Clasamentul serviciilor de informații din Europa, în funcție de performanță. Pe ce loc s-a clasat România?
Viorica Marin
Publicat:
01.08.2026 14:27
Ultima actualizare:
01.08.2026 20:00
luni, 3 august 2026
Clasament
Citește:
Un clasament realizat de revista franceză L'Express, pe baza evaluărilor a 60 de foști și actuali șefi de servicii secrete din Europa, plasează MI6 pe primul loc, urmată de DGSE-ul francez și de serviciile olandeze. România ocupă locul 11, cu 15 puncte, devansând state precum Spania, Italia sau Belgia, un clasament care oferă o imagine rară asupra raportului de forțe din spionajul european.
Tsunamiul din China a început: Avertismentul cutremurător al șefului Ford care dă fiori industriei auto americane
Lumea auto se află în pragul unei revoluții sângeroase pentru supremație, iar Detroitul tocmai a primit un pumn în stomac. Într-o declarație care a trimis unde de șoc până la Casa Albă, Jim Farley, CEO-ul gigantului Ford, a tras un semnal de alarmă terifiant: mașinile electrice produse în China reprezintă o amenințare existențială iminentă pentru întreaga industrie auto occidentală.
Farley a recunoscut deschis un adevăr pe care mulți din industrie au preferat să jure că îl ignoră: constructorii chinezi nu doar că vin din urmă – ei sunt deja în fața noastră, iar în 5-10 ani riscă să măture concurența americană de pe propria lor piață.
„Sunt peste tot și sunt mult mai buni”:
Confesiunea unui CEO sub presiune
Alarmarea nu vine de la un analist oarecare, ci de la omul care conduce compania fondată de Henry Ford. Într-o mărturisire rară de sinceritate brutală, Farley a povestit cum a adus în secret un vehicul electric chinezesc (produs de gigantul BYD) direct din China în SUA pentru a-l testa.
Reacția sa? Un șoc total.
„Au trecut granițele fără ca noi să clipim. Ceea ce fac ei acolo nu este doar despre mașini ieftine; este o revoluție tehnologică și de cost pe care Detroitul nu o poate ignora fără să piardă totul,” arată realitatea dură a momentului.
Vehiculele chinezești vin la pachet cu:
Costuri de producție cu 30% până la 50% mai mici decât cele din Statele Unite și Europa.
Tehnologie de ultimă generație în materie de software, baterii și conectivitate, care face ca modelele americane să pară învechite.
Viteza de dezvoltare uluitoare: în timp ce giganții din SUA au nevoie de 4-5 ani pentru a scoate un model nou, companiile din China o fac în mai puțin de jumătate din acest timp.
Strategia „Calului Troian”: Cum vor cuceri America
Planul constructorilor chinezi nu este o invazie frontală prin porturile americane – mai ales în fața unor tarife vamale punitive de 100% impuse deja de Washington. Atacul se va da prin statele vecine și partenerii strategici.
Mexicul a devenit deja capul de pod al acestei expansiuni. Fabricile chineze se instalează rapid la doar câțiva kilometri de granița SUA, pregătite să inunde piața nord-americană o dată ce portițele legislative sau schimbările politice o vor permite.
Pentru Ford, GM și Stellantis, aceasta este o cursă contra cronometru pentru supraviețuire. Farley a avertizat propria echipă că protecționismul guvernamental și taxele vamale oferă doar o pauză temporară de oxigen, nu o soluție pe termen lung. Dacă producătorii americani nu se reinventează din temelii, în 5-10 ani autostrăzile americane vor fi dominate de mărci asiatice complet necunoscute publicului de masă de astăzi.
Un viitor distopic pentru Detroit?
Orașul care a motorizat odată întreaga planetă se află acum în fața unui colaps istoric. Dacă avertismentul lui Jim Farley nu va fi tratat ca un apel de urgență maximă, industria auto americană riscă să pățească exact ceea ce a pățit industria de telefoane mobile din SUA în fața expansiunii globale: o desuetudine totală și o prăbușire fulgerătoare.
