Iohannis s-a întors mândru după negocierile de la Uniunea Europeană.

Și nu doar pentru bani – dă-i dracului de 80 de miliarde, că am făcut praf mai mulți bani la viața noastră –, ci pentru proiectul european.

Oo, da, pentru că asta înseamnă Uniunea Europeană, dragi contacți: UE înseamnă #Solidaritate, UE înseamnă #Dialog, UE înseamnă #Împreună.

Impresionat domnul președinte, i se vedea o picătură de ulei în colțul ochiului. Însă odată venit acasă ne-a spus: „Planul pentru fondurile europene pe șapte ani este aproape finalizat“.

Adică vorbim de planul făcut de el cu un guvern fără majoritate în Parlament, un guvern votat de multe lături traseiste, un guvern care pute a securism și dacă ți-a dispărut mirosul ca lu’ Esca. Un plan pe șapte ani făcut cu Orban, cu Grindă, cu Violeta Alexandru sau cu oameni de la Cotroceni, cine știe.

Ideea e că planul pe șapte ani pentru România îl face președintele undeva, cu cineva, nu știm cu cine, apoi se aplică. Nu se votează, nu se discută, absolut nimic.

De ce acest plan pe șapte ani ar fi și al unui guvern care nu e PNL, de peste, să zicem, doi ani de zile? Sau chiar din toamnă.

De ce și l-ar asuma și altcineva decât Iohannis și acei băieți care l-au făcut și pe care nu-i știm?

De ce nu și-ar băga picioarele în el de plan un alt guvern, din moment ce nu și l-a însușit prin nimic?

Ne place s-o ardem cu solidaritate, dialog, împreună la selfie-uri de la Bruxelles, apoi, acasă, ne închidem într-o debara cu trei oameni și o jumătate de creier și facem viitorul.

Hei, dar Barna, USR-PLUS, Dacian Cioloș, unde sunt ei? E tăcere, liniște, pace, adie democrația cum adia Dumnezeu la începuturi pe deasupra apelor întunecate.

Amuzant este că acum vom facem alegeri. Pentru ce?


Cațavencii.ro