MAIA RE VIITOR

CIOROIUL ȘI COȚOFANA (Fabulă)

Un cioroi cu pana neagră tot privea cu mare jale,

Cum se plimbă porumbeii din scuarul Catedralei.

Cum i-alintă trecătorii cu fărâmături de pâine

Și ei țanțoși merg agale, fără griji în zi de mâine.

„Păsările astea simple...” Se gândi el: „N-au valoare,

Oare pentru ce virtute le iubește lumea oare?”

Și-atunci, hotărî cioroiul să se facă porumbel,

Ca să nu-i mai zică nimeni că-i vrăjmaș și că-i mișel.

Și zbură pe lună nouă la o babă vrăjitoare,

Ca să îi ghicească-n ouă și să-i schimbe-nfățișare...

Baba-l căută prin pene, îl drămălui nițel

Și îi zise: – Știu o cale, de-a te face porumbel...

Pentru asta, ia aminte, ce v-a trebui să faci,

Ca descântecul să meargă, tu, va trebui să taci!

Iar la sfat cu porumbeii ș-alte păsări, să nu stai,

Asta-i unica ta cale, dacă vrei noroc să ai!

– Asta-i o nimica toată, sunt de-acord și mă împac!

Bucuros sări cioroiul. Nu e greu, promit să tac!

Și îl descântă bătrâna, îl peni pe cârcotaș

Și din pasărea cea neagră îl făcu în hulubaș...

„Făt Frumos”... își zise dânsul. „Ah, ce pene, ce-aripioare,

Voi trăi ca porumbeii, am acum un loc sub soare!”

Bucuros de zile bune se plimba acum „pigeon”

Îngâmfat... iar porumbeii îl crezură un bufon...

Nimeni nu-l băga în seamă, păsările liniștite

Ciuguleau din mana zilei, vesele și fericite.

Da-l zări o coțofană pe galantul porumbel

Și cătând să intre-n vorbă, se apropie de el.

– Fugi de-aici, strigă acesta, jurământul încălcând,

Ori nu vezi că sunt de clasă, iar tu, pasăre de rând!?

Dar nici nu-și sfârși cuvântul, că în loc de gângurit

Se-auzi o cârâială și-un puternic croncănit...

Car, car, car... și-atunci îndată, i s-a dus toată vrăjeala

Toți văzură porumbelul care glăsuia ca cioara...

Și apoi, mare minune, când cel hulubaș vioi

Deveni deodată negru, prefăcându-se-n cioroi...

Care e aici morala?

Tot râvnind la viață bună și la ranguri cât mai multe,

Unii cred că pot obține orice merit și virtute.

Ascunzând a lor natură, uită să închidă gura

Și ajung de râsul lumii, când întrec de tot măsura...

Autor [Diana Sava Daranuța](https://www.facebook.com/diasky.daranuta?__tn__=K-R&eid=ARCV6RO0BEat7EPJza_N2wf5oSggpe3xr2ZuLQZ6ITToGGQGOlCCwBsqJCruZSY4XhBmTNyBxS3RPJ8y&fref=mentions&__xts__[0]=68.ARBpfJfrSDbw3TxZmPvhFuKKCzM0qU8CJRPgiNhfvkMQpR5aZdzhREJLUYqOyI6Zf_dvH6nxoK522-414s2HVCiMQavwtHtWywduD6zXDxRiFYG8EciRylJBk7pGVErKw-bYRlSAYzf1I4Z0NL20ByOXO3WB4r5FUeEBWrUZ28IljVfDJVhIZfy3ejsbIxRtZ3aQHagD_UxnbNc0)

Ilustrație realizata de Diana Sava Daranuța (acuarelă)

Sursa: Poezii de Diana Sava Daranuța