Odorheiu Secuiesc

Castrul roman de la Odorheiu Secuiesc a fost descoperit sub ruinele cetății medievale, zidurile acestuia fiind tocmai pe linia şanţului fortificaţiei medievale suprapuse și au fost îndepărtate odată cu săparea şanţului. In apropiere au fost descoperite și termele romanecu instalaţii de încălzire (hypocaustum), precum şi arme, unelte din fier, ace, podoabe, fibule, monede , lucerne, cărămizi ştampilate etc. S-a găsit și o inscripție funerară pusă de veteranul, Aelius Equester, fost centurion, soţiei Aurelia Juiuni şi lui însuşi. Inscripţia a fost datată în secolul lll d. Chr. La Odorhei au fost găsite cărămizi ştampile cu literele cohortei Alpinorum equitata și cohortei Ubiorum. Foto: cetatea suprapusă castrului roman. Într-un document din 1301^[5] este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, Denumirea Vduord indică faptul că executorul secuilor își avea aici sediul. Se presupune că localitatea a fost oraș liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ținut prima dietă (adunare reprezentativă) a secuilor. Cetatea (castelul) din oraș a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcție ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele maghiar al Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câștigat o bătălie contra secuilor. Între anii 1562 și 1565 Principatul Transilvaniei a finanțat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilință adusă secuilor înfrânți în bătălia cu trupele maghiare princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Țării Românești Mihai Viteazul, și principe al Transilvaniei în 1600. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616, pașa Ali a ars castelul din temelii, iar în 1704 generalul austriac Tiege l-a jefuit. În cele din urmă, castelul a fost demolat parțial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci, castelul se numește Csonkavár („castelul trunchiat”) și a dăinuit până în zilele noastre.

În 1558 regina Isabella a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor.

La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc.

În anul 1876, localitatea a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică, localitatea a fost reședința județului Odorhei.

În timpul regimului comunist, orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Autonomă Maghiară, după care, în anul 1968, nu și-a mai redobândit statutul de reședință de județ, ci a fost integrat în nou înființatul județ Harghita, cu reședința la Miercurea Ciuc.