Nicolae

Făină povestea Culița a lui Ion Agârbiceanu. Nu mai știam de unde vine diminutivul Culiță. Se folosește și la noi prin părțile Drăgașanilor. Câte variații are numele Nicolae!

NICOLAE, arhiep.

de Mira Lichiei, gr. Nιϰόλαος

I. Din lat. Nicolas: A.

1. Necora (16 A II 60) în text slav; această formă circulă în Moldova în sec. XVII; Necorescu Jurja sau Giurgea (Ștef; C Ștef; Sur XI); -l (P Bor 23, 37); Necoriț, -a f. (Tec I); -ă hatman, 1628, mold. (RI VI 84); Necoriciu (17 A I 11); cu afer.: Coru, Vlad, 1808 (Acte Sc).

2. Necoar, frecv. (Sur IV); -a t.; -ă (P Bor 64; Sur IX).

3. + -ca, Necurca, Costin mold., 1606 (RI VI 76) sau eroare pt. Necurea. B.

1. Nicoară frecv. mold., din sec. XIV (DM 57; Dm; Ștef); ard., 1726 (Paș).

2. Nicoară, curent în toate reg.; Nicora = Nicorie (Mar).

3. Nîcor, mold. (Sd V 223); -a b. ard., 1616 (Moț; Paș); -a, olt. (AO XV 290); -ă (Ard I 264); -e (P Bor 107); Nicoreța = Nicoară m. vornic; Nicor/escu, Nicula (Giur 105); -ești s.; -ina f. (17 A I 52); -ete,(Bir II); + -ici: Nicorici, Brahă diac (Cat mold II) și cu afer.: Corici, N. (Sd XXII 150); Coricescu,

I. (Tg-Jiu); Nicoriciu (M mar); Nicoriță armaș (Costin); – (LM); cu afer.: Coriță, T. (Sur VIII).

4. Nicoarea b. mold.; Nicoara f. (D Buc).

5. Cu m pentru n: Micora, 1726 (Paș); Micurici, Ioan, olt. (RI XI 51).

6. Nicăruș și Nicuruș, ar. (Fărș). C. Din lat. Sanctus Nicolas.

1. Simnicoră ctitor (Ins 346); Simnicoară, olt., nepot lui Nădăiaște (Sur VI); – olt. (Sd VI 474); – din Buzău (Sd V 526); – 1615 (Sd XVI); moșnean în jud. Saac (17 B II 77).

2. Sîmnicoară b. (Mar); – din București (16 B V 440).

3. Simnicoară și Sînicoară (Enc).

4. Sîmnicon, băn. (AO III 382).

5. Semnicoară b. (17 B I 460).

II.

1. Necola (Sd X 261; Cat; Ur XXII; – pîrc. olt., 1639 (Sd 262); Jup., 1638 (AO XVII 79; XIX 91).

2. Necolae (Cat).

3. Neca, Al. (D Buc).

III.

1. Nicola (Cat; Moț; Olt); "stolnicul Romînul" mold., sec. XVI (Iorga V 158); -e forma oficial calendaristică; Nicol/aĭu, mold.; -aescu; -aeni, -aești ss. -ăiasa f. (Sur VII); Nicolau Ioan, 1688 (D Buc).

2. Nicol/eanu poet, cu sufix de apartenență locală, din s. Nicoleni; -escu; -ești, -eni, -ina, -inți ss.; -easa f. mold. (Sd XI 279); -easca și Coleasca,

I. (Băl VI), nume maritale.

3. Nicola Vvd., fiul lui Mihai-Viteazul, scris și: "Nicula, Necula sau Nicolae-Pătrașcu Vvd" (17 B II 82, passim).

4. Coleș, munt. (BCI VII 34) < ◊Nicoleș; Coleșiu, P. (17 B I 395); Coleșa (17 B II 172).

5. Nicoleț, N., 1635 (Sur XVI).

6. Nicolin (Puc); -a f. și s.; Colin b. (Sur XI).

7. Nicoliș olt. (RI VI 263).

8. Nicoliță, act.; Coliț/a (P⁴ fila 26); -ă, olt. (Cand); Nicolițel D-trescu, act. t. dobr.

9. Nicolici, act.; Nicoli/cioiu, (C. Lit 1941, p. 1386); -cescu (IT); cu afer.: Colici (Dm; Sur XV).

10. Nicolce (17 B II 242); -a (Tis; Paș; Sd XV 85); -a, băn (LB); cu afer.: Colcea (Sd XXII 373); Colcești (Sd XI 85); Nicolcioiu, olt. (Cand).

11. Nicoloiu, olt. (Cand).

12. Nicalan, Ioan, act.; din acesta prob.: Calan s.

13. Nicălău (Paș); cu afer.: Călae și Călăeasa, M. (Puc).

14. Alte ipocoristice: Colă și Cole bb. olt. (Cand); mold., 16S3 (BCI IV 206); Cole, -a, Colițe și Colescu (Bir I, II); Colești s.

15. + -ca, Colea, olt. (17 B II 389).

16. Cola, Colea, Coleti și Coleți, ar. (Cara 27); + Baba: Colibaba, Șt. (Sur XI).

17. Prin analogie cu Bolinitin, probabil: Colintină t. (16 B II 372) azi Colentina pîrîu și cartier (București); pentru terminația -tin(a) cf. Miculetin la VIII 7 și Nicolantin, Ant. 1770 olt. (Iorga, Scris, de neg.)

IV.

1. Necula b. (Cat; Sur IX; Sd XI 271; Paș); – log. munt., 1655 (RI I 60); f. (C. Lit. 1922, p. 410).

2. Necul (Tec I); pitar (D Buc); -ae (C Ștef); -ai și -aiu actuale cu afer.: Culaiu, 1730 (Vr C 14); Neculau (Bîr I, II); Neculi (Puc 203) și t. (Mus); Necul/eni, -ele ss.; -escu, Al. (Fil; Arh).

3. Neculache, 1622, pîrc. de Neamț (17 A V 163); Neculea, Savta (RI XII 20); -ța (17 A III 34); Neculiță, act.; Necul/oiu, Gh. (Braș); -oae, Micul, 1658 (BCI XII 104); -uță, poet.

4. + -cea: Neculce, Ioan, cronicarul; -a (17 B II 138); -a pren. (P¹); -a t. (Mus); Neculcioiul, D. (AO XIX IU), Neculce = Necolce = Nicolce (17 B II 242).

5. Cu apoc.: Necu Iord. (D Buc); – Andrei și Necuiu, D., munt. (BCI XV 143, 155); Necuia s. (Hur); Necă, Ion, act.; Necuța b. (Tec I).

6. Năcula, R. (Puc 192).

VI.1. Nicula (Rel; Cat; Dm; Moț; Cand; Olt) etc.; – "județul", 1571 (RI I 60); -e și Culae, munt. act.; Culai, Ioniță.

2. Nicul/ea (Dm); -eni, -ești ss.; -escu; -ina f.; -iță (CL; Paș); -iței (Sd XVI); -ițele t.

3. Niculcea, olt. (Cand).

4. Niculici, olt. (Cand). Niculeț, Miron (Sucev 147).

VI. Alte ipocoristice din Necula și Nicula: Cula f. (AO XV 291); – t. (Dm); – b. (Paș); Culea, Ap., act.

2. Culă și Cule, olt. (Cand); Culescu, P., act.

3. Culețu, P., act., dobr.

4. Culici, olt. (Cand).

5. Culin și -ă, olt. (ib); -a, A., act.

6. Culița (Paș).

7. Culuși, ar. (Ant Ar).

8. + -cea: Culcea (RA IV); Culciul s. băn (14 C I 199); Culcescul, Iane, munt. (Sd VII 351); cu afer.: Ulcescu: "Drumul Ulceștilor" (BCI XI27), cf. și ulcea.

VII. Segmentat: Nicu – Lae: A.

1. Nicu, mold., 1610 (BIR 244) "Floarea sîn Nicului"; – pren. (P¹³ fila 43) și ipoc. act.: – fam., 1511 (Paș); -l din Glogova, olt., 1658 (Sur.

2. Cu sufixe: Nicoman (Dm; Sur I); Nicui = Nicula (Isp III¹) și Nicuia t. (Cat); Nicucel, olt. (Cand); Nicușor pren. act.; Nicuțu și Cuțu, 1726 (Paș); + -ar; Nicuțari t.

3. Cu sincopă < Nicolae; Nae pren. și fam. act.; Naie (P Bor 8); Năeni și Năița (Tec) ss.; Năescu, V., act.; Naiu, Ioan., act; Năilă (Sur VII).

4. + -cu, -co: Naicu act; -lescu, act. B.

1. Lae, Chiorul, ard. (Goga).

2. Lăiță, ard. (Paș).

VIII. Forme străine. A. Din magh. Miklós și srb cr. Miklauš < lat. Nicolaus:

1. Miclauș Faur (C Ștef); -oana f. (16 Bl102), marital.

2. Miclăuș (Ștef; Ac Bz 6; AO XVIII 474; BCI IX 87); – Săcuianul (17 A IV 73); -ani, -eni, -oaia ss.

3. Micleuș (16 B II 211) etc.; cu apoc.: Miclau, Miclău, fam. act. B. Din sr-bcr. Mikluš:

1. Micluș (Dm); cu afer.: Cluj, orașul < sl Kluš < Mikluš (etim. Drăg 440 441) sau < germ. Niklaus; pentru Cluj, Iorga (III 48) propune etim. < lat. Clausae "chei"; Cluj, Ella, act.; Clușoi, 1722 (Paș).

2. Din srb-cr. Mikloš; Micloș/u, -ani ss.; cu afer.: Cloșan fam.; -i s. olt.; Cloșenești s., zis și Clăjenești (AO IV 323 5).

3. Din sl. Mиколаи: Micola (16 B II 375); Mecola (AO XV 367; P⁴); cf. ar. Mecu fam.

4. + adj. mic: Micula, Miculiț/a, -ea (Dm); + -ca, -cea: Miculca (16 A III 436); Miculcea (P¹⁴).

5. Prob. sincopat: Micle (M mar; Ștef; Met 30); -a (Dm; Ștef; Moț; P Bor 5) etc.; Miclea, Costin Costan, ard. (RA II 418); Micl/escu (Ștef); -ești s.,

6. Miclu b. (Vra); Micluța (Moț); Miclin (Băl I).

7. Prob. Miculetin, Gr. (L Pl 354).

[Onomastic]