La intrarea in curtea casei de aproape un pogon te întâmpină doi arbusti ce sunt cunoscuți pentru beneficiile pentru sănătate, salba moale și tuia:
Salba moale este un arbust destul de înalt (ajunge până la șase metri înălţime), răspândit în spaţiul românesc prin păduri, locuri în care a fost pădure, tufărișuri, pământuri părăsite. Crește, în mod obișnuit, în zonele de câmpie și deal, uneori și la munte. Face parte din familia celastraceelor. Ramurile tinere ale arbustului de salbă moale sunt muchiate, iar frunzele – lanceolate sau eliptice. Florile au o culoare amestecată, de verde cu galben, un galben-pal spre verzui. Salba moale înflorește la sfârșitul primăverii și începutul verii. Fructul este o capsulă.
Pentru uz medicinal se recoltează frunzele, florile, scoarţa. Partea cu cele mai puternice efecte medicinale este scoarţa.
O zi splendida!
Un covor multicolor de frunze s-au așternut prin curte. Gogonele s-au acrit, deja. Masa de pranz a fost un festin lângă soba papuc din bucătărie. Friptura a sfârâit molcom pe plita încinsă. Gândurile ne duceau spre copilăria noastră când bunicii ne pregateau bunătăți pe o plită similară. Să fie aproape șapte decenii de atunci. Merele coapte la cuptor au răspândit un miros îmbietor în toată casa. Țuica a fost la mare cinste.
Mă opresc din scris. Vine noaptea. Butoiul cu varză, pregătit de soție așteaptă să-i pregătesc saramura. Nu-i decât o aruncătură de baț până la Crăciun când alte obiceiuri culinare ne așteaptă și ai noștri copii și nepoți or vrea să se înfrupte din ele.
Seară bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu