Suntem la mijlocul toamnei calendaristice. Zilele sunt liniștite, însorite, cu o căldură molcomă. Temperaturile diurne sunt în jurul valorilor de 18°C. iar cele nocturne nu depășesc 10°C. Frunzele copacilor, arbuștilor, pomilor nu au căzut, încă, toate. Cele căzute s-au așternut ca un covor auriu prin curte.
Mă plimb alene pe cărăruia din vie unde am plantat câțiva pomi, anul acesta plini de roade. Am mai lăsat struguri și fructe pentru ajutoarele noastre, păsările cerului. Mai ciugulesc și eu din ele. Dacă te gândești și la alții, mama natură te răsplătește și pe tine. La vremea asta doi arbuști care au atins și ei înălțimea de patru metri mă salută solemn. Sunt doi păducei, ca două gărzi elvețiene din statul papal, de o frumusețe rară, plini de rod.
Am adus crângul de pe marginea Ialomiței la noi în curte. Acum, după cinci, șase ani, păduceii ne dau fructele lor mălăioase, bine cunoscute celor hipertensivi.
Zilnic adunăm plante din grădina cu plante aromatice, un buchet, și îl punem în apă clocotită. Fructele de păducel sunt și ele la mare cinste în ceaiul pregătit la ceasurile dimineții.
Nucii, păduceii, gutuii, scorușii, smochinii, alunii ne așteaptă să-i culegem. De mâine ne vom dedica și cerințelor lor.
Gogonelele și - au găsit locul în putina cu murături. Tulburelul ne-a delectat papilele. A fost un tovarăș pentru pastrama de oaie. Urmează varza să o murăm și gata pe anul acesta.
Vine, vine primavara dar mai întâi iarna!
Aș mai scrie dar m-a invitat soția la masă. Poftă bună și vouă, celor care luați masa la ceasurile amiezei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu