Doi prieteni

Barbu Stefanescu Delavrancea si Alexandru Vlahuta, la Dumitresti în fata casei lui Alecu Zamfirescu, 1914.

Barbu Stefanescu, doctor in drept la Paris, dramaturg, orator de renume, academician este nepotul unui taran plecat pe la 1830, din Vrancea, cu o caruta si doi cai, sa-si caute norocul la Bucuresti.

Alexandru Vlahta este autorul volumului în proza "România pitorească", care constituie un veritabil atlas geografic comentat al Vechiului Regat pe la 1900.

Istoria unui tablou - Vlahuță și Delavrancea

La inceputul veacului XX, Dumitreştiul  a găzduit de nenumarate ori diverse personalităţi ale vremii ce veneau de obicei în vizită la boierul Alexandru Zamfirescu. Cunoscut ca un mare colectionar şi iubitor al culturii, Zamfirescu s-a înconjurat mereu de oamenii de seamă ai vremii, scriitori, poeţi sau pictori. Acestora le-a oferit întotdeauna un loc unde să-şi conceapă operele şi unde să-şi petreacă vacantele. Prin „Chilia de la Dumitreşti”, cum îi placea lui Gala Galaction să-i spună, au trecut scriitori precum Barbu Ştefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuţă, Gala Galaction, Ion Marin Sadoveanu sau pictorul Andreescu, cel care i-a şi oferit un tablou cu numele “Peisaj din Dumitreşti”, tablou de care aminteste Nicolae Giurcă şi pe care chiar l-a admirat în anii copilăriei. Din păcate, acest tablou s-a pierdut în anii naţionalizării nemaiajungând până în zilele noastre.

Veneau aici la Plai să asculte liniştea văilor înverzite ca mai apoi să se aventureze spre munte străbătând sălbatica Vale a Râmnicului călare pe cai mândri, emblema judeţului Râmnicu Sărat de odinioară.

Fotograf pasionat, poetul Matei Elian, numele sub care era cunoscut Alexandru Zamfirescu, a imortalizat poate pentru eternitate preocuparile, viaţa şi imaginea Văii Râmnicului de altădată. Şi într-o primăvară târzie, în urmă cu o sută de ani, când florile prunilor din livadă încă nu se scuturaseră cei doi buni prieteni, Vlahuţă şi Delavrancea au poposit la “Plai”iar Conu Alecu i-a aşteptat cu drag ca întotdeauna, bucuros de aşa oaspeti de seamă. În acea după-amiază de primăvară avea sa surprindă prin obiectivul aparatului de fotografiat pe cei doi mari scriitori ai vremii, chiar în curtea conacului de la Dumitreşti.

Fotografia respectivă am văzut-o pentru prima oară reprodusă într-o revista de prin anii şaizeci, revista ce s-a pierdut cu timpul. Mai tarziu, elev fiind, o reproducere după poza respectivă am întâlnit-o pe holul de la intrarea în liceu, fotografie amplasată acolo prin grija profesorului  Nicolae Giurcă, directorul liceului de odinioară.

Între timp aceasta s-a pierdut aşa cum s-au pierdut multe altele, originalul fiind rătăcit cine ştie prin ce ungher uitat şi prăfuit.

Şi totuşi, într-o zi, cineva mi-a trimis fotografia prin e-mail spunându-mi că originalul se află la dânsa. Această persoană, Alexandru Măciucă, fiind nimeni altul decât nepotul celui ce a scris în anii treizeci ai secolului trecut “Râmnicu Sărat- Călăuză”, Octavian Moşescu, un frecvent vizitator al poetului Matei Elian.

Fotogrfia document, îi surprinde pe cei doi mari sriitori ai vremii în grădina din faţa conacului de la Dumitreşti, aşa cum mai târziu l-a surprins şi pe Gala Galaction, colegul din tinereţe al boierului.

Azi, puţini dumitreşteni mai ştiu că în urmă cu un veac autorul lucrării “România pitorească”, împreună cel ce a scris “Apus de soare” poposeau la Dumitreşti, fiind aici a doua lor casă. Poate că noi, cei de azi, ar trebui să facem ceva ca trecutul atât de frumos al acelor vremuri să nu dispară şi să păstrăm vie amintirea tuturor celor ce au făcut cinste acestor meleaguri.

Multe multumiri domnului Alexandru Maciuca pentru fotografia pusa la dispozitie

http://www.dumitresti.ro/.../46-istoria-unui-tablou...