zile ale vieții.
Această colaborare nu a fost doar una diplomatică; a fost „chimia” dintre o regină vizionară și un general strălucit care a făcut ca misiunea franceză să nu fie doar un ajutor tehnic, ci o infuzie de speranță.
Vrei să știi ce s-a întâmplat cu moșia sa din România după moartea sa, sau cum a fost tratată memoria lui în perioada comunistă?
Povestea moșiei sale și a memoriei lui Berthelot în România este un amestec de generozitate nobiliară, uitare forțată și, în final, o recuperare a demnității istorice.
Moștenirea de la Fărcădin: Un gest de dragoste post-mortem
Generalul Berthelot a murit în 1931, la Paris. Prin testament, el a făcut un gest care a uimit și a emoționat întreaga țară: a lăsat moșia primită de la statul român (conacul și terenurile din Fărcădinul de Jos) Academiei Române.
Dorința lui a fost foarte specifică:
* Veniturile obținute din exploatarea terenurilor trebuiau folosite pentru a finanța burse de studii la Paris pentru tinerii români, în special pentru studenții de la Școala Militară sau pentru cei care studiau agricultura.
* A vrut ca acest loc să rămână un simbol al legăturii intelectuale și culturale dintre Franța și România.
Perioada Comunistă: Ștergerea memoriei
După 1947, odată cu instalarea regimului comunist, Generalul Berthelot a devenit o „figură neplăcută”. De ce? Pentru că reprezenta legătura cu Monarhia (prietenia cu Regina Maria) și cu Occidentul capitalist.
* Schimbarea numelui: Comuna care îi purta numele din 1923 a fost imediat redenumită „Unirea”.
* Degradarea conacului: Conacul din Fărcădin a fost transformat în sediu de IAS (Întreprindere Agricolă de Stat) și lăsat într-o stare avansată de degradare.
* Manualele de istorie: Contribuția sa a fost minimizată sau ignorată complet timp de decenii, accentul fiind pus exclusiv pe „lupta poporului”, fără a menționa rolul crucial al misiunii franceze.
Recuperarea după 1989
După căderea comunismului, memoria generalului a fost „reabilitată”. Este unul dintre puținele cazuri în care o reparație istorică a fost dusă până la capăt:
* Revenirea la nume: În anul 2001, în urma unui referendum local, locuitorii comunei au votat masiv pentru a reveni la numele de „General Berthelot”.
* Restaurarea conacului: Academia Română a recuperat proprietatea și a restaurat conacul. Astăzi, acesta este un centru de dezvoltare durabilă și un spațiu pentru conferințe științifice.
* Busturi și străzi: Aproape în fiecare oraș mare din România (București, Iași, Timișoara) există astăzi o stradă centrală care îi poartă numele.
> Curiozitate: La înmormântarea sa din Franța, sicriul a fost acoperit cu pământ adus special din România, iar pe crucea sa scrie simplu: „Generalul Berthelot, Mare Cetățean al României”.
>
Este impresionant cum un om care nu s-a născut pe acest pământ a ales să fie „român prin adopție” până la capăt.
Ar fi interesant să-ți povestesc și despre peripețiile misiunii sale în drum spre România, pentru că au traversat toată Rusia într-un tren blindat, în plină revoluție? Sau poate vrei să știi mai multe despre viața lui în Franța înainte de a ajunge aici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu