A renunțat la o carieră de succes în România și a luat-o de la zero în America. Povestea cofetarului care a cucerit New Yorkul
John Niță a lăsat în urmă o carieră de succes în România comunistă și a emigrat în Statele Unite, unde a cumpărat o cofetărie cu doar 2.000 de dolari avans. Astăzi, afacerea din New York are vânzări de aproape un milion de dolari anual și este condusă de fiul său. Întors în România, cofetarul în vârstă de 84 de ani povestește pentru „Adevărul" cum a construit afacerea și de ce a ales să revină acasă.
John Niță a transformat o mică cofetărie din New York într-o afacere de aproape un milion de dolari Foto: Arhivă personală
În cafeneaua hotelului Radisson Blu, de pe Calea Victoriei, John Niță vorbește despre cariera care l-a purtat din laboratoarele de cofetărie ale Bucureștiului până la New York, unde și-a construit propria afacere. La 84 de ani, întors în România după mai bine de patru decenii petrecute în Statele Unite, se află într-un loc pe care îl cunoaște încă din tinerețe. Aici funcționa odinioară celebra cofetărie Nestor, unde a lucrat înainte să ajungă la conducerea unor mari laboratoare de cofetărie din Capitală. Clădirea a fost distrusă la cutremurul din 1977, iar pe terenul respectiv a fost ridicat ulterior Hotelul București, devenit Radisson Blu în 2008.
John Niță a crescut într-o familie în care cofetăria avea deja o tradiție, tatăl său fiind proprietarul unei cofetării până când instaurarea regimului comunist a pus capăt afacerii. Deși își dorea să continue liceul, o corigență i-a schimbat planurile, iar tatăl său a considerat că ar fi mai bine să-i calce pe urme și să devină cofetar. Mama a insistat însă să urmeze mai întâi o școală profesională, convinsă că experiența dobândită lucrând alături de tatăl său nu era suficientă. „Mamă, fără școală nu se poate face nimic. Trebuie să mergi la o școală, trebuie să înveți", povestește John Niță, amintindu-și vorbele mamei sale.
După trei ani de școală profesională, a început să lucreze alături de cofetari cu experiență, învățând nu doar să prepare prăjituri, ci și să realizeze decorațiuni din zahăr, de la trandafiri și coșulețe până la construcții în miniatură. La începutul anilor ’60, un coșuleț cu trandafiri pe care îl realizase pentru o expoziție a atras atenția specialiștilor, iar tânărul cofetar a fost ales să facă parte din echipa care a reprezentat România la un concurs internațional organizat la Budapesta, unde a obținut un premiu.
La numai 25 de ani, el ajunsese să conducă laboratorul Orizont din Drumul Taberei, iar în anii care au urmat a lucrat și la conducerea Cofetăriei Teatrului, de pe Calea Victoriei, înainte de a prelua un laborator central din zona străzilor Doctor Staicovici și Doctor Pasteur, care aproviziona trei sectoare ale Capitalei. Avea în subordine peste 200 de angajați și câștiga aproape 4.000 de lei lunar, un salariu considerabil pentru acea perioadă, însă, în ciuda poziției pe care o obținuse și a siguranței financiare de care se bucura, începuse să-și dorească o viață în care să poată construi ceva pe cont propriu.
Foto: Arhivă personală
În România comunistă, însă, posibilitățile de a deschide o afacere erau practic inexistente, iar avansarea profesională putea depinde și de apartenența la Partidul Comunist. John Niță s-a confruntat direct cu această situație în jurul anului 1972, când a fost nevoit să renunțe la una dintre funcțiile de conducere, în condițiile în care asemenea posturi începeau să fie rezervate membrilor de partid. Își dorea să poată lucra pe cont propriu, fără restricțiile impuse de regim, iar această dorință avea să cântărească în decizia de a părăsi România.
„Nu am plecat din România că nu am avut. Am plecat că îmi doream mai mult și nu se putea", explică John Niță, pentru care plecarea nu însemna neapărat posibilitatea de a câștiga mai mulți bani, ci șansa de a avea propria afacere și de a lăsa ceva în urmă.
După cutremurul din 1977, acesta a decis să emigreze, însă a avut de așteptat aproximativ trei ani până când autoritățile i-au permis să plece, fără să renunțe la cetățenia română, așa cum i se ceruse. Pe 13 august 1981 a ajuns la New York, iar a doua zi a început deja să lucreze, hotărât să profite de șansa de a-și construi o viață în care să poată face ceea ce în România nu îi fusese permis.
„Mi se părea că sunt într-o lume de vis", povestește el despre primele luni petrecute în America, unde a descoperit o realitate foarte diferită de cea pe care o cunoscuse în România, chiar dacă programul de muncă era mult mai solicitant decât cel cu care fusese obișnuit.
Cum a ajuns, a început să caute o cofetărie pe care să o preia, însă prețurile erau mult peste posibilitățile sale, cea mai ieftină dintre cele pe care le găsise fiind scoasă la vânzare pentru 56.000 de dolari. Oportunitatea a apărut când o cunoștință i-a vorbit despre un italian în vârstă, care deținea o cofetărie în cartierul Greenpoint din Brooklyn și voia să se retragă din activitate.
Cei doi s-au întâlnit în preajma Anului Nou, iar după sărbători au negociat un preț de 42.000 de dolari, deși își amintește că avea economisiți numai 2.000. I-a spus proprietarului că speră să strângă 6.000 de dolari pentru avans, dar nu a reușit, iar italianul a acceptat în cele din urmă să primească suma pe care o avea și să-i permită să achite restul în rate, fără să fie nevoie să obțină un împrumut de la bancă.
„Am cumpărat cofetăria cu banii lui, practic, că mi-a dat creditul. Și am achitat-o în 3 ani de zile", povestește John Niță, convins și astăzi că întâlnirea cu proprietarul italian nu a fost întâmplătoare, ci un ajutor primit de la Dumnezeu într-un moment decisiv al vieții sale.
Așa se face că, la 1 martie 1982, acesta a deschis European Bakery, cunoscută mai târziu sub numele Niță's Bakery, unde primii clienți au fost în special americani, italieni și armeni din cartierul Greenpoint. Românii au început să vină în număr tot mai mare după 1990, pe măsură ce comunitatea românească din New York a crescut, iar cofetăria a devenit un loc în care puteau regăsi prăjiturile cu care crescuseră acasă.
Foto: Arhivă personală
În vitrina cofetăriei din Brooklyn, John Niță a adus prăjiturile pe care învățase să le prepare în România, de la savarine și jofre până la amandine și eclere, dar în timp acestea au început să atragă clienți și din afara cartierului.
Un moment important pentru popularitatea cofetăriei a venit în 1986, când televiziunea americană ABC a realizat un reportaj despre imigranții stabiliți în Statele Unite, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la inaugurarea Statuii Libertății. Echipa de televiziune a filmat și în comunitatea românească din New York, ajungând astfel la cofetăria lui John Niță, care avea să devină cunoscută unui public mult mai larg. „Am devenit brusc cunoscuți", povestea cofetarul despre acea apariție, iar succesul reportajului l-a surprins inclusiv acasă, când copiii s-au întors de la școală și i-au spus că toți colegii lor îl văzuseră la televizor.
John Niță povestește că, mai târziu, cofetăria sa a atras și atenția jurnaliștilor de la The New York Times, care s-au interesat de deserturile românești pe care le pregătea, inclusiv de savarine.
„Nu a fost cofetăria mea, ci a comunității", spune John Niță, povestind despre clienții care au rămas fideli prăjiturilor sale ani la rând, unii dintre ei venind chiar din Florida sau Los Angeles pentru a cumpăra deserturile cu care se obișnuiseră. Își amintește și de un client care urma să plece în vacanță la Paris și care, atunci când și-a întrebat prietenii ce să le aducă din America, a primit un răspuns neașteptat: „o jofră de la Niță".
