joi, 16 decembrie 2021

Maclura

Folosesc extern extractul în alcool 70% pentru tratamentul ciupercilor ce apar pe picioare, între degete etc. Adaug acest extract în compozițiile de amestecuri pentru frecționat pe baza de ulei de sâmburi de caise, extract de lavanda în acest tip de ulei sau ulei de măsline, ulei esențial ienupăr, extract de muguri de tuia în alcool etilic 70%, mentol cristale. Proporțiile pot varia între 10 și 15 % din fiecare componentă. Componenta de baza este uleiul de sâmburi de caise unde se adaugă extracte sau uleiuri esențiale. Acest tip de amestec se aplică extern, frecție, câteva picături. Dă  rezultate bune antireumatice, antifungice, antibacterian,  antiviral


Maclura pomifera (sin. Maclura aurantica[3]), maclura pomiferă[4] sau merele cailor[5] (numită popular și „portocal fals”[6]) este un arbore foios mic sau un arbust mare, cu o înălțime ce variază între 8–15 metri. Este o plantă monoica, cu florile masculine și feminine pe acelasi individ. Fructul, dintr-o familie de fructe multiple, este aproximativ sferic, cu 7.6–15.2 centimetri în diametru. Acesta este umplut cu un latex alb lipicios. În toamnă, culoare devine de un strălucitor galben-verde. În ciuda numelui „portocal fals”, acesta nu este strâns legat de portocal[7][8].

Maclura pomifera
Maclura pomifera2.jpg
Fructul
Clasificare științifică
Regn:Plantae
(neclasificat):Angiosperme
(neclasificat):Eudicotae
(neclasificat):Rosidae
Ordin:Rosales
Familie:Moraceae
Trib:Moreae
Gen:Maclura
Specie:M. pomifera
Nume binomial
Maclura pomifera
(Raf.) Schneid.
Maclura pomifera range map.png
Areal pre-columbian
Sinonime[1][2]
  • Ioxylon pomiferum Raf.
  • Joxylon pomiferum Raf.
  • Maclura aurantiaca Nutt.
  • Maclura pomifera var. inermis C.K.Schneid.
  • Toxylon aurantiacum (Nutt.) Raf.
  • Toxylon maclura Raf.
  • Toxylon pomiferum Raf.

Maclura aurantiaca a fost descoperită în 1804, de botanistul Thomas Nuttall. Numele plantei vine însă de la William Maclure, un geolog care a finanțat expediția lui Nuttall, în zona statelor Arkansas și Oklahoma[9].

În 1818 a fost introdusă în Italia ca înlocuitor al frunzelor de dud in hrana viermilor de mătase in urma unei boli grave care a decimat plantațiile de dud, însă fără rezultate prea bune.

In România se găsește in Sudul Olteniei, probabil adusa cu același scop

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu