Craciunul si sfintele Pasti sunt doua momente unice anuale care ne aduna familia in jurul mesei plina de bucate, doua sarbatori cand a doua zi ne angajam cu autoturismul pe prima autostrada din Romania, slab intretinuta de guvernantii actuali, ne vizitam parintii care mai sunt in viata, fratele si cumnata, undeva pe dealurile Dragasanilor, zona din subcarpati de o frumusete mare.
Cele doua momente din viata sunt mult asteptate de noi toti. Am facut un obicei din acest ritual anual. Sunt momente cand toti din familie asteapta cadouri, vesti noi, opinii despre viata politica, sociala, de la noi, detalierea realizarilor fiecăruia din anul ce a trecut, planuri de viitor si multe altele.
Ne tragem din familii de tarani muncitori, cu multa dragoste de pamantul stramosesc, de traditiile noastre, de poporul nostru, de istoria noastra, de tot ceea ce inseamna romanesc. De fiecare data imi umplu sufletul cu noi povesti, cu noi imagini despre toti cei intalniti. Imi e drag sa abordez cu ei diverse teme. Sta in firea romanului sa abordeze orice subiect, chiar daca nu prea are habar de el.
N-as fi scris nimic despre aceste sarbatori daca ceva nou, dar care la alte popoare este un obicei stravechi, cadourile, ar fi adus ceva nou în opțiunea mea.
Multi ani mi-am batut capul ce sa ofer, alergam prin magazine, studiam , alegeam, renuntam. Anul acesta am adoptat un obicei din tarile nordice, oferirea drept cadouri, carti. Zis si facut. Mai erau vreo doua ore pana la inchiderea magazinelor. Vanzatoarele asteptau cu infrigurare sa ajunga acasa sa-si pregateasca sau sa-si finalizeze masa de Craciun. Eu eram singurul cumparator din librarie. Am studiat multe carti. Vroiam sa reflecte caracterele, ceva legat de fiecare invitat al nostru, nepoti si copii. In final am ales zece carti. Am platit cu cardul, vanzatoarei care imi zambea gales ca plecam din magazin cu un brat de carti. Ba chiar m-a intrebat ce-mi face nepotul. Uneori trec prin librarie cu nepotii. Cel despre care am mai scris, mare iubitor de carti, intro vizita nu a vrut sa-i cumpar nicio carte, argumetandu-mi care are acasa destule, necitite.
Si acum surpriza. Am oferit darurile de Craciun. Cartile au produs un efect neasteptat. Priveam cu interes la fiecare. Pe fetele lor se citea curiozitatea. Ce le va oferi bunicul. Am primit chiar si aprecieri pentru noutatea adoptata la final de an.
Unul din nepoti, cel mai mare din cei patru ai nostri, pe parcursul a cateva ore a citit toata cartea oferita. Este ca si fratele lui un mare iubitor de carte, tot de la varsta de patru ani, bun matematician, informatician, fotablist, sahist, olimpic national la matematica si informatica, castigator de medalii, azi elev intro clasa de excelenta la un liceu din capitala, unde-si finalizeaza ultima clasa gimnaziala. Directorul liceului si l-a dorit ca elev.
Ce poate fi mai frumos decat donare de carti!
Va doresc un an bun, cu multe realizari si oferiti carti oricand aveti ocazia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu