Și ce vară, fără ploi, temperaturi sufocante!
La intrarea în curtea bisericii pe o bancă statea o familie, amândoi îmbrăcați în negru, cred ca era fata și soțul acesteia, ginerele dispărutului. Sufletul îmi era negru deși purtam o iie albă secuiască. Am intrat în capelă. Pe catafalc era nea' Gică. Parcă dormea. Am aprins o lumânare pentru sufletul lui. Dumnezeu să-l odihnească ! Veșnică pomenire!
Pe drumul către biserică am remarcat vile, aș zice palate. Noi construcții. Curți noi. În rest liniște. Parcă era o liniște de înmormântare. Dispar unii. Apar alții. Alte case, alte visuri.
Viața merge înainte. Preotul satului ținea slujba de Duminică. Mulți enoriași. Am rămas la slujbă. Cântărețul m-a salutat, ba chiar și o vecină simpatică ce era în corul bisericii.
Consilierii bisericii erau și ei prezenți. Am ascultat cu atenție cuvintele preotului. Preoteasa era și ea în cor. Cuvintele, cântecele, rugăciunile, m-au transpus în altă lume. Gândurile îmi fugeau la cel dispărut dar și la bunii, străbunii și părinții mei, dispăruți de ani și ani. Am aprins câteva lumânări și pentru ei. Oriunde m-am preumblat prin lumea asta, inclusiv la Mormântul Sfânt, am pomenit sufletele dispăruților și viilor familiei noastre.
Preotul m-a miruit la finalul slujbei religioase. S-a bucurat să mă vadă.
Am ieșit ca o nălucă din biserică. Am mai tras o ocheadă către capelă. Mulți oameni în negru. Familia și apropiații dispărutului.
Cântecele corului bisericesc mă însoțeau în gând cât și două rugăciuni.
Cât de efemeră este viața! Să ne bucurăm de ea cât suntem vii și nu pe catafalc!
O Duminică plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu