De la Gelu Vișan citire:
"Sfârșitul Securității
Articolul din Newsweek despre Călin Georgescu a fost doar inceputul a ceea ce se intamplă si se va intampla in perioada următoare.
Incercând sa minimalizeze semnalul de alarmă tras de Newsweek, securistii români au reusit să-l impingă intr-o retea de 1,5 miliarde de vizualizări.
După care au tăcut.
Au incercat să spună că autorul nu există, că de toate, securistii români au creat un scenariu de film prost, au scos de la naftalină toată artileria prăfuită de curve și turnători, doar/doar o să convingă opinia publică din România că articolul nu există, cu toate că era in fața lor, negru pe alb
Ieri a venit o altă lovitură năprasnică pentru Securitatea care conduce România.
Articolul din NewsMax despre ceea ce se intamplă in România, dar mai ales despre Călin Georgescu. Articolul, pe care il gasiti in primul comentariu, spune fix acelasi lucru ca si Newsweek, lucru pe care Securitatea din România vrea cu tot dinadinsul să-l ascundă
De ce?
Pentru Securitatea Româneacă nu stie să lucreze altfel:
In România perioadei lui Stalin au fost omorati peste 500:000 de oameni care s-au opus Sistemului Stalinist, de la lideri si membri ai partidelir politice, pana la tarani liberi, “chiaburi”, preoți, bărbati si femei, inclusiv elevi.
La fel, Securitatea vrea să steargă din memoria colectivă Rezistența din munți, cel mai important act al demnitatii poporului român impotriva cotropitorului sovietic.
Deformarea adevărului si manipularea maselor este specialitatea de căpătîi a securistilor români.
Pe timpul comunismului, propaganda securitătii spunea că totul este bine, că lumea are de toate, că e democrație și libertate. Asta in timp ce “Alimentara” era goală, inghetai la propriu in apartamentele “cutii de chibrituri”, iar curentul, asa cum vrea si Bolojan, era cu porția, ca si programul TV de două ore care era doar despre partid si Ceausescu, in timp ce femeile mureau pe capete incercând să/si provoace avort pentru că lui Ceausescu îi intrase in cap că ele trebuie să “producă” copii care să devină “oamenii noi” ai oranduirii
Pană la un moment dat, Securității i-a mers. Până ce, dandu-si seama că bula lor se va sparge, au dat o lovitură de stat si au chemat KGB/ul să ocupe România, ceea ce s-a si intâmplat. Ca să nu se afle despre ei, l-au executat oe Ceausescu si toată familia lui, inclusiv pe fratele lui de la Viena, ca să-i ia banii.
După care au pus mâna pe România, din nou.
Ei, copiii si acoliti lor.
Totul a mers strună pentru ei până in 24 Noiembrie 2024 când poporul, fără a tine cont de jocurile lor de securisti proști, a vrut altceva.
Speriati, Securistii Români au făcut ceea ce au mai făcut odată in istorie, atunci cu sprijinul NKVD, in 1945:
S-au pișat pe vointa poporului, si au impus ei un tiriplici in pantaloni scurti pe care să-l manevreze.
Asa cum v-am mai spus, in România nu conduc politicienii, ci Securiștii care-i conduc si șantajează pe politicieni.
Pentru Securiști, adevărul nu este decât unul singur: cel pe care-l spun ei. Așa au făcut tot timpul in istorie.
Au insă o problemă imensă, care le va da de cap:
Lovit, manipulat, călcat in picioare, poporul nu se lasă.
Chiar dacă sunt eu mai aid câteodată, stiu că acest popor are in fibra lui adâncă dorința de libertate și dreptate, pe care nu i-o poate lua nimeni.
Pe timpul comunismului, Securistii au incercat să suprime la propriu Europa Liberă, pentru că nu puteau controla undele radio. Le bruiau, dar nu se puteau opune românilor care se strângeau noaptea in bucătărie și ascultau Europa Liberă și Vocea Americii.
Au dat Securistii cu KGB/ul o lovitură de Stat in ‘89, dar poporul a iesit în stradă la “Revoluție”, si-a pus piepturile goale in fata gloantelor Securității. Au incercat ei să dea vina pe Armată, mai nou spun că tot poporul care a iesit in stradă a iesit la o lovitură de stat, dar adevărul rămâne:
Milioane de oameni i-au infruntat cu piepturile goale. Au murit mii de tineri cu gândul la Libertate si Dreptate.
Nu de Călin Georgescu le este frică Securistilor. Călin Georgescu este cel care poporul a hotărât că-l reprezintă.
De Popor le e frică.
De Poporul care, chiar dacă incă amorțit, s-a trezit.
Iar când se va trezi de-a binelea, va mătura cu Sistemul Securist care conduce România de optzeci de ani și, după ce-l va trimite la groapa de gunoi a istoriei, românii iși vor pune in frunte omul care-i reprezintă, Călin Georgescu.
Articolele din Neesweek si Newsmax sunt ca emisiunile de la Europa Liberă si Vocea Americii:
Arată că dezastrul actual din România are o singură cauză:
Anularea de către Securitate a alegerilor din Decembrie 2024. Occidentul vede că, până nu ne intoarcem la momentul 8 Decembrie 2024, că-i spunem “Turul Doi Inapoi” sau cum vreți, România se va prăbuși cu o viteză fulgerătoare in abis.
Nu de articole le este frică, ci de faptul că Poporul vede că Occidentul îi dă dreptate.
Securitatea este speriată de trenul care a prins viteză, si face greseli: Ba sterge un articol, care după aceea apare in peste un miliard jumatate’ de exemplare, ba-l minimalizează pe altul, ba se face că nu există, cum este cazul articolului din NewsMax.
Trenul insă a prins viteză, nu mai poate fi oprit, iar Securitatea, îngrozită, simte asta:
Simte că poporul fierbe, că starea de nemultumire ajunge la apogeu si că, orice ar face, si dacă scot șinele, dacă mută gările, dacă trag frâna, Trenul Libertătii va veni si in România și-i va spulbera pe Securistii care se pun in fața lui.
O să avem o toamnă mai mult decât fierbinte, iar ei stiu lucrul acesta, stiu că românii s-au săturat să fie conduși si călcati in picioare de Securitate care, de data asta, i-a si vândut Serviciilor Secrete străine.
Ceea ce vedeți acum, tentativele de manipulare si schimonosire a adevărului sunt incercarea disperata a Sistemului Securist de a se apăra, dar si ei realizează că, de data asta, vor pierde, pentru prima dată și definitiv.
Acesta este cu adevărat Inceputul Sfârșitului pentru Sistemul Securist care conduce România."
NEWSMAX: Criza politică din România amenință Bruxelles-ul
17 Aug 2026
Dacă există o țară în Europa în care establishmentul politic de la Bruxelles se confruntă cu tot mai multe semne de întrebare privind angajamentul său față de principiile democratice și legitimitatea instituțională, aceea este România, scrie într-un editorial pentru Newsmax jurnalistul Robert Semonsen.
De aproape doi ani, această țară, situată pe coasta strategică a Mării Negre, în sud-estul Europei, se află cufundată într-o profundă agitație politică — și, din ce în ce mai mult, economică — care își are rădăcinile într-o criză profundă de legitimitate.
Această criză a început în noiembrie 2024, când o serie extraordinară de decizii juridice și instituționale a anulat victoria lui Călin Georgescu din primul tur al alegerilor prezidențiale.
Prin excluderea ulterioară a acestuia din turul doi — pe care susținătorii săi și unele sondaje sugerau că l-ar putea câștiga — statul a împiedicat efectiv câștigătorul primului tur să concureze din nou și a intensificat o diviziune politică deja semnificativă.
Pentru mulți dintre alegătorii săi, candidatura lui Georgescu devenise o nouă voce puternică pentru electoratul tradițional și național-conservator al țării.
Nouă judecători ai Curții Constituționale a României au anulat rezultatele alegerilor, o decizie pe care criticii au descris-o drept o intervenție constituțională fără precedent.
Invocând acuzații privind o campanie ilegală pe TikTok și susțineri de interferență rusă, decizia Curții a devenit un exemplu de seamă în dezbaterea europeană mai largă privind modul în care instituțiile democratice ar trebui să reacționeze atunci când acuzațiile de influență străină se intersectează cu politica electorală.
Criticii susțin că astfel de intervenții riscă să fie aplicate în mod disproporționat atunci când candidații câștigători se situează în afara curentului ideologic dominant al Uniunii Europene, în special atunci când contestă pozițiile blocului privind politica externă, migrația, politicile ecologice și chestiunile culturale.
Vicepreședintele JD Vance, în discursul său de la Conferința de Securitate de la München din 2025, a criticat direct anularea alegerilor, afirmând că România „a anulat pur și simplu rezultatele alegerilor prezidențiale pe baza unor suspiciuni fragile ale unei agenții de informații și a unei presiuni enorme din partea vecinilor săi continentali”.
Departamentul de Stat al SUA, în raportul său anual privind drepturile omului, și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la anularea alegerilor prezidențiale din România.
Elon Musk, într-o serie de postări pe X, a criticat aspru decizia, calificând un oficial implicat în anulare drept „tiran”. De asemenea, el a descris tratamentul aplicat lui Georgescu de către forțele de securitate drept „dezastruos”, subliniind reținerea „persoanei care a obținut cele mai multe voturi la alegerile prezidențiale din România”.
Pe măsură ce mișcarea național-conservatoare emergentă din România a continuat să câștige susținere, atenția s-a îndreptat din ce în ce mai mult către o altă problemă controversată: utilizarea instanțelor și a procurorilor în cazuri care implică personalități politice.
Georgescu a devenit ținta principală a acestor proceduri. Susținătorii săi susțin că anchetele reprezintă un „război juridic” politic, în timp ce autoritățile susțin că procesul judiciar se desfășoară în conformitate cu legislația română. Sondajele de opinie au continuat să arate un sprijin substanțial pentru Georgescu.
România nu este singura țară care se confruntă cu dispute legate de intersecția dintre politică și sistemul judiciar.
Marine Le Pen și Jordan Bardella s-au confruntat cu o examinare judiciară și instituțională în Franța. Partidul german AfD a fost supus unei supravegheri din ce în ce mai intense din partea instituțiilor statului, în timp ce Matteo Salvini, viceprim-ministrul Italiei, a trecut prin bătălii juridice repetate legate de politicile sale în materie de migrație.
În afara Europei, criticii au tras paralele cu urmăririle penale împotriva lui Donald Trump între 2020 și 2024, care s-au desfășurat pe fondul unei atenții intense din partea mass-media, al unei polarizări politice severe și al a două tentative de asasinat în timpul campaniei electorale din 2024.
Luate împreună, aceste evoluții au alimentat o dezbatere mai amplă cu privire la faptul dacă instituțiile europene și establishment-ul politic devin din ce în ce mai puțin tolerante față de mișcările populiste și național-conservatoare care contestă politicile și instituțiile dominante.
Guvernul de coaliție al României, aliniat la Bruxelles și condus de prim-ministrul Ilie Bolojan, s-a prăbușit pe 6 mai, după ce parlamentul a adoptat o moțiune de cenzură cu un scor decisiv de 281 de voturi pentru și 4 împotrivă.
În loc să rezolve diviziunile politice ale țării, eforturile de a izola partidul AUR, național-conservator și pro-Trump, le-au adâncit, probabil, întărind convingerea susținătorilor acestuia că preferințele lor politice sunt ignorate în mod sistematic.
Criza politică riscă acum să se transforme într-una instituțională mai amplă, pe măsură ce conducerea României se străduiește să găsească o soluție pentru personalitățile și partidele care beneficiază de un sprijin electoral substanțial, încercând în același timp să mențină cadrul de guvernare existent.
Totuși, s-a produs o schimbare demnă de remarcat.
Bariera politică care a izolat mult timp partidele național-conservatoare din România în ambele camere ale parlamentului a început să se fisureze. Partidul Social-Democrat, odinioară un pilon al coaliției pro-Bruxelles, s-a alăturat AUR și altor partide național-conservatoare în susținerea a trei măsuri parlamentare, inclusiv un vot de neîncredere împotriva guvernului.
Acest lucru marchează o schimbare potențial semnificativă în cadrul sistemului politic al României. S-ar putea contura o nouă majoritate parlamentară — cu o orientare mai națională și mai puțin aliniată la Bruxelles.
Această perspectivă a generat îngrijorare considerabilă în cercurile politice ale UE, în special în ceea ce privește posibilitatea ca alegerile anticipate să consolideze partidele care contestă consensul tradițional pro-european de guvernare al țării.
În același timp, disputa a contribuit la o dezbatere europeană mai amplă cu privire la ceea ce criticii descriu drept „democrație controlată”, argumente similare apărând și în alte părți ale continentului, inclusiv în Marea Britanie sub conducerea prim-ministrului Keir Starmer.
România ocupă o poziție cheie în cadrul Uniunii Europene. Este al șaselea stat membru ca mărime al UE, are cea mai lungă frontieră a blocului cu Ucraina și rămâne marcată de moștenirea autoritarismului comunist și de influența istorică a serviciilor de securitate asupra vieții publice.
Această istorie ajută la explicarea motivului pentru care acțiunile percepute de mulți români ca fiind manipulări politice — fie că au originea în țară, fie că sunt influențate de Bruxelles — au generat o puternică rezistență publică.
Liderii țării se confruntă acum cu un ciclu tot mai intens de opoziție politică, care s-ar putea dovedi din ce în ce mai greu de stăpânit, creând un climat instabil care ar putea degenera într-o criză constituțională de amploare.
Georgescu, interzis din activitatea politică în ciuda sprijinului public continuu, rămâne o figură majoră în politica românească și a devenit, pentru susținătorii săi, un simbol al reînnoirii naționale.
Susținătorii săi îl consideră un apărător al suveranității naționale și o figură capabilă să modeleze viitorul politic al țării, făcând comparații cu mișcarea politică care s-a dezvoltat în jurul lui Trump după victoria sa din 2016 în Statele Unite.
Sprijinul pe care Georgescu continuă să-l primească din partea multor români, alături de atenția publică generată de aparițiile sale în mass-media, demonstrează puterea neîntreruptă a atractivității sale politice.
Dacă ne bazăm pe sondajele de opinie — în care Georgescu continuă să se claseze printre cele mai de încredere figuri politice ale țării — alegătorii români par din ce în ce mai nemulțumiți de partidele tradiționale, de elitele consacrate și de politicile pro-Bruxelles de lungă durată.
Mulți văd o țară împovărată de deficite economice în creștere și de un nivel de trai în scădere, considerând în același timp că prioritățile externe sau instituționale sunt prea des plasate înaintea preocupărilor interne.
Milioane de români își exprimă acum frustrarea față de conducerea politică, pe fondul scăderii încrederii în instituțiile publice.
Istoria României oferă, de asemenea, un context important pentru confruntarea actuală. Românii și-au afirmat în repetate rânduri suveranitatea politică a țării atunci când au considerat că aceasta era subminată, cel mai dramatic moment fiind căderea regimului comunist.
Pentru criticii actualei ordini politice, menținerea status quo-ului a generat o criză mai profundă, ale cărei costuri economice și politice sunt suportate din ce în ce mai mult de cetățenii obișnuiți.
Pentru susținătorii lor, Georgescu și AUR s-au impus ca forțe politice reprezentând alegătorii care se simt neglijați de partidele consacrate, reamintind, în anumite privințe, de coaliția formată de Trump și mișcarea MAGA în Statele Unite.
Alegătorii lor îi văd nu doar ca alternative patriotice, ci și ca apărători ai responsabilității economice, suveranității naționale și realismului geopolitic — oferind o expresie politică cetățenilor preocupați de istoria, identitatea și independența țării lor.
În viziunea lor, disputa depășește acum cadrul unui singur politician, partid sau funcție. Ea s-a transformat într-o mișcare politică mai amplă, pe care establishmentul existent o va găsi din ce în ce mai greu de ignorat.
România, dacă ne bazăm pe sondajele de opinie, pare să se îndrepte către o alegere politică mai clară. Următoarele alegeri parlamentare vor oferi alegătorilor ocazia de a confirma sau de a respinge această direcție — și ar putea oferi Bruxelles-ului un indicator important al modului în care s-au schimbat atitudinile românilor față de ordinea politică existentă a țării.
Robert Semonsen este jurnalist politic și editorialist specializat în globalizare, geopolitică, securitate, migrație și afaceri europene. Fost jurnalist la The European Conservative, articolele sale au apărut în numeroase publicații de limbă engleză din Europa și America. Are o pregătire academică în științe biologice și medicale.
CA SĂ CITEZ DIN NOU. SE LEAGĂ IDEILE. NELU Voiculeț:
"Dominic Fritz, poate că astăzi este un moment bun să-ți amintești de ce am venit în decembrie 2025 la Timișoara. N-am venit să-ți cer voie să vorbesc în propria mea Țară și nici aprobarea să-ți spun cine sunt. Tu ești german. Eu sunt român. Iar între mine și tine există o diferență istorică și de demnitate națională.
Atunci am venit să spun un lucru simplu: România nu poate fi îngenuncheată și nici remodelată după ideologia unui partid antinațional sau după planurile unor indivizi ca tine, care se comportă de parcă istoria acestei Țări ar începe odată cu mandatul tău impus.
Noi suntem un neam cu memorie. Nu suntem un popor fără rădăcini. Încă există români care au demnitate, credință și curajul de a spune NU atunci când agenți străini ca tine încep să creadă că orice este posibil. Timișoara știe foarte bine cât costă libertatea, pentru că pe treptele Catedralei au fost omorâți români pentru dreptul de a fi liberi. Tu abia te nășteai atunci. Tocmai de aceea, Timișoara nu poate deveni proprietatea politică și ideologică a unui german antiromân.
Tu poți pleca. Dar România rămâne. Iar celor care au confundat răbdarea românilor cu slăbiciunea și au ajuns să creadă că România este un sat fără câini le spun atât: nu vă grăbiți. Mai gândiți-vă o dată înainte să vă faceți planurile. Pentru că noi, românii, putem tăcea o vreme. Putem îndura multe, așa cum istoria a demonstrat-o. Dar există un moment în care tăcerea se termină și ne aducem aminte că puterea nu este a unuia ca tine și nici a unora ca voi. Puterea vine de la noi. Vine de la Dumnezeu, la popor.
Pentru asta am venit atunci la Timișoara. Și pentru asta voi merge oriunde în Țară, ori de câte ori va fi nevoie: să le amintesc celor ca tine, aflați vremelnic la putere, un adevăr pe care nicio funcție nu-l poate schimba: ROMÂNIA NU APARȚINE TRĂDĂTORILOR. ROMÂNIA APARȚINE ROMÂNILOR. 🇷🇴"
I-a intrat frica în oase zăbăucului în pantaloni scurți:
