Dilemă grea

La 27 octombrie 1887 s-a născut în târguşorul Suliţa, Isac Lazarovici, acel ce mai târziu avea să devină poetul umorist Ion Pribeagul, poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei.

A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici şi în proză, dar mai ales  în versuri.Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Creangă, Eminescu, Alecsandri şi alţii.

Ion Pribeagul a scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.

Rareori citea ceva "conspirativ" şi poznaş vreunui prieten bun. 

În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot  ce a realizat în afară de aceste creaţii intitulate chiar de el "impertinente".

Vremea a trecut, multe s-au schimbat şi ceea ce se considera în urmă cu 30-40 de ani ca material picant, impertinent, astăzi nu mai impresionează  pe nimeni.Din aceste considerente ne-am gândit să prezentăm în lucrarea de  faţă în primă apariţie o parte din aceste creaţii inedite, spirite uşoare, unele cunoscute altele originale, frumos îmbrăcate şi dichisite de  pana lui inegalabilă.

Mai 1975 Louis Gallian

Din volumul Impertinente.

Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Saky Disperatu-Buzău^[1]. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.^[2]

A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.

A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.

Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente".

În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.

În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase.

Este autorul versurilor românești ale cunoscutei melodii „Zaraza”.

În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.^[3]