Un lucru este cert: războiul auto al secolului XXI a început oficial, iar Occidentul nu mai are timp de pierdut.
duminică, 2 august 2026
Merită să emigrezi în Polonia? „Au autostrăzi în toată țara, iar viața de zi cu zi este mai ieftină”
Polonia devine tot mai atractivă pentru români, ca destinație turistică și posibilă țară de emigrare. Economia de peste un trilion de dolari și infrastructura modernă îi impresionează pe unii, însă opiniile românilor despre emigrare rămân împărțite.
Cat costa sa trăiești in Varșovia. Foto: Poland travel
Polonia a devenit o destinație tot mai atractivă pentru românii care plănuiesc să plece din țară, atrași de orașele, infrastructura modernă și costurile de zi cu zi considerate de unii mai mici decât în România. Un român i-a provocat pe internauții de pe platforma Reddit să spună cum este viața în Polonia și dacă emigrarea aici mai merită.
Unul dintre participanții la discuție a susținut că avantajele economice nu sunt însă atât de mari pe cât ar putea părea.
„Nu este cu mult peste România. Salariile și PIB-ul pe cap de locuitor sunt cu aproximativ 20% mai mari, dar și chiriile sunt mai scumpe. Din punct de vedere economic, dacă stai în chirie, probabil că o vei duce cam la fel de bine sau de rău ca în România", a scris acesta.
El a adăugat că diferența cea mai vizibilă este legată de infrastructură.
„Au autostrăzi în toată țara, iar zonele rurale sunt considerabil mai dezvoltate decât cele din România", a completat internautul.
Un alt român, care susține că a locuit un an în Polonia, a descris-o drept o versiune ceva mai dezvoltată a României.
„Este o Românie plus 20%. Asta este și bine, și rău. Prețurile sunt cam aceleași, chiria este mai scumpă, iar țara este mai organizată", a notat acesta.
Alți participanți la dezbatere au fost impresionați de curățenie, transportul public și organizarea orașelor.
„E mai frumos, e mai curat, transportul public este modern și ai multe variante. Prețurile mi s-au părut ca la noi sau chiar mai mici. Au reguli de arhitectură, multe muzee și spații urbane, iar lumea merge mult pe bicicletă", a relatat un român.
Un internaut care a lucrat în Gdańsk, Łeba și Cracovia a remarcat și diferențele dintre prețurile alimentelor.
„Viața de zi cu zi este mai ieftină, iar mâncarea este foarte ieftină comparativ cu România. Am rămas șocat de prețurile din țară când m-am întors. Este o diferență de 20–30% la aproape orice cumperi de mâncare și de băut", a declarat acesta.
Același român a apreciat în mod deosebit calitatea vieții din marile orașe poloneze.
„Din punctul de vedere al civilizației, infrastructurii, arhitecturii, vieții artistice și de noapte, nu pot compara cu nimic de aici. Îndeosebi Cracovia este un oraș care concurează cu ușurință cu orice oraș din Occident", este de părere internautul.
1/5
Varsovia Foto Cornelius PIXABAY jpg
Un alt român a remarcat orașul Wrocław.
„Sunt peste noi, au autostrăzi, prețurile sunt mai mici, iar Wrocław mi s-a părut mult peste Timișoara la infrastructură, urbanism și arhitectură", a scris acesta, după ce a petrecut mai multe zile în Polonia.
Mai poate România să ajungă din urmă Polonia economic? Comparații dure: „Decenii de dezamăgiri au produs apatie și cinism"Varșovia a fost comparată, la rândul ei, cu o variantă mai bine organizată a Capitalei României.
„Varșovia este un București făcut cu cap și mult mai bine dezvoltat. Ai infrastructură, mâncare bună și de calitate și prețuri acceptabile", a notat un participant la discuție.
Nu toți românii consideră însă că diferențele justifică o mutare permanentă.
„Să emigrezi din România în Polonia e ca și cum ai pune pariu pe o cotă de 1,10", a comentat, ironic, unul dintre ei.
Un alt internaut a atras atenția că avantajele financiare pot fi anulate de costurile și dificultățile relocării.
„Financiar vei fi cam tot pe acolo, însă te vei afla într-o altă țară, cu o limbă foarte complicată, departe de prieteni, rude și de orice om pe care te poți baza pentru o mână de ajutor", a scris acesta.
Chiriile ridicate au fost menționate printre principalele dezavantaje ale marilor orașe.
„Am primit la un moment dat o ofertă de muncă în Cracovia și m-am interesat de chirii. Sunt enorme, iar asta m-a făcut să nu dau curs mutării", a povestit un român.
Altcineva a concluzionat că aspectul orașelor nu ar trebui să fie criteriul principal al unei emigrări.
„Nu contează atât de mult pentru o mutare permanentă cum arată un oraș, ci felul în care se trăiește, ce faci acolo ca să nu mori de plictiseală în fiecare weekend și dacă ai prieteni. Cum arată contează mai mult pentru un city-break", a explicat acesta.
Polonia și România au avut un parcurs istoric asemănător în a doua jumătate a secolului XX. În anii ’80, ambele erau state socialiste afectate de crize economice, lipsuri alimentare și nemulțumiri sociale, iar în 1989 au ieșit din regimurile comuniste. După 1990, însă, Polonia s-a desprins mai rapid din punct de vedere economic, aplicând reforme dure, reorganizând instituțiile și investind în infrastructură, educație și atragerea capitalului străin.
Tot mai mulți americani se mută în Europa Centrală și de Est. De ce aleg această schimbare de viațăCele două țări au aderat ulterior la Uniunea Europeană: Polonia în 2004, iar România în 2007. Polonia a reușit să folosească mai eficient fondurile europene, dezvoltând o rețea de aproximativ 5.500 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres și modernizând legăturile feroviare dintre marile orașe.
O analiză recentă a Bloomberg prezenta Polonia drept una dintre cele mai dinamice economii ale Uniunii Europene, cu un PIB care a depășit pragul de 1.000 de miliarde de dolari, de peste două ori mai mare decât cel al României, dar și cu o populație aproape dublă. În ultimii 15 ani, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei a crescut cu aproximativ 50%, reducând decalajul față de Occident, potrivit companiei de media și servicii financiare Bloomberg.
Transformarea este vizibilă mai ales în Varșovia, Cracovia și Gdańsk, orașe cu infrastructură modernă, transport public bine organizat și centre istorice restaurate. Capitala Poloniei îmbină zgârie-norii și marile proiecte urbane cu monumentele și cartierele care păstrează urmele celui de-al Doilea Război Mondial și ale perioadei comuniste. Clădirea sa emblematică, Palatul Culturii și Științei, a fost ridicată în anii ’50, în stilul arhitecturii staliniste, și domină și astăzi centrul orașului, fiind înconjurată de turnurile moderne care au schimbat imaginea Varșoviei.
Text preluat din Adevărul.ro
Amazon
THEODORE ROOSEVELT, Through the Brazilian Wilderness
**Fluviul Amazon** (spaniolă: *Río Amazonas*, portugheză: *Rio Amazonas*) este cel mai mare fluviu din lume după volumul de apă vehiculat și după suprafața bazinului hidrografic, fiind o adevărată forță a naturii pe continentul sud-american.
### 1. Recorduri și Dimensiuni Impresionante
* **Volum uriaș de apă:** Amazonul deversează în Oceanul Atlantic aproximativ **20% din debitul total de apă dulce al planetei**. Debitul său mediu la vărsare este de aproximativ 209.000\text{ m}^3/\text{s} — mai mare decât debitele următoarelor șapte mari fluvii ale lumii la un loc.
* **Bazinul Hidrografic:** Acoperă aproximativ **7 milioane km²**, întinzându-se pe teritoriul a 9 țări (Brazilia, Peru, Columbia, Bolivia, Ecuador, Venezuela, Guyana, Surinam și Guiana Franceză).
* **Lungime:** Are o lungime de aproximativ **6.400 - 6.992 km** (există dezbateri geografice continue privind izvoarele exacte, disputa pentru titlul de cel mai lung fluviu purtându-se între Amazon și Nil).
* **Fără poduri:** Deși are o lățime uriașă (care poate ajunge la 10-11 km în sezonul uscat și până la 40 km în sezonul ploios), **nu există niciun pod care să traverseze fluviul Amazon** de la izvoare până la vărsare, în principal din cauza junglei impracticabile și a albiei instabile.
### 2. Traseu și Hidrografie
* **Izvoare:** Izvorăște din Munții Anzi (Peru), la altitudini de peste 5.000 metri (din masivul Nevado Mismi / râul Mantaro).
* **Cursul de apă:** Curge de la vest la est, traversând nordul Americii de Sud. În Peru poartă numele de *Ucayali* și *Marañón*, apoi devine *Amazon*, iar în Brazilia este numit de localnici *Rio Solimões* până la confluența cu *Rio Negro* (lângă orașul Manaus).
* **Vărsare:** Se varsă în Oceanul Atlantic printr-o estuar uriaș, formând insule continentale masive (precum Marajó, cea mai mare insulă fluvială din lume).
### 3. Biodiversitate și Pădurea Amazoniană
Amazonul alimentează **Bazinul Amazonian**, cea mai mare pădure tropicală din lume (considerată „plămânul verde” sau „sechestratorul major de carbon” al planetei):
* **Faună acvatică bogată:** Găzduiește peste **3.000 de specii cunoscute de pești** (inclusiv Piranha, peștele gigant *Arapaima/Pirarucu*, somnul uriaș), delfinul roz de fluviu (*Boto*), vidra gigantă și anaconda.
* **Fenomenul Pororoca:** La vărsarea în ocean, la maree înaltă, valurile oceanice pătrund împotriva curentului fluviului, creând un val masiv numit *pororoca*, care poate călători zeci de kilometri în interiorul continentului.
Reacția unui turist polonez după ce a ajuns pe Transalpina pentru prima dată
Când unii se perpelesc printre betoane, la temperaturi care depăşesc 40 de grade Celsius la umbră, alţii se răcoresc în vârf de munte. Transalpina e una dintre cele mai căutate destinaţii din această vară. Pe cea mai înaltă şosea din România ai ocazia... să mergi printre nori, să respiri aer curat şi să admiri peisaje spectaculoase.
Canicula sufocă din nou orașele, așa că mulți români au pornit în căutarea unui refugiu mai răcoros. Câțiva ieșeni l-au găsit la peste 2.000 de metri altitudine, pe Transalpina, unde temperaturile sunt cu mult mai scăzute decât în marile orașe.
„Nu e prima dată, dar e ca și prima dată. De fiecare dată e altfel. Pentru mine este foarte plăcută, chiar dacă este diferență de temperatură, de la 31 la 14 grade. E perfect. Peisajul este totul, este fantastic, deosebit", spune o turistă.
Dacă în orașe temperaturile trec de 30 de grade, aici, pe Transalpina, ele nu depășesc 20. Tocmai de aceea, o haină în plus este binevenită la peste 2.000 de metri altitudine.
Drumul printre nori nu este doar o evadare din căldura orașelor, ci și o experiență pe care mulți turiști spun că merită să o trăiești măcar o dată în viață.
„E soare, frumos. Noi ne așteptam să fie răcoare, de asta ne-am și luat un hanorac cu noi, dar e foarte bine. Luăm aer curat, de munte. Am făcut poze pe traseu, e foarte frumos, ceva de vis", spune o turistă.
„Ne-am luat o bluziță, că e răcoare, dar în schimb aerul e foarte curat. Când respiri, se simte că e altceva față de oraș", spune o altă turistă.
„Chiar suntem foarte impresionați. Noi anul trecut am fost pe Transfăgărășan, dar parcă aici ne place mai mult. E frig, nu ne așteptam la frigul ăsta, vedeți că sunt îmbrăcată sumar, dar asta e, ne simțim bine", spune o ieșeancă.
Peisajele spectaculoase atrag și numeroși turiști străini. Pentru unii, Transalpina a devenit deja unul dintre cele mai apreciate trasee rutiere din România.
„Sunt 17 grade, e foarte bine pentru plimbare și pentru a admira priveliștea. E minunat. Suntem pentru prima dată pe Transalpina. Am fost acum un an pe Transfăgărășan, e foarte frumos, dar aici... este cea mai bună șosea pe care am condus în viața mea", spune un turist din Polonia.
„E frumos. Vremea e bună, cu o geacă nu e nicio problemă. Nu plouă, e soare, e bună vremea", spune un alt turist din Polonia.
„Vremea e bună, un pic cam rece, dar avem haine pentru vremea asta", spune o turistă străină.
Pentru o experiență completă, turiștii aleg și traseele montane din zonă. Unul dintre cele mai căutate pornește din Pasul Urdele spre Vârful Păpușa și poate fi parcurs în aproximativ o oră și jumătate.
„E soare, frumos. Noi ne așteptam să fie răcoare, de asta ne-am și luat un hanorac cu noi, dar e foarte bine. Luăm aer curat, de munte. Am făcut poze pe traseu, e foarte frumos, ceva de vis", spune o turistă.
Transalpina are o lungime totală de aproape 150 de kilometri și ajunge la altitudinea maximă de 2.145 de metri, în Pasul Urdele. Pe sectorul alpin, viteza maximă este limitată la 30 de kilometri pe oră.
Între orele 21:00 și 07:00, tronsonul dintre Rânca și Curpăt este închis circulației.
joi, 30 iulie 2026
miercuri, 29 iulie 2026
La ce ne mai așteptăm? Text preluat.
Ministerul rus de externe l-a convocat pe ambasadorul român la Moscova, Cristian Istrate, potrivit agenției de presă ruse Interfax. Totul are legătură cu închiderea Consulatului Rus de la Constanța.
„Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei l-a convocat pe ambasadorul României, căruia îi vor fi comunicate măsurile de retorsiune ca urmare a închiderii Consulatului General al Rusiei din Constanța”, potrivit unei postări pe contul de Telegram al Interfax.
Această chemare vine după ce, în urmă cu trei săptămâni, autoritățile române au închis consulatul rus de la Constanța.
Consulul Rusiei la Constanța a părăsit România, după ce a fost declarat persona non grata
Pe 1 iunie, Consulul Rusiei la Constanța, Andrey Kosilin, a părăsit România, după ce Ministerul Afacerilor Externe l-a declarat persona non grata, a închis Consulatul de la Constanța și i-a cerut acestuia să părăsească țara noastră în termen de 72 de ore.
Cum își permite o armată privată un om care nu are niciun fel de venit? Forțe paramilitare. Text preluat.
Imaginile cu Georgescu înconjurat de un cordon de securitate demn de un demnitar de rang înalt aflat într-o zonă de conflict ridică o problemă fundamentală pentru transparența spațiului public românesc. Gestul de a se afișa cu o forță privată impresionantă a fost adesea ambalat de simpatizanți ca un act de forță și independență față de „sistem”. Însă realitatea financiară din spatele acestor imagini contrazice flagrant discursul de om simplu, independent.
Deși declară oficial venituri modeste, Georgescu apare constant flancat de foști luptători din Legiunea Străină. Vorbim despre profesioniști a căror prezență nu este un act de caritate. O echipă de protecție de o asemenea anvergură – 5 până la 10 oameni extrem de bine antrenați – generează costuri uriașe, estimate la mii de euro pentru o singură zi de evenimente publice.
