miercuri, 9 aprilie 2025
Tucker Carlson, interview Călin Georgescu
marți, 8 aprilie 2025
Explicația simplă a războiului vamal al lui Trump. Economist: „De ce un litru de benzină în SUA este 3,82 de lei, iar în România – 7,24 de lei?”
Pornind de la două exemple simple, aceeași mașină importată costă în România cu 40% mai mult decât în SUA, iar prețul benzinei este aproape dublu la noi față de americani, economistul Radu Georgescu explică scopul războiului vamal pe care președintele SUA, Donald Trump, l-a început.
Războiul vamal demarat de Trump duce lumea spre recesiune. FOTO: Profimedia
„It's just the economy, stupid" („E doar economie, prostule"). Acesta este sloganul prin care Bill Clinton a câștigat alegerile din 1992 împotriva lui George Bush. Acest slogan a rămas în istorie și este folosit în toate campaniile din America. Acest slogan spune că pe planeta Pământ, oamenii votează cu un ochi în portofel și cu un ochi la lista de politicieni. Pe oameni îi interesează în primul rând dacă au bani să-și întrețină copiii și familia", susține Georgescu pe Facebook.
Același slogan l-a folosit și Donald Trump la alegerile de anul trecut. Primul punct în planul economic al lui Donald Trump, plan cu care a câștigat detașat alegerile, a fost, explică economistul: „ <<Vom pune Taxe Vamale. În acest fel vom proteja oamenii și companiile din America>>. Cu acest plan economic a fost votat masiv de americani. A fost votat de mai multe femei, deși concura cu o femeie. A fost votat de mai mulți oameni de culoare deși concura cu o persoană de culoare. Acum, omul face ce a promis în campania electorală".
„Cum? Planul economic din campanie nu era o minciună?", întrebă economistul retoric. „Nu. Nu era. USA are cea mai mică formă de taxare a comerțului și a consumului de pe planeta Pământ. USA nu are TVA. USA nu are accize. USA avea cele mai mici taxe vamale. Din acest motiv toate prețurile din USA sunt mai mici. Chiar și comparat cu Romania", răspunde el.
Georgescu a explicat de ce aceeași mașină în România este mai scumpă cu 40% comparat cu US. El a dat exemplul unei Honda CR-V: „În Romania costa 45.000 euro. În US aceeași mașină costa 32.000 de dolari. Cum așa?"
Economistul a explicat: dacă aduci în România o mașină produsa în US vei plăti în vama din România TVA de 19% și taxă vamală de 10%. Deci vei plati taxe în valoare de 29% din valoarea mașinii (se plătește TVA și la Taxă Vamală, dar pentru ușurința înțelegerii am pus 29%).
Dacă imporți în US o mașină care nu este produsă în US nu plătești TVA, a mai arătat el. US nu are TVA. Taxa Vamală în US era de 2,5%, iar Sales Tax este între 0-8%.
„Deci vei plăti taxe în valoare de maxim 10% din valoarea mașinii. Bănuiesc că înțelegi că nu este corect din punct de vedere economic să se întâmple așa ceva", spune el.
Georgescu a vorbit și despre prețul benzinei. În SUA, prețul era de 0,85 dolari / litru, adică 3,82 lei. „Acest preț include și sales tax de 4%. Sales tax este singura taxă pe consum în USA", explică economistul. Litrul de benzina în Romania era de 7,24 lei.
Deci noi plătim benzina cu 90% mai mult decât americanii?
„USA nu are TVA și nici accize", răspunde specialistul. El este mirat de faptul că unii români nu spun:
„- Băi fraților
- Dar de ce noi plătim TVA și accize?
- De ce nu avem și noi benzina 3,8 lei ca americanii ?"
Nu
Acești oameni spun
„ - Americani răi. Foarte răi."
„Americanii vor să pună la produsele importate în US același nivel de taxare pe care îl avem și noi în UE/ România. Poți să mă bați, dar nu înțeleg aceasta logică", spune el.
Georgescu explică pe înțelesul tuturor ce se întâmplă în aceste zile:
„Americanii spun așa acum: <<Produci benzina în USA, prețul tău în benzinărie vă fi 3,82 lei / litru. Produci benzină în România? Este foarte bine. Poți să vinzi în USA. Nu te interzicem. Dar în USA prețul tău în benzinărie va fi ca în România. Adică 7,24 lei / litru>> Este doar economie. Americanii nu vor da înapoi. Americanii vor să schimbe paradigma economică actuală".
Americanii vor să producă iar în USA, vor ca firmele din USA să se întoarcă în USA.
„Americanii s-au săturat de chinezii care le-au furat în 40 de ani tot know-how-ul din fabricile americane care produceau în China și acum produc ei mai ieftin, folosind tehnologia americană. O să fie o schimbare radicală în economie", arată Georgescu.
El crede că generația actuală a crescut în epoca Globalizării și a printării de bani fară număr. „Această epocă se încheie. Ne întoarcem la originile liberalismului. Prin noi înșine. Tu te-ai pregătit?", a concluzionat el.
Adevărul.ro
Grok 3
Aronia melanocarpa
duminică, 6 aprilie 2025
??
sâmbătă, 5 aprilie 2025
Mănăstirile nevăzute, dăltuite în inima munților. Ce povești ascund cele mai vechi chilii ale sihaștrilor
În inima munților din vestul României, unele peșteri au păstrat povești despre vechii lor viețuitori, călugări retrași din lume, pentru a-și duce viața în credință. Munții Metaliferi, Șureanu și Poiana Ruscă nu sunt doar locuri ale legendelor dacice, ci și ale unor sihăstrii amintite în legende.
Grota Sfântului Ioan de la Prislop. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Peste 300 de peșteri și avene au fost identificate de speologi în Munții Metaliferi, din vestul României. Multe dintre ele au fost folosite de comunitățile din jur încă din epoca preistorică. De-a lungul timpului, grotele au păstrat vestigii ale celor mai vechi manifestări spirituale, religioase și chiar funerare ale oamenilor care le-au locuit.
Tradiția locală, păstrarea vechilor toponime care amintesc de chilii și sihăstrii, precum și unele mărturii istorice arată că anumite peșteri din Munții Metaliferi au fost locuite de pustnici încă din secolul al XII-lea.
Valea Geoagiului, aflată la granița județelor Alba și Hunedoara, este cunoscută pentru peșterile sale – unele fortificate pentru a putea fi folosite ca adăpost în caz de primejdie de către localnici, altele devenind locuri de retragere pentru călugări și preoți.
În Valea Geoagiului, călătorii pot vizita peșterile zidite din Cheile Madei (video) și Cheile Glodului, dar și grotele din apropierea Cheilor Băcâiei, Cheilor Ardeului și Cheilor de la Balșa – unele sculptate de apă și climă în versanții calcaroși ai Metaliferilor, altele amenajate de oameni.
Unele dintre cele mai vechi peșteri transformate în chilii s-ar fi aflat în Cheile Cibului, un sat izolat din comuna Almașu Mare (județul Alba), unde localnicii au păstrat legende despre călugării medievali care ar fi trăit în mici chilii, dăltuite în locuri greu accesibile din munte.
Grote la Cheile Cibului. Foto: Daniel Guță
„Este vorba despre una dintre cele mai vechi sihăstrii rupestre românești, databilă, pe baza materialului ceramic descoperit, în secolul al XII-lea. Din păcate, nu s-au păstrat documente referitoare la istoria acestui așezământ. Se crede că, de-a lungul secolelor, a fost ridicată aici o bisericuță modestă din lemn, în care, la zile de sărbătoare, se adunau toți viețuitorii chiliilor săpate în masivele calcaroase din jur. Treptat părăsită în secolul al XVIII-lea, sihăstria – menționată în conscripția Dósa din 1805 – pare să-și fi încheiat definitiv misiunea în anul 1846, când, potrivit tradiției, ultimul monah ortodox din zonă s-ar fi retras într-un alt așezământ monahal, situat pe Cheile Glodului", informa preotul Florin Dobrei în lucrarea sa „Sihăstriile hunedorene – considerații istorico-teologice".
La începutul anilor 2000, o mănăstire de maici a fost ridicată în Cheile Cibului (video), pe locul unor mai vechi chilii.
Mai multe grote din zona cetăților dacice din Munții Șureanu – o regiune montană unde au fost identificate aproape 500 de peșteri – ar fi fost folosite de călugări în secolele trecute. Toponime vechi precum Pârâul Boșorogului sau Pârâul Grecului, ce fac trimitere la „greci" (ortodocși) sau pustnici, sugerează că aceste locuri puțin umblate ar fi fost refugii pentru cei dedicați unei vieți spirituale, departe de lume.
Grotă de la Valea Rea. Foto: Daniel Guță
Câteva grote locuite în trecut de călugări se află la izvoarele pârâului Valea Rea, sub Platoul Vârtoapelor din Munții Șureanu, loc unde, în anii 2000, a fost ridicată o mănăstire. Peșterile, spuneau localnicii, ar fi ascuns comori dacice, dar în trecut erau cunoscute mai ales ca locuri de retragere pentru sihaștri.
„L-am întrebat (n.r. pe un localnic) de drumul spre Peștera Bodii sau Peștera Valea Rea. Moșul îl știa bine – pe aici se născuse și copilărise. La peșteră se ajunge ușor, ne-a spus, este potecă bună până acolo, iar în peșteră se intră pe o scară de lemn. Când era el mic, acolo își ducea viața un schimnic, căruia îi mai ducea mâncare, îl trimiteau părinții. Și mai zicea moșul că dintotdeauna au fost călugări acolo. Iar peștera are încă o ieșire, tocmai în partea cealaltă a muntelui", relata Cornelius Ionescu, fost explorator al ținuturilor cetăților dacice, pe blogul său.
Sunt mai multe peșteri în zona Platoului Vârtoapelor, aflat în apropiere de Sarmizegetusa Regia. Unele sunt greu accesibile, altele aproape imposibil de explorat. Locurile au păstrat legende despre comori, pustnici, zâne (iele), dar și numeroase vestigii antice, dacice și romane, descoperite și, uneori, înstrăinate de-a lungul timpului.
În Munții Poiana Ruscă au fost cercetate peste 100 de peșteri și avene. Și aici, în ținuturile Hunedoarei, au fost descoperite urme de locuire din cele mai vechi timpuri. Unele grote, potrivit mărturiilor vremii, au fost folosite de călugări, anterior întemeierii schiturilor sau mănăstirilor medievale.
Cea mai cunoscută chilie din Munții Poiana Ruscă se află la Mănăstirea Prislop (video) și datează de cel puțin șase secole. A fost locul unde s-a retras Sfântul Ioan de la Prislop, un călugăr medieval canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. Încăperea pe care călugărul Ioan și-a săpat-o într-o stâncă, în apropierea bisericii medievale și la circa o sută de metri de mormântul lui Arsenie Boca, era cunoscută în trecut ca „Casa Sfântului".
Grota de la Mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guță
Aici ar fi locuit pustnicul mai mulți ani, la sfârșitul secolului al XV-lea. Unele mărturii spun că Mihai Viteazul însuși l-ar fi vizitat în peregrinările sale prin Transilvania.
„Spune tradiția populară că, pe când își făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălalt al prăpastiei l-au împușcat", arăta istoricul Mircea Păcurariu, autorul cărții „Sfinți Români".
O altă legendă spune că Ioan era un tânăr din satul Silvaș, care părăsise satul împreună cu fata de care se îndrăgostise, iar cei doi s-au refugiat în vechea chilie a călugărilor de la Prislop. Acolo ar fi murit fata, iar pe mormântul ei, aflat la poalele grotei, lângă pârâu, a fost găsit și Ioan. Sătenii îl considerau un făcător de minuni și, de atunci, chilia a fost numită „Casa Sfântului".
„Tradiția ne vorbește de un călugăr cu numele Ioan, care a dus o viață sfântă, locuind în peștera săpată în stâncă, ce se află și acum în coasta dealului deasupra mănăstirii. După moartea lui, auzindu-i faima, ar fi venit oameni din Țara Românească și i-au dus trupul, rămânând la Silvaș doar un deget. Până azi, locuitorii din Silvașul de Sus nu acceptă să li se vorbească de „vânzarea" sfântului. Degetul arătător se păstrează în biserica din Sânpetru, lângă Hațeg", scria ziarul Adevărul în 1928.
De-a lungul timpului, și alți călugări s-ar fi retras în chilia ascunsă de pădure, deasupra pârâului Slivuț. Mănăstirea Prislop a fost incendiată în secolul al XVIII-lea, iar arhivele care păstrau mărturii despre viețuitorii ei au fost distruse. Călugării au fost alungați, însă așezământul a fost reconstruit și astăzi este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ortodox din România.
Impactul social al sihăstriilor a fost limitat, condițiile de viață austere nefiind atrăgătoare pentru majoritatea populației. Așezămintele nu au avut un rol cultural, fiind locuri destinate rugăciunii și muncii, populate în special de oameni simpli, proveniți din rândul sărăcimii.
„Pe de altă parte, mulți dintre acești nevoitori au dus o viață duhovnicească exemplară, motiv pentru care au fost înconjurați de poporul dreptcredincios cu o aură de sfințenie, fiind cinstiți până în zilele noastre ca sfinți cuvioși. Acesta este și cazul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1992 și prăznuit anual, în ziua de 13 septembrie", arăta preotul Florin Dobrei.
Cruciulita sau spalacioasa. Prin ce se distinge aceasta planta de alte buruieni specifice agriculturii romanesti?
Printre speciile de buruieni cu importanta economica se numara si cruciulita sau spalacioasa (Senecio vulgaris L.), care face parte din marea familie Asteraceae. Prin ce se distinge aceasta planta de alte buruieni specifice agriculturii romanesti?
In primul rand, prin faptul ca vegeteaza, concurand aprig plantele de cultura, pe parcursul intregii perioade de vegetatie, iar cand iernile sunt mai blande in decursul intregului an, crescand, inflorind si fructificand permanent (Fig. 1). Din aceasta cauza, infesteaza si reinfesteaza continuu, ceea ce ii permite o inmultire in exces si o face super invaziva.

In al doilea rand, prin faptul ca isi desfasoara ciclul vegetativ si in conditii precare de hrana si, mai ales de lumina, infestand, de exemplu, solurile de sub coroana pomilor fructiferi, arbustilor, etc.
In sfarsit, in al treilea rand, printr-un anumit grad de rezistenta la erbicide. In aparenta, cruciulita/spalacioasa nu impresioneaza, deoarece are portul ceva mai redus in ciuda ramificatiilor multiple ale tulpinii. Dintre cele 32 de specii ale genului Senecio, este cea care se adapteaza cel mai usor la larga diversitate ecologica, atat la noi, cat si in restul lumii. In momentul de fata, este considerata, atat in Europa, cat si pe alte continente, una dintre buruienile „cu combatere specifica permanenta”. Desigur ca, pentru a se ajunge la o astfel de specificitate in combatere, este necesara si cunoasterea unor date referitoare la biologia si ecologia buruienii.
Biologia cruciulitei

Aceasta buruiana este, de regula, anuala, cu multe reinfestari in cursul anului agricol si care trece relativ usor peste iarna (ea devenind bienala calendaristic). Radacina ei este de tip fibros, multiramificata, care se raspandeste mult si ocupa un volum destul de mare de sol, patrunzand printre radacinile majoritatii plantelor de cultura. Tulpina este erecta, in general ramificata, uneori chiar de la baza, fapt ce confera plantei aspectul de tufa mai mult sau mai putin extinsa. Talia la care ajunge se inscrie intre 5 – 50, 10 – 60 cm. Spre deosebire de alte „surori”, cruciulita are tulpina glabra (lipsita de peri), doar in varful lastarilor se observa uneori perisori subtiri, incalciti. Frunzele sunt alungite, sub forma de spatula, fiind atenuate la baza; dupa un timp, cele inferioare cad. Frunzele tulpinale au aspect specific, alungit si marginile dintate pana la adanc lobate, penat fidate la sectate. Baza este simpla, sesila pana la auriculara. Florile sunt grupate in antodii racemoase, care in ansamblu formeaza un corimb strans (Fig. 2). Florile radiante lipsesc sau sunt foarte mici, cele centrale sunt tubulare, galbene si lungi cat involucrul. Fructul este achena cilindrica, ingusta, fin brazdata, pubescenta, de 2 – 2,5 mm lungime, cu o coronula la varf (Fig. 3).

Ecologia
Cruciulita creste intr-un habitat caracterizat printr-o clima moderata si soluri usoare, nisipoase, de la sarace la bogate in humus. Maturarea achenelor are loc tot timpul anului, ca si germinatia. Plantula care rezulta are cotiledoanele lanceolate eliptice, petiolate, cu fruzulitele obovat eliptice si marginea limbului neregulat dintata si lobata.Dinamica populatiilor este mare. Fenologia cruciulitei cuprinde etapele: plantula – rozeta – alungirea / ramificarea tulpinii – infloritul foarte esalonat – maturarea. Specia este deosebit de rezistenta la factorii de mediu, inclusiv la rigorileiernii. Infloritul are loc, de regula, intre lunile martie si octombrie, deci, practic, in tot cursul anului. Cruciulita este raspandita indeosebi pe terenurile cultivate, gradinile de legume, flori, pepinierele s.a., dar si in culturile de cereale, plante tehnice, pe parloage, etc., fiind o specie foarte comuna.
Combaterea
Impotriva acestei buruieni se vor lua masuri mai dure de combatere, avand in vedere ciclul de viata continuu si, mai ales, larga sa adaptabilitate, chiarla conditiile vitrege de vegetatie. Se au in vedere masurile culturale care vizeaza direct distrugerea buruienilor, cum sunt prasilele manuale si mecanice repetate de cate ori este nevoie, dar si lucrarile executate cu orice alt utilaj practic, avandacelasi efect. Se asteapta ca metodele biologice de combatere, cu ajutorul ciupercilor parazite specifice cruculitei, sa aiba un oarecare succes in perspectiva.Deocamdata insa, cea mai sigura cale de a interveni eficace ramane tratamentul cu erbicide specifice, cu recomandarea ca aplicarea lor sa se faca sub stricta supraveghere a specialistilor.
Andrei Chiriloaie-Palad
vineri, 4 aprilie 2025
Fata lui Vasile, cea mică.
Neamul lui Mitriță
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
Biserica Ortodoxă, reacție virulentă, după imaginile revoltătoare de la Jocurile Olimpice: Este de natură demonică! Purtătorul de cuvânt al ...