Fosta ministră a Justiţiei Ana Birchall, care va candida ca independent la alegerile prezidenţiale din toamnă, îi acuză pe foştii colegi din PSD că au tăcut, inclusiv pe Mircea Geoană, deşi ştiau că este hărţuită de Marius Pieleanu care a continuat să fie chemat în studiourile de televiziune.
"„Aș vrea să te vizualizez epidermic", „vreau să te fac vedetă", „ești prea frumoasă ca să fim amici". Când eu eram hărțuită sexual de sociologul-profesor-star TV-făcător de sondaje Marius Pieleanu în 2008, unde erau marii bărbați de stat să mă apere? De ce, după ce presa a scris atunci despre modul scârbos în care Pieleanu mă agresa, nu a existat nicio investigație de presă, iar marele profesor a continuat să fie chemat în studiourile de televiziune?
Articolul continuă după reclamă
Când, în același an, 2008, a început una dintre cele mai mizerabile campanii de defăimare și de denigrare cu informații false despre mine, când se spunea că „am apărut în filmulețe erotice cu Mircea Geoană", unde a fost majoritatea presei, cu atât mai mult cu cât cel care a lansat acea mizerie era coleg de breaslă? Unde au fost cănd toate instanțele de judecată au spus clar că “totul a fost o campanie de defăimare si denigrare cu informații false pentru a mă elimina din politică"?
Unde au fost colegii mei?Unde a fost Mircea Geoană care, deși știa adevărul, ca un laș, a tăcut și, astfel, a permis ca eu să fiu abuzată și insultată public, la nivel național!
Tot ca un laș tace și acum, deși ar fi trebuit ca măcar acum să aibă un dram de bun simț și să ceară scuze familiei mele, pentru că datorează aceste scuze! A tăcut și tace ca un laș!
Toți știau și nimeni nu a zis nimic. Acesta este România noastră? Una în care femeilor le este frică să se machieze, ca atunci când merg la școală sau la serviciu să nu care cumva să atragă atenția unui șef care le poate distruge familia, viețile, viitorul?
Aceasta e România noastră, țara în care o femeie măritată, cu copil, trebuie să își pună cariera în cui atunci când are curajul să nu cedeze avansurilor șefului?
Mi s-a făcut rău când am văzut investigația de ieri despre Bulai de la Snoop. Pentru că mi-am dat seama că, deși am suferit enorm, eu sunt norocoasă, nu am trecut prin ce au trecut zecile de victime care au vorbit. Pentru că aveam un soț, o carieră (chiar daca profesional atunci am fost marginalizată), o siguranță pe care fetele abuzate de Bulai și de Pieleanu erau prea tinere să le aibă încă.
Toți știau. Profesorii de la SNSPA știau că atât Bulai, cât și Pieleanu sunt doi prădători sexuali. Colegii din PSD știau de la mine ce mi-a făcut Pieleanu.
Presa știa, au scris câteva ziare, dar au preferat să închidă ochii și să promoveze un monstru.
Și atunci când au apărut „filmulețele cu Geoană", aceeași presă majoritară a preferat să tacă, să nu încerce să afle adevărul, să nu ia in seamă atunci ce am spus eu, o femeie!
S-au mulțumit cu titluri senzaționale, fără să le pese de ce am spus eu!
Aceleași campanii de defăimare le văd reluate și în ultimele luni, de când mi-am anunțat candidatura la președinția României!
Nu m-am lăsat, m-am luptat de una singură și am arătat și demonstrat cu documente, inclusiv câștigând în toate instanțele de judecată, că eu am spus mereu adevărul!
Buboiul s-a spart. Mă bucur enorm pentru generația de femei care vine după noi și care nu va mai trebui să trăiască în frică. Mă bucur enorm pentru generația mea de femei care în sfârșit este auzită.
Salut curajul femeilor extraordinare care au vorbit în ancheta despre Bulai. Le aștept pe toate celelalte victime ale șefilor, profesorilor, colegilor, bărbaților cu puterea-n mână, să spună adevărul. Căci doar așa ne facem bine!
P.S. Este prima mea fotografie de campanie electorală, în 2012."
INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările
Ana Birchall, în vârstă de 50 de ani, este născută pe 30 august 1973, în Mizil, judeţul Prahova. Ea a fost ministră a Justiţiei, în Cabinetul Dăncilă în perioada 24 aprilie - 4 noiembrie 2019. A fost exclusă din PSD pe 12 noiembrie 2019, împreună cu Cosmin Guşă pentru că "a votat pentru învestirea Guvernului Orban". Între 4 ianuarie şi 29 iunie 2017 a fost ministră pentru Afaceri Europene. Ea a fost deputată în legislaturile 2012-2016 şi 2016-2020.
Ți-a plăcut acest articol?
LikeÎntrebarea zilei Obişnuiţi să mâncaţi la restaurantele din aeroport, înaintea unui zbor?