Unde sunt autoritățile statului?
Aici intervine adevăratul paradox: orbirea instituțională. Într-un stat funcțional, expunerea repetată a unor servicii logistice și de securitate care ajung la zeci de mii de euro lunar, nejustificate prin declarațiile de avere, ar fi declanșat imediat semnale de alarmă.
1. ANAF și instituțiile financiare (precum Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor): Ar trebui să se întrebe din ce conturi sau cutii de pantofi pleacă banii pentru această desfășurare de forțe. Cum pot fi justificate aceste costuri exorbitante? Dacă acești bărbați sunt plătiți, cine este finanțatorul real din spatele operațiunii? Iar dacă lucrează pro bono, eludând piața, ce fel de interese viitoare cumpără de fapt prestarea gratuită a unor servicii de lux?
2. Instituțiile de siguranță națională: Ar trebui să fie cel puțin vigilente la formarea unor structuri de securitate private, cu accente paramilitare, în jurul unui om politic cu influență pe plan intern. O figură publică flancată de foști luptători cu expertiză militară avansată și finanțări netransparente reprezintă un semn de întrebare major pentru stat.
Cine cumpără influență?
În lumea reală, nimeni nu oferă pază de elită de mii de euro din simplă convingere spirituală sau ideologică, fără a aștepta ceva la schimb, fie că vorbim de influență, fie de protejarea unor interese nevăzute. Când un om politic cu venituri medii beneficiază de o logistică demnă de un oligarh, întrebarea nu este dacă cineva îl finanțează din umbră, ci CINE și, mai ales, PENTRU CE.
Faptul că jurnaliștii și cetățenii de rând observă aceste discrepanțe din simple clipuri pe internet, în timp ce autoritățile stau de atâta timp în pasivitate, ne arată o slăbiciune periculoasă a statului român. O societate nu poate funcționa sănătos când actorii săi politici se plimbă înconjurați de „armate private” finanțate din surse fantomă, sub privirile complice sau pur și simplu incompetente ale celor care ar trebui să aplice legea.
talpeș=trădător
Culisele celei mai mari trădări din spionajul românesc. Ristea Priboi despre deconspirarea ofițerilor „fantomă”
- Dosofteea Lainici, Evenimentul zilei
- 25 iulie 2026, 09:15
- Istoria serviciilor secrete românești este marcată de un episod extrem de controversat și dureros, care continuă să provoace unde de șoc chiar și la decenii distanță: deconspirarea rețelei de ofițeri de spionaj deplin acoperiți, așa-numitele „fantome”, de către statul român la începutul anilor '90.
- Invitat în podcastul „Evenimentul Istoric” moderat de Dan Andronic, fostul ofițer de spionaj extern Ristea Priboi a lansat acuzații fără precedent la adresa lui Ioan Talpeș, fostul director al Serviciului de Informații Externe (SIE). Considerându-l responsabil de distrugerea unor vieți dedicate interesului național.
- Ce erau „fantomele” din spionajul românesc
- Pentru a înțelege gravitatea situației, jurnalistul Dan Andronic a explicat conceptul de „fantomă” în lumea intelligence-ului. Este vorba despre ofițeri deplin conspirați, oameni cărora li se fabrica o identitate complet nouă, de la locul nașterii până la istoricul școlar și profesional, și care erau trimiși în străinătate, de regulă în Occident.
- Misiunea lor este să se integreze perfect în societatea respectivă, construindu-și o viață aparent normală, așteptând ani de zile momentul în care vor fi „activați” pentru a culege informații strategice pentru România.
- Acești ofițeri și-au asumat un risc uriaș, rupând adesea legăturile cu trecutul lor real, pe baza garanției absolute că statul român îi va proteja. Această garanție a fost însă încălcată brutal.
- „Talpeș a fost un accident al istoriei”
- Ioan Talpeș, numit la conducerea SIE în anii '90, a luat decizia de a preda listele cu identitățile reale ale acestor „fantome” către serviciile secrete occidentale americane, germane, franceze, britanice. Ristea Priboi nu a menajat deloc cuvintele atunci când a descris acest act.
- Vizibil marcat de soarta foștilor săi colegi, Priboi a declarat: „Este vorba de viața unor colegi de-ai mei care și-au pus totul în slujba interesului național, în slujba României, și se întâmplă să vină un netrebnic, să vină un trădător ( Ioan Talpeș) care să nu țină cont de nimic din toate acestea și să îi arunce în pușcării, să le distrugă viața”.
- Fostul ofițer a adăugat tăios: „Talpeș a fost un accident al istoriei și mai ales un accident al SIE, pentru că un asemenea om, cu o asemenea comportare, n-avea ce să caute în fruntea unui serviciu.” Un nenorocit. Un trădător. Ioan Talpeș (M.A.)
Unul dintre argumentele folosite frecvent de Ioan Talpeș pentru a-și justifica decizia a fost acela că a acționat cu aprobarea conducerii politice, Ion Iliescu, sau la cererea expresă a partenerilor americani, pentru a dovedi transparența noii Românii democratice.
Ristea Priboi demontează ferm această narațiune, dezvăluind un detaliu uluitor despre reacția americanilor: Talpeș s-ar fi dus din proprie inițiativă la CIA cu lista. Conform lui Priboi, reacția CIA a fost de stupoare: „Noi nu ți-am cerut așa ceva”.
Mai mult, CIA, care se ocupă exclusiv de spionaj extern, nu de securitate internă, l-a redirecționat pe Talpeș către FBI, agenția responsabilă de contrainformații pe teritoriul SUA. „Nici ei [americanii] n-au înțeles cum un șef de serviciu de informații al unui stat poate să comită un asemenea act”, a subliniat Priboi.
Discuția a atins și o dilemă morală profundă.
Dan Andronic a ridicat o întrebare incomodă: dacă actul lui Ion Mihai Pacepa, care a fugit în SUA, este considerat trădare, cum ar trebui catalogat gestul unui stat care își vinde proprii ofițeri inamicului?
Pentru Ristea Priboi, ecuația este simplă și tragică: actul lui Talpeș este de o gravitate extremă tocmai pentru că a fost făcut din vârful instituției care trebuia să-i protejeze. „Acțiunea lui Talpeș a fost o acțiune de trădare, pentru că și-a trădat oamenii pe care trebuia să-i apere cu prețul vieții”, a punctat invitatul.
Unitatea de elită care se ocupa de ofițerii acoperiți a fost desființată nejustificat, iar unii dintre ei, deși au reușit să revină în țară, au fost nevoiți să înceapă de la zero.
Printre aceștia, Priboi a amintit cazul unui ofițer pregătit să devină „fantomă”, a cărui misiune a fost întreruptă, fiind ulterior recuperat pentru direcția de linie a SIE și devenind, mai târziu, coleg cu Priboi în Parlamentul României.
Deconspirarea „fantomelor” rămâne o rană deschisă în istoria serviciilor de informații din România.
Dincolo de manevrele geopolitice de apropiere față de Occident din anii '90, mărturia lui Ristea Priboi aduce în prim-plan drama umană a ofițerilor abandonați și califică nemilos ceea ce el consideră a fi fost nu o strategie diplomatică, ci un act incontestabil de trădare din interior. Podcastul poate fi urmărit pe YouTube.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...
-
Un articol publicat recent de cotidianul francez Le Monde (pe 3 februarie 2026), semnat de jurnalista Marine Leduc. Titlul articolului, trad...
-
"Au spus că nu sunt demnă de încredere. Șaptesprezece ani mai târziu, am intrat la nunta fratelui meu purtând uniforma de gală. Iar în ...
