Din lovitură de stat în lovitură de stat. Romania mea frumoasă. Satul romanesc azi.

Multi cârcotași critică locurile natale românești. Eu am la îndemână multe adjective pentru ei. Nu-mi stric tastele pe ei.

Azi au plecat nepoții spre alte locuri frumoase ale patriei noastre. Curtea a rămas goală. Parcă o văd pe bunica mea când mă petrecea până la poartă atunci când se apropia septembrie și plecam la oraș pentru a urma cursurile pentru construcția mea ca om întro societate multilateral dezvoltată, socialistă, cuvinte goale....

Satele românești erau frumoase și atunci. Poleiala socialistă, comunistă era înegrită de lipsuri materiale și morale, nesiguranța proprității care îi făcea pe oameni să nu își construiască case adevărate. În cei 45 de ani de comunism s-ar fi putut construi o țară care să rivalizeze cu cele Vestice. Nu-i bai! Acum, energiile s-au descătușat. Am făcut un film ce mă confirmă. Vile, case mari, acoperișuri din materiale trainice, flori la poartă, apă curentă, gaze, rețea de evacuare și tratare ape menajere uzate etc. Asta-i România actuală!

Mi-e drag să aștern pe hârtie astfel de cuvinte. Tragismul istoric al României mă aduce cu picioarele pe pământ.

Numai război să nu fie!

România se va dezvolta în ciuda tuturor vicesitudinilor actuale. 

În urmă cu peste 25 de ani m-am angajat cu toate forțele în procesul de aderare al țării noastre la UE, NATO. Am negociat cu reprezentanții  Comisiei Europene multe proiecte. Le-am coordonat în procesul de implementare. Mulți români au facut-o la fel ca mine. Am mai cârâit eu, chiar pe blogurile mele. Rezultatele mă încântă. La sat se vede bine cu ochiul liber. De aceea orășenii caută acum satele. 

Încă nu este prea târziu să căutați locul vostru în orice sat din România!

”Lovitura de stat de la 23 august 1944 (denumită și actul de la 23 august^[1][2][3][4]) a fost acțiunea prin care, la data de 23 august 1944, regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului”, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

Regele Mihai, principalul artizan al schimbării de alianță a României din 23 august 1944.

Numit de regele Carol al II-lea, prin decretul regal din 4 septembrie 1940, în funcția de prim-ministru al României și reconfirmat de Mihai I al României la 6 septembrie 1940, la 23 august 1944 Antonescu a fost arestat de regele Mihai și demis prin decret regal. Acest act a pus capăt regimului instaurat prin puciul lui Ion Antonescu de la 6 septembrie 1940, în urma căruia acesta se auto-intitulase „conducător al statului” și își însușise puteri discreționare. Regimul Antonescu a fost o dictatură militară,^[5] s-a aliat puterilor Axei într-un război, finalmente, dezastruos pentru România, refuzând să se supună cererii regale din 1944 de semnare imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică, trecerea țării și Armatei române de partea Aliaților și încetarea războiului împotriva acestora.

În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe linia Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina), desprinderea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală, iar guvernul sovietic, fiind în tratative cu opoziția românească la Stockholm, prin intermediarul ambasadoarei Uniunii Sovietice, Alexandra Kollontai și al trimisului român Frederic Nanu, amenința România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei.^[6] Actul de la 23 august 1944 a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul Național Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei, precum generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a.

Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei.^[5][7] Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, a fost ulterior semnat la Moscova, pe 12 septembrie 1944, acord în care au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 august 1944 a fost revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum și Basarabia și Bucovina de nord cedate Uniunii Sovietice, în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 august 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului.„