Pentru cofetar, asemenea întâmplări au însemnat mai mult decât încasările de la sfârșitul zilei, pentru că vede în aprecierea clienților cea mai importantă răsplată pentru munca sa. „Nu e vorba de câți bani faci, e vorba de satisfacția pe care o primești prin recunoștință", spune el, amintind că oamenii care îi treceau pragul îl răsplăteau prin recunoștința lor de multe ori mai mult decât prin banii cheltuiți.
De ce cumpărăm biciclete, abonamente și cursuri pe care nu le folosim. Psihologia banilor cheltuiți în zadarPovestea cofetăriei ajunsese și în presa românească din Statele Unite, iar în august 1993, publicația Curierul Românesc îi dedica un articol intitulat „Jofre și savarine românești la New York", semnat de Andrei Manolescu, în care prezenta afacerea lui John Niță drept una cunoscută românilor de pe Coasta de Est, din Florida până la Boston.
La vremea respectivă, deși cofetăria era căutată de românii stabiliți în America, aceștia reprezentau numai 20% dintre clienți, restul de 80% fiind americani care descoperiseră și îndrăgiseră prăjiturile pregătite după rețete românești. Articolul amintea și apariția lui John Niță la televiziunea ABC, dar și experiența pe care o acumulase în laboratoarele de cofetărie din București înainte de emigrare.
Mai bine de trei decenii mai târziu, cofetăria funcționează în continuare în Brooklyn, însă proporția clienților români a crescut considerabil, odată cu dezvoltarea comunității din New York.
Articol despre cofetăria lui John Niță, publicat în „Curierul Românesc", august 1993 Foto: Arhivă personală
Astăzi, afacerea este condusă de Robert Niță, unul dintre copiii fondatorului, iar aproximativ jumătate dintre clienți sunt români, unii venind de la sute de kilometri pentru a cumpăra deserturile de care le este dor și plecând cu prăjituri de 60, 70 sau chiar 100 de dolari, în timp ce localnicii cumpără de obicei cantități mai mici.
El estimează că vânzările lunare ajung la 70.000–80.000 de dolari, ceea ce înseamnă încasări anuale de aproximativ 900.000 până la un milion de dolari, iar în cofetărie lucrează în jur de zece persoane, inclusiv membri ai familiei. Deși afacerea a crescut, familia nu a încercat să transforme locul într-o cofetărie de lux, preferând să păstreze rețetele și produsele cu care clienții s-au obișnuit de-a lungul anilor.
„Noi menținem absolut același gust, aceleași rețete", spune Robert Niță, iar savarinele, amandinele și jofrele pregătite după rețetele tatălui său continuă să fie căutate de românii care vor să regăsească gustul prăjiturilor de acasă.
Există și o diferență între obiceiurile de consum ale românilor și cele ale americanilor. Cofetarul povestește că mulți dintre clienții care vin de la distanțe mari cumpără mai multe prăjituri odată și le păstrează la congelator, pentru a le consuma treptat. „Dacă unul stă în New Jersey și trebuie să facă două-trei ore până la mine, n-o să vină la două zile", explică el. În America, spune Robert Junior, congelarea alimentelor este o practică obișnuită, inclusiv în cazul pâinii, spre deosebire de România, unde oamenii preferă produsele proaspete. „Noi, românii, suntem cu pâinea caldă. Dacă s-ar putea, pâinea caldă, cozonacul cald, totul să fie cald."
Foto: Arhivă personală
În 2022, după patru decenii petrecute în spatele afacerii din New York, John Niță s-a retras și i-a lăsat fiului său responsabilitatea cofetăriei, în care a început să se implice tot mai mult și nepotul său, Robert Junior. Acesta a urmat însă un drum diferit de cel al bunicului, practicând tenis de performanță și obținând inclusiv puncte în clasamentul ATP, înainte de a se orienta către afacerea familiei.
Una dintre primele schimbări pe care a vrut să le aducă a fost promovarea online, de care cofetăria nu avusese nevoie în primii 40 de ani, când clienții veneau în mare parte datorită recomandărilor. „Noi nu am avut nici măcar un website vreodată sau făcut vreun tip de marketing", povestește Robert Junior, care vede în prezența pe internet o oportunitate de a face produsele cunoscute și în afara comunităților care frecventează deja cofetăria.
Planurile sale merg însă mai departe de promovarea online, pentru că își dorește să extindă afacerea în alte orașe americane și chiar să deschidă o cofetărie în România. „Eu zic că avem potențial să fim în câteva orașe mari din America 100% și eu îmi doresc să fim și în România", spune tânărul, în timp ce tatăl său ia în calcul orașe precum Chicago, Boston sau Philadelphia, dar și Bucureștiul, unde familia ar putea aduce, după mai bine de patru decenii, afacerea începută de John Niță în America.
Cum să-ți menții creierul tânăr. Ce legătură au orele la care mănânci cu sănătateaRobert Niță a încercat să dezvolte afaceri și în România, unde a revenit în anii ’90 și a deschis, printre altele, un restaurant în incinta Federației Române de Tenis, frecventat de sportivii care se antrenau acolo. A investit aproximativ 150.000 de dolari în amenajarea și funcționarea localului, însă a fost nevoit să renunțe la afacere după ce contractul de închiriere nu i-a mai fost prelungit, fără să-și recupereze investiția.
Astăzi, spune că regretă nu doar banii pierduți, ci și timpul pe care l-ar fi putut dedica dezvoltării cofetăriei din New York. Cu toate acestea, nu a renunțat la ideea de a face din nou afaceri în România, țară de care se simte în continuare legat. „E chemarea pământului", spune Robert Niță.
Acum, la 84 de ani, John Niță privește cu mulțumire la afacerea pe care a construit-o și pe care familia o duce mai departe, dar spune că, oricât de bine i-a fost în America, nu a uitat niciodată locurile în care a copilărit.
El s-a născut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și își amintește o copilărie marcată de lipsuri, în care mâncarea și hainele erau greu de găsit, iar copiii umblau adesea desculți.
„Copilăria mea am făcut-o desculț, că așa era atunci. Eu m-am născut în timpul războiului, al Doilea Război. Nu erau alimente, nu era îmbrăcăminte, nu era nimic. Și legătura mea este de talpă de pământ, adică cu pământul ăsta de aici", povestește John Niță, care crede că locul în care ne naștem păstrează o legătură aparte cu fiecare dintre noi. „Deci eu mă simt bine aici", adaugă acesta.
De-a lungul timpului, John Niță a avut ocazia să-și vândă cofetăria, însă a preferat să o păstreze și să o lase mai departe familiei, mai ales că mulți dintre clienții săi îl rugau să nu închidă locul în care veneau de atâta vreme. Pentru unii, cofetăria devenise o tradiție de familie, iar pentru alții, mai ales pentru românii stabiliți în America, era unul dintre puținele locuri în care puteau regăsi gusturile de acasă.
„Nu a fost cofetăria mea, ci a comunității", spune John el, explicând de ce nu a vrut să renunțe la afacere, deși ar fi putut obține bani buni din vânzarea ei. Aceeași grijă față de clienți încearcă să le-o transmită și fiului și nepotului său, pe care îi sfătuiește să-i primească pe oameni ca pe niște musafiri și să nu uite că o afacere se construiește în timp, prin muncă, răbdare și respect față de cei care îi trec pragul.
La 84 de ani, acesta este convins că nici vârsta, nici începuturile dificile nu ar trebui să-i împiedice pe cei care vor să pornească o afacere. „Nu există vârstă ca să începi un business sau să te ridici. Te poți ridica la orice vârstă dacă îți dorești asta", spune cofetarul, care a început propria afacere la aproape 40 de ani, după ce lăsase în urmă o carieră în România.
Articol din Adevărul.ro
