Acum două zile făceam focul în sobă. Temperatura din dormitor la ceas de seară era de 16 °C. Din lemnele cumpărate și câteva alte uscături făceam o bâlbătaie ce încingea soba bine, menținându-se temperatura optimă de 20 °C până la orele dimineții. Ziua urcau temperaturile în draci. Nopțile, acestea scădeau ca în deșert. Și așa din februarie până-n mai.
Azi s-au anunțat temperaturi record, în jur de 30 °C. In casă sunt 19°C, afară-27°C. De dimineață am tăiat parțial iarba la poartă. Deh, sa nu zică vecinii ca m- am lenevit! Doar am fost deschizător de drumuri în sat, primul la tăiatul ierbii cu mașinile specializate. Să fie douăzeci de ani în urmă!
La orele prânzului am așternut masa sub polată. Soția a adus mâncărurile proaspăt pregătite în bucătăria de vară. Eu nu am uitat să pun pe masă vinul și țuica pe care an de an le pregătesc ca și bunicii mei. În general, consum numai produse naturale din producția proprie sau bine verificată. În trecut era din cea a părinților, bunicilor, fraților. Acum mă ocup personal de vie, de pruni, de meri, de corcodusi, zarzăni denumiți la noi în Oltenia. Adun cu acribie fiecare poamă. Până când, voi vedea!
În casă temperatura nu depășește 19°C. Casa noastră care face aproape suta de ani este bine izolată cu lutul de pe Valea Ialomiței, râul din apropiere. Mulțumim, țață Stancă și nene Ștefane, voi care acum vă odihniți în ceruri! Ați construit o casă pe pământ cu un sistem ecologic și de izolare bine gândite. Ei sunt foștii proprietari ce au viețuit înaintea noastră în casa care astăzi ne este nouă sălaș. Tradițiile țărănești nu dezmint niciodată bunele concepții românești . Ce bine le zici tu, Iorga în scrierile tale. Oricât de cald ar fi vara afară, temperaturile în casă nu trec de 25° C.
Am băut păhărelul cu țuică, înainte de a luă prima lingură de supă. Ehe, este în tradiție! Aveam 5-6 ani când bunicul m-a spurcat la țoiul de 25 ml, pe jumătate plin cu licoarea prunelor. Și de atunci a devenit un bun obicei, deschizător al poftei de mâncare. Și eu am transmis acest ritual urmașilor. Cât de mult se bucură una din nurori când lângă ceapă și slana ardelenească este şi țoiul de țuică naturală! Să nu credeți altceva! Toți suntem oameni cumpătați.
Și acum o imagine ce nu am filmat-o că îmi ostoiam foamea. Primii care au dat semnalul orei de masă au fost prietenii noștri, "mândruța", mama a trei copilași, o mâță grijulie și motanul pe numele lui de botez "Domnul". În timp ce savuram țuicuța a venit o familie de ciuvice, două coțofene. Au luat, mai întâi, câteva ciocuri de apă din vasul pisicilor, apoi în cântece de lambadă se apropiau de mâța care lua și ea masa în apropiere de mine. Eu am rămas stană de piatră să urmăresc piesa de teatru. Cioroiul își înfoia penele din jurul gâtului pe un tril bine cunoscut. Nevasta lui coțofana s-a apropiat de pisică și într-un moment de neatenție a furat bucătura pisicii. Apoi zbrr pe gardul din apropiere. Zilnic această familie de ciuvici ne vizitează și culege tot ce rămâne de la masa cotoilor noștri.
Zilnic avem reprezentații de teatru sau concerte. Așteptăm privigetorile și cicârliile!
În grădina de legume plăntuțele se lupta cu arsița.
Francezii mă sfătuiesc câte ceva:
Sper să aplic cât mai multe tldin sfaturile francezilor!
La muncă, nu cu ochii după bani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu