Generalul (r) Virgil Bălăceanu a explicat, într-o analiză pentru „Adevărul", cum ar putea decurge un război între NATO și Rusia. În prealabil, generalul Alexander Sollfrank, șeful comandamentului logistic al NATO, a recunoscut că lucrează pentru a se asigura că alianța ar avea capacitatea să preia un număr mare de soldați răniți de pe linia frontului.
Trupele armatei române sunt pregătite pentru orice scenariu. FOTO: MApN
Generalul (r) Virgil Bălăceanu a explicat, într-o analiză pentru „Adevărul", cum ar putea decurge un război între NATO și Rusia. În prealabil, generalul Alexander Sollfrank, șeful comandamentului logistic al NATO, a recunoscut că lucrează pentru a se asigura că alianța ar avea capacitatea să preia un număr mare de soldați răniți de pe linia frontului.
NATO se pregătește pentru ce poate fi mai rău în cazul unui conflict cu Rusia. Un război între cele două părți ar fi absolut dezastruos, iar alianța ar pierde zeci de mii dacă nu chiar sute de mii de militari, la fel și inamicul. Ceea ce părea un scenariu de groază este luat în calcule acum de NATO, a explicat generalul-locotenent Alexander Sollfrank, șeful comandamentului logistic al NATO. Acesta a confirmat pentru Daily Mail că blocul de securitate lucrează pentru a se asigura că are capacitatea operațională de a extrage un număr mare de soldați răniți de pe linia frontului.
Generalul german a avertizat că, spre deosebire de experiența aliaților din Afganistan și Irak, un război total cu Rusia ar face ca NATO să sufere pierderi grele pe un câmp de luptă uriaș.
„Adevărul" a mers mai departe pe acest scenariu pentru a afla ce ar însemna pentru România și pentru NATO un război cu Rusia, iar pentru acest lucru a apelat expertiza generalului Virgil Bălăceanu, cel care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei. Din start, generalul spune că un război între NATO și Federația Rusă pare puțin probabil, dar nu poate fi exclus în totalitate. Iar în acest ultim caz, scenariul ar fi cu adevărat îngrozitor și în cazul României, care ar pierde zeci de mii de oameni.
Discuția pornește însă de la felul în care NATO, implicit România, ar trebui să se pregătească pentru un eventual război, în așa fel încât să decurajeze orice ipotetic inamic. Acest lucru ar trebui practic să prevină orice război.
„Până la un posibil război care ar însemna o implicare nouă a NATO într-un război, ar trebui ca NATO să se pregătească pentru un război de lungă durată și de înaltă intensitate. Iar o pregătire în condiții foarte bune, reale, de la plan la execuție, prin exerciții mult mai ample, creează o adevărată postură de descurajare. Și dacă această descurajarea nu funcționează, deși sunt premisele să acționeze foarte bine descurajarea, atunci capacitățile de apărare ale NATO pe granița de est în cele două flancuri, în definitiv nord-est și sud-est, trebuie să fie atât de redutabilă încât să respingă cu pierderi mari orice acțiune ofensivă împotriva teritoriului unui stat membru, în care s-a trecut la o apărare consolidată", începe generalul.
Astfel, România, alături de aliații săi, ar trebui să aibă în acel moment o forță de foc redutabilă, care să facă față unui adversar de calibrul Federației Ruse.
„Legile luptei armate presupun să ai o capacitate de lovire când ești în apărare, astfel încât pe timpul pregătirii acțiunilor să diminueze foarte mult capacitatea ofensivă a adversarului. În momentul în care el ajunge la contact cu majoritatea forțelor, să nu mai aibă o capacitate ofensivă reală. Și atunci se ajunge chiar la un echilibru sau poate să existe un avantaj al apărării din punct de vedere al capabilităților față de cel care este în ofensivă", explică generalul Bălăceanu.
Totuși, cuvântul descurajare ar trebui să stea la baza oricărei acțiuni a alianței.
„Elementul de descurajare este determinant pentru a preveni războiul, pentru a-l păstra departe. Dacă nu reușești prin descurajare și nu trebuie să mergi pe o soluție panaceu, atunci pregătești în condiții foarte bune apărarea. Și dacă se ajunge la o pătrundere pe teritoriul NATO, pregătești foarte bine contraatacurile, eventual, puțin probabil, contraofensiva. Pentru că, de fapt, contraofensiva ar trebui să fie o pătrundere mult mai largă. Acum, ca să te pregătești de război, iei în calcul toate componentele. Iar în scenariile pe care le pregătești, ai și pierderi", avertizează generalul.
Astfel, România ar înregistra pierderi importante, la fel ca aliații care ar veni în sprijinul nostru. Evident, nici rușilor nu le-ar fi mai bine, știut fiind că cei care atacă au de regulă pierderi mai mari. Scenariul ar fi însă unul îngrozitor, cu nenumărate vieți omenești pierdute.
„Într-un război real ai pierderi umane în rândul luptătorilor, ai puncte de comandă scoase din luptă, ai un număr mare de răniți, mai ales în primele zile de acțiune, ai nevoi logistice mari, creezi situații în care liniile de aprovizionare pe nivelul logistice sunt întrerupte. Deci, în planificarea și în desfășurarea exercițiului, faci astfel încât nu totul să fie perfect. Și vezi modul în care comandamentele, respectiv forțele luptătoare, forțele de sprijin de luptă și forțele de sprijin de logistică, acționează în asemenea situații", completează el.
O problemă deloc ușor de rezolvar ar fi, așa cum spunea și generalul german, evacuarea răniților de pe front.
„Un asemenea, exercițiu presupune și, pe timpul exercițiilor, deplasarea. Nu poți să faci evacuarea răniților doar cu aeronavele. Nu au capacități foarte mari și trebuie să ai și o apărare antaeriană foarte bine pregătită. Trenul tip spital era o chestiune destul de cunoscută. Ca o paranteză, forțele armate ale României au un tren de comandament. Calea ferată se reinventează din punct de vedere al rolului pe care îl are pentru susținerea manevrei de forțe și mijloace", adaugă generalul Bălăceanu.
El se declară în totalitate de acord cu afirmațiile generalului Alexander Sollfrank, care a atras anterior atenția că un război cu Rusia ar necesita o mobilitate sporită, pentru a acoperi defensiv orice atac.
„Generalul german este comandantul, pe înțelesul tuturor, al unui comandament de sprijin și de transporturi militare. Deci, rolul său este în primul rând legat de transporturi militare, care înseamnă capacitatea NATO de a se deplasa rapid din zona de nord-vest, din zona de sud-vest, înspre granița de est, respectiv înspre cele două flancuri. Ne interesează în mod deosebit culoarele de transport militar și viabilitatea acestora înspre flancul de sud-est, respectiv înspre România. Trenurile - spital au și capacitatea de tratament în cadrul trenului spital, nu numai de transport din zona acțiunilor militare, în adâncime, la spitalele mari. O operație de apărare de succes înseamnă, în primul rând, o operație aeriană și anti-aeriană de succes", adaugă generalul român.
Generalul Virgil Bălăceanu a estimat și numărul de soldați pe care ar trebui să-l aibă România și aliații săi pentru a face față unui atac, cu mențiunea că este propriul scenariu, iar de detalii ar trebui să se ocupe analiza strategică făcută la nivel înalt, chiar de Statul Major al Armatei. Dacă în trecut, înainte de Revoluție și chiar câțiva ani mai târziu România ar fi putut aduce sub arme circa un milion de militari, acum numărul lor este de cel puțin 5 ori mai mic.
„Analiza strategică a apărării trebuie să ne spună acum, legat de amenințarea mult mai evidentă pe care o reprezintă Federația Rusă, care este necesarul de forțe active, care este necesarul de rezerviști, care este necesarul de structuri luptătoare, de sprijin de luptă, de sprijin logistic. Sigur că aici vorbim de modalitatea în care între un milion de luptători pe care îi avea România, indiferent de gradul lor de pregătire, erau 300.000 în forțele active și 700.000 erau rezerviștii care completau unitățile militare sau înființau alte unități la război și erau și cei din Garda Națională. Într-un milion includem forțele active și rezerviști. Erau foarte multe unități care constituiau o unitate similară, unele chiar două unități. Ca un exemplu, regimentul de tancuri de la Mihai Bravu, la mobilizare constituia încă două regimente de tancuri. Bun, vorbeam atunci de aspecte de război de masă. Acum vorbim de războaie în care nu mai avem caracterul de masă, dar avem nevoi nu de mii de soldați, de zeci și de sute de mii de soldați. Se judecă în termenii războiului din Ucraina. La aceste efective, da, te poți gândi", susține generalul.
Evident, în acest moment România nu are atâția oameni sub arme. Trupele române și cele aliate nu ar ajunge împreună la un număr atât de impresionant. Vestea proastă este că România nu ar putea face față singură o perioadă îndelungată unui adversar precum Federația Rusă, la fel cum nici Ucraina nu ar fi rezistat fără sprijinul occidental. De fapt, trupele române, întărite cu trupe aliate, ar trebui să reziste cel puțin o lună și jumătate până când ar primi un sprijin consistent.
„România, la ora actuală, nu are o capacitate din punct de vedere al efectivelor, adaugi înzestrarea, adaugi nivelul de instruire, ca să facă față o perioadă îndelungată unui atac al Federației Ruse. Luăm în calcul cel puțin o lună, o lună jumătate, mai ales din punct de vedere al componentei terestre al unei operații întrunite", mai spune el.
Operațiile întunite, adică operațiile la care participă și forțele terestre și forțele aeriene și forțele navale și forțele de operații speciale, ar trebui foarte bine coordonate.
Cu efectivul de acum, Armata Română ar putea duce totuși o serie de acțiuni. Totuși, pentru o apărare eficientă, ar avea nevoie de cel puțin un număr dublu de soldați, dacă nu aproape triplu.
„Cu forțele pe care le ai la ora actuală nu poți să realizezi o operație de acoperire. Nu poți să realizezi o apărare consolidată. Poate să realizezi o operație de acoperire de-a lungul frontierei amenințate și asta înseamnă zona de operații de est Moldova, zona de operații de sud-est Dobrogea și să poți trece la apărare dacă determin cel mai exact direcțiile amenințate. Dar nu o apărare consolidată de-a lungul frontierei de est și de sud-est. Nu ai forțele necesare. Ar trebui să-ți dublezi cel puțin forțele pe care le ai acum aprobate. Adică ceea ce înseamnă nu nivelul de forțe pe care îl luăm în considerare. Pentru că ai nevoie pe de-o parte să completezi cu rezerviști pregătiți unitățile militare și, doi, să constitui forțele teritoriale", completează generalul.
Inclusiv trupele de jandarmerie, poliție și pompieri ar avea un rol important în cazul unui conflict armant.
„În momentul în care tu ai pregătite forțele active care se completează cu rezerviști și pot să intervină cu o stare de operativitate ridicată într-un timp scurt și înzestarea este din ce în ce mai bună, în același timp organizezi apărarea în adâncime cu forțele teritoriale, în același timp pregătești jandarmeria ca forțe militare de ducere a misuniilor în adâncime, în același timp militarizezi Poliția Română și dai misiuni de control de tip militar sau în sprijinul acțiunilor militare în interiorul marilor localități și în felul acesta ai o imagine mult mai bună a apărării teritoriale. Dacă reușești să faci apărarea, misiunile de apărare în adâncimea teritoriului, controlul comunicățiilor, a trecerilor permanente și așa mai departe cu alte forțe decât forțele active, acestea însemnând forțele teritoriale, jandarmeria română, poliția română militarizată, sigur și formațiunile de pompieri care au și misiuni specifice și aplici tot timpul și măsurile de protecție civilă într-un război, atunci forțele tale active nu au decât o misiune, nu pe adâncimea teritoriului, ci o misiune în operația de acoperire, ulterior de trecere la apărare pe direcții de amenințate, creând condiții favorabile sosirii forțelor principale ale NATO", explică generalul.
Războiul ar însemna și pierderi de vieți omenești, mulți răniți și infirmi, dar și distrugeri serioase. Călcâiul lui Ahile ar fi evident marina militară, care nu dispune de nave moderne care să respingă atacurile rușilor. Greul l-ar duce, mai spune el, trupele terestre.
„Nu pot să interzici direcțiile pe care inimicul ar putea să atace doar cu forțele aeriene, forțele navale, acționează într-un spațiu restrâns, dar foarte vulnerabil ținând seama de înzestrarea acestora, e vorba de Marea Neagră și avem, rămâne din urmă, din punct de vedere al avionului, apărării postiere, nu vorbesc de apărarea liniilor de comunicații, aici lucrurile sunt mai complicate, dar măcar apărarea costieră a forțelor navale să fie consolidată. Sigur, o componentă importantă este și flotila de Dunăre a forțelor navale, care pot să execute misiuni de sprijin a forțelor terestre, însă, în general, forțele terestre reprezintă baza", mai arată generalul Bălăceanu.
Dacă România, alături de aliați, ar dispune aici de circa 300.000 de militari, pierderile ar însemna undeva la 10%.
„Dacă ai o forță de 300.000 de oameni care acționează în România, forțe naționale plus aliate, se aplică niște procente, eu iau doar un scenariu - 10%. pierderi. Pierderile sunt legate de morți, sunt legate de răniți, sunt legate de dispăruți, sunt legate de dezertori. Deci putem spune că am putea pierde cel puțin 30.000 de oameni. Dar e un scenariu. Războiul este foarte complex. Războiul este un fenomen social, ca atare are toate componentele vieții sociale, comportamentul social al individului, al micro-colectivităților, al colectivităților. Altcumva înlocuim Statul Major al Apărării prin Bălăceanu. Putem să avem scenarii, însă analiza strategică a apărării ne spune un asemenea lucru, iar datele nu sunt publice. În general, însă, în ceea ce spun acum, doar ca idee de scenariu, a treia parte din structurile luptătoare în condițiile una a apărării consolidate ar fi Forțe Naționale", avertizează generalul.
Din cei 300.000, mai puțin de jumătate ar fi, probabil, români. Asta cel puțin într-o primă fază.
„Nu ai de unde să aduci mai mulți soldați. Oricum, dacă reintroduci serviciu militar obligatoriu, nu poți să-l introduci în război pe tânărul recrut după ce a depus jurământul. Trebuie să aibă acolo câteva luni de pregătire. Să luăm și cifrele actuale: militari activi sunt 70.000. Câți sunt în rezervă? 50.000. Putem face simplu calculul, putem să jucăm în scenariu cu această cifră. Deci nu poți să realizezi și apărarea României cu 120.000 de oameni în două zone de operații și cu misiunea de control de adâncime. Dacă la cei 120.000 mai adaugi 30.000 de jandari, dacă mai adaugi 40.000 de polițiști militarizați, dacă mai adaugi 15.000 de pompieri și ei militarizați, ajungi la o altă cantitate de forță. Dar toate aceste forțe se subordonează Centrului Național Militar de Comandă. Oricum, ca să se întâmple un asemenea lucru, trebuie pregătit totul din timp. Trebuie ca aceste structuri să aibă o pregătire specifică", punctează generalul Virgil Bălăceanu.
Spre comparație, spune el, în momentul de față în România sunt doar circa 5.000 de soldați aliați, cei mai mulți americani și francezi.
„Clar sunt insuficienți. Ar trebui să avem permanent aici cel puțindouă brigăzi. Dar prezente aici, grupul de luptă al NATO, o brigadă, să-i spunem, mecanizată, adică cu un batalion de tancuri, celalte batalione pe mașini de luptă ale infanteriei, care au o forță letală mai mare decât transportoarele de trupe, și o brigadă americană, de preferat o brigadă blindată. Încă nu poți să ceri un asemenea lucru, că nu ai baza de la Kogălniceanu creată, ca să poți să ai o brigadă blindată, prezentă aici tot timpul. Poate să alterneze o brigadă de tancuri cu o brigată striker, adică o brigadă mecanizată, de fapt este o brigadă medie, pentru că acționează pe transportoare de trupe, de tip striker. Așa ar trebui să ajungem la o prezență permanentă de cel puțin 10.000 de oameni. Vorbim de prezență permanentă pe teritoriul României. Dacă ai pe teritoriul României și un comandament multinațional, așa cum se propune în Black Sea Security Act, condusă de un general cu 3 stele, înseamnă comandament de nivel de corp, în afară de corpul NATO multinațional, ai posibilitatea să ai structuri de comandă de nivel de corp, să ai în zonă două corpuri. Apărarea României presupune structuri de comandă și prezența efectivelor similare corpurilor. Un corp NATO de reacție rapidă poate să ajungă până la 60.000 de oameni, iar corpurile NATO se generează prin participarea celorlalte state", subliniază el.
În plus, aliații ar trebui să fie capabili să aducă pe flancul de Est, în etape cât mai scurte, o jumătate de milion de soldați.
„Astea sunt regulile războiului, trebuie să le respectăm. Noul model al forței al NATO înseamnă o dislocare primul pachet de forțe, în general forțe ușoare 100.000, al doilea pachet 300.000, al treilea pachet 500.000. Totul sunt o jumătate de milion de militari cu echipamentele aferente, care s-ar disloca pe granița de est a NATO", încheie generalul Virgil Bălăceanu.
Articol din Adevărul.ro