Articol din Observator.ro
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Este cutremurător! Citiți următoarea mărturie, apărută în presă:
„Am fost studenta lui Alfred Bulai la SNSPA. Si in dimineata asta citesc acest articol cutremurator al colegilor de la Snoop in care mai multi studenti vorbesc deschis despre abuzurile psihice si sexuale pe care acesta le facea in timpul sesiunilor de practica universitara. Recunosc ca primul sentiment a fost acela de usurare. In sfarsit, au aparut studente care vorbesc despre asta public! Acum cinci sau sase ani, cand am incercat eu sa scriu ceva similar despre un coleg al lui Bulai de la aceeasi catedra de sociologie a SNSPA, nimeni n-a vrut sa vorbeasca. Nici fostele mele colege, nici studente din anii urmatori. Al doilea sentiment pe care l-am trait citind articolul a fost revolta. Da! Revolta aia care te sufoca! De ce? Pentru ca abuzurile astea se stiu inca de pe vremea cand eram eu studenta lor! Si asta se intampla acum 17 ani!
Incerc sa-mi pun ideile intr-o ordine cu sens. Si cel mai bine e sa incep de la inceput. Din primele zile in care am inceput sa merg la cursuri. Evident, discutam cu colegi mai mari despre cum sunt profesorii, despre cat de exigenti sunt, despre cat de buni sunt, pentru ca la SNSPA fiecare profesor era, de fapt, un personaj. Ungureanu era cel exigent si nonconformist, Miroiu era femeia cu autoritate, Taranu era eruditul cu grai moldovenesc, la cursurile caruia stateai cu rasuflarea taiata, Parvulescu era cel intelegea cum functioneaza lumea politica de la cap la coada. Dar cand a venit randul profesorilor de la Sociologie (Bulai si Pieleanu), studentele mai mari ne-au zis scurt: ‘Aveti grija cu astia! Mai ales daca va cheama in practica! Si sa aveti grija cum va imbracati la cursuri, ca daca le place de voi, aia e!’
Era un fel de fapt stiut, o parte a statu-quo-ului universitar la SNSPA. Era una dintre garantiile universitare: ca daca cumva le placi astora doi, e nasol de tine! Deci trebuia sa ai grija! In ce consta aceasta autoprotectie, nu stiu nici acum. Cert e ca multe dintre noi, cand aveau cursuri de sociologie, aveau grija sa nu se machieze si sa nu se imbrace in vreun fel care ar fi putut fi catalogat drept atragator. De-a lungul celor patru ani in care am urmat cursurile la SNSPA si in care am fost studenta celor doi, am auzit zeci de intamplari. Majoritatea din practica. Se vorbea si despre violuri. Mereu intrebam de ce nu spune nimeni nimic. Motivele erau cam aceleasi: nu e bine pentru imaginea unei tinere studente cu o cariera in fata sa se auda ca a fost abuzata sexual, parintii ar fi fost dezamagiti, multi plateau taxe ca sa isi tina copiii acolo si voiau ca banii lor sa se concretizeze in diplome, nu in plangeri penale. Asa ca fetele taceau.
Eu nu m-am specializat pe sociologie, asa ca n-am fost in practica la sociologie decat o singura data si am avut noroc sa ma trimita undeva prin Giurgiu cu o colega sa facem niste chestionare in scoli. N-am fost in gasca care pleca in Delta sau la mare. Deci n-am stat cu profesorii in practica aia, ci doar cu colega mea. Dar si la intoarcere am aflat de la cei care au fost in deplasarea cu Bulai si Pieleanu ca din nou s-a alunecat.
Acum vreo cinci ani am incercat sa iau legatura cu fostele colege care imi marturisisera atunci ca au fost abuzate. Cele pe care le-am putut aborda au spus ca nu vor sa isi aminteasca. Si ca, pana la urma, nu va face nimeni nimic, pentru ca despre astia doi stiau toti. Toti stiau! Bai, stiau de vreo 20 de ani, cel putin. Si nimeni n-a facut nimic. Ba chiar imi amintesc ca mi s-a argumentat ca Bulai se insurase cu o studenta de-a lui si avea porniri din astea dintotdeauna.
Sigur, daca conducerea universitatii ar fi ascultat zecile, ba indraznesc sa spun, sutele de marturii despre comportamentul inadecvat al celor doi profesori, fetele acelea pe care azi le vedem in investigatia Snoop n-ar fi fost obligate sa traiasca cu traumele pe care le au.
Si indraznesc sa spun ca vina pentru traumele lor si ale altor zeci sau sute de studente nu e doar a acestor profesori cu instincte de pradatori, care cred despre ei insisi ca sunt zei ai manipularii, ci a fiecarei persoane care a stat la conducerea SNSPA in ultimii 20 si ceva de ani. Fiecare dintre cei care au stiut si n-au miscat un deget. Fiecare poarta vina acestor traume. Pentru ca si aici toti stiau!”, a scris Dumitrescu pe Facebook.
In 2019, Carmen Dumitrescu a fost premiata de Ambasada SUA pentru „curajul dovedit in societate”.
Atenție,, băieți și fete!
„Am fost studenta lui Alfred Bulai la SNSPA. Si in dimineata asta citesc acest articol cutremurator al colegilor de la Snoop in care mai multi studenti vorbesc deschis despre abuzurile psihice si sexuale pe care acesta le facea in timpul sesiunilor de practica universitara. Recunosc ca primul sentiment a fost acela de usurare. In sfarsit, au aparut studente care vorbesc despre asta public! Acum cinci sau sase ani, cand am incercat eu sa scriu ceva similar despre un coleg al lui Bulai de la aceeasi catedra de sociologie a SNSPA, nimeni n-a vrut sa vorbeasca. Nici fostele mele colege, nici studente din anii urmatori. Al doilea sentiment pe care l-am trait citind articolul a fost revolta. Da! Revolta aia care te sufoca! De ce? Pentru ca abuzurile astea se stiu inca de pe vremea cand eram eu studenta lor! Si asta se intampla acum 17 ani!
Incerc sa-mi pun ideile intr-o ordine cu sens. Si cel mai bine e sa incep de la inceput. Din primele zile in care am inceput sa merg la cursuri. Evident, discutam cu colegi mai mari despre cum sunt profesorii, despre cat de exigenti sunt, despre cat de buni sunt, pentru ca la SNSPA fiecare profesor era, de fapt, un personaj. Ungureanu era cel exigent si nonconformist, Miroiu era femeia cu autoritate, Taranu era eruditul cu grai moldovenesc, la cursurile caruia stateai cu rasuflarea taiata, Parvulescu era cel intelegea cum functioneaza lumea politica de la cap la coada. Dar cand a venit randul profesorilor de la Sociologie (Bulai si Pieleanu), studentele mai mari ne-au zis scurt: ‘Aveti grija cu astia! Mai ales daca va cheama in practica! Si sa aveti grija cum va imbracati la cursuri, ca daca le place de voi, aia e!’
Era un fel de fapt stiut, o parte a statu-quo-ului universitar la SNSPA. Era una dintre garantiile universitare: ca daca cumva le placi astora doi, e nasol de tine! Deci trebuia sa ai grija! In ce consta aceasta autoprotectie, nu stiu nici acum. Cert e ca multe dintre noi, cand aveau cursuri de sociologie, aveau grija sa nu se machieze si sa nu se imbrace in vreun fel care ar fi putut fi catalogat drept atragator. De-a lungul celor patru ani in care am urmat cursurile la SNSPA si in care am fost studenta celor doi, am auzit zeci de intamplari. Majoritatea din practica. Se vorbea si despre violuri. Mereu intrebam de ce nu spune nimeni nimic. Motivele erau cam aceleasi: nu e bine pentru imaginea unei tinere studente cu o cariera in fata sa se auda ca a fost abuzata sexual, parintii ar fi fost dezamagiti, multi plateau taxe ca sa isi tina copiii acolo si voiau ca banii lor sa se concretizeze in diplome, nu in plangeri penale. Asa ca fetele taceau.
Eu nu m-am specializat pe sociologie, asa ca n-am fost in practica la sociologie decat o singura data si am avut noroc sa ma trimita undeva prin Giurgiu cu o colega sa facem niste chestionare in scoli. N-am fost in gasca care pleca in Delta sau la mare. Deci n-am stat cu profesorii in practica aia, ci doar cu colega mea. Dar si la intoarcere am aflat de la cei care au fost in deplasarea cu Bulai si Pieleanu ca din nou s-a alunecat.
Acum vreo cinci ani am incercat sa iau legatura cu fostele colege care imi marturisisera atunci ca au fost abuzate. Cele pe care le-am putut aborda au spus ca nu vor sa isi aminteasca. Si ca, pana la urma, nu va face nimeni nimic, pentru ca despre astia doi stiau toti. Toti stiau! Bai, stiau de vreo 20 de ani, cel putin. Si nimeni n-a facut nimic. Ba chiar imi amintesc ca mi s-a argumentat ca Bulai se insurase cu o studenta de-a lui si avea porniri din astea dintotdeauna.
Sigur, daca conducerea universitatii ar fi ascultat zecile, ba indraznesc sa spun, sutele de marturii despre comportamentul inadecvat al celor doi profesori, fetele acelea pe care azi le vedem in investigatia Snoop n-ar fi fost obligate sa traiasca cu traumele pe care le au.
Si indraznesc sa spun ca vina pentru traumele lor si ale altor zeci sau sute de studente nu e doar a acestor profesori cu instincte de pradatori, care cred despre ei insisi ca sunt zei ai manipularii, ci a fiecarei persoane care a stat la conducerea SNSPA in ultimii 20 si ceva de ani. Fiecare dintre cei care au stiut si n-au miscat un deget. Fiecare poarta vina acestor traume. Pentru ca si aici toti stiau!”, a scris Dumitrescu pe Facebook.
In 2019, Carmen Dumitrescu a fost premiata de Ambasada SUA pentru „curajul dovedit in societate”.
Atenție, băieți și fete!!
