Câți ne recunoaștem în această poezie, bată-vă norocul să vă bată?

BUNA, FIULE, E MAMA....

-- Buna, fiule, e mama.

-- Mamă-ascult, dar mă grăbesc.

-- Fiule, iar vine toamna

Și-am vrut numai să-ți vorbesc

De șindila găurită

Și de-un geam ce a crăpat.

Ieri chiar mi-a plouat în tindă,

Când mai vii, mamă, prin sat?

-- Vin, măicuță, de curând,

Tu mă iartă-s ocupat.

...Zilele-au trecut pe rând,

Maica tot a așteptat...

-- Alo,-i mama, dragul meu,

Spune-mi măcar cum o duci?

Am strâns ce-a dat Dumnezeu:

Ouă, poamă, mere, nuci...

-- Am ședință eu închid,

Pe curând, vorbid deseară.

...A închis maica plângând

Ca și nu-știu-a câta oară.

Suna maica peste-o zi,

Simțea toate-s în apus,

Dar oricum nu reuși,

Că-l iubește nu i-a spus.

Voia să vină pe-acasă,

Să-l cuprindă pe fecior

Și să stea cu toți la masă

Potolindu-și al ei dor.

-- Alo!

-- Da, maică, iar tu,

E târziu, e miez de noapte.

-- Iartă-mă, copile tu,

Sofca-i plină pentru moarte...

-- Ce vorbești așa de-odată,

Moartea ta e hăt departe!

-- Au fost medici pe la poartă,

Mi-au dat zile numărate.

-- Maică, doare vorba ta,

Mâine vin cu doctorii!

(Nu e leac de a trata

Dorul mamei de copii).

-- Maică, medicii dau greș,

Tu așteaptă până mâine!

Ea respiră-adânc și des

Și tăcu...

El vrea să sune...

Dar nu mai răspunde mama,

Plouă, lacrimi curg pe geam...

Doar un comentariu vreau să  adaug dintre sutele, scrise pe Facebook:

Prea târziu își dase seama:

-- Ce bogat, Doamne, eram...