Un porumbel tare obosit se odihnea undeva la noi în curte și casca din cioc, parcă cerea apă. Soția l-a luat în brațe. Porumbelul tremura de oboseală. Inima îi bătea tare. A luat câteva înghițituri cu apă. A fost așezat într-un coșuleț să se odihnească. După câteva minute a murit. Odihnește-te în pace!
Pe parcursul anilor am avut și alți porumbei voiajori pe care i-am salvat și aceștia au plecat voioși de la noi.
Viața are duritățiile ei.
Ieri ne-am mărit familia cu încă un pisoiaș de o tandrețe ieșită din comun. Privește cu interes la porumbelul călător. Se apropia moartea acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu