' x='0' y='0' height='100%25' width='100%25' xlink%3Ahref='data%3Aimage/jpeg;base64,/9j/4AAQSkZJRgABAQAAAQABAAD/2wBDABALDA4MChAODQ4SERATGCgaGBYWGDEjJR0oOjM9PDkzODdASFxOQERXRTc4UG1RV19iZ2hnPk1xeXBkeFxlZ2P/2wBDARESEhgVGC8aGi9jQjhCY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2NjY2P/wAARCAAFAAoDASIAAhEBAxEB/8QAFgABAQEAAAAAAAAAAAAAAAAAAAED/8QAHRABAAEEAwEAAAAAAAAAAAAAAQIAAwQRIUFxcv/EABUBAQEAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAC/8QAFREBAQAAAAAAAAAAAAAAAAAAABH/2gAMAwEAAhEDEQA/ANDJvxwzOtzI3GJJE2PWvKhjuuZC/NKVMg//2Q=='%3E%3C/image%3E%3C/svg%3E)
Angajaţii români ai firmelor private de securitate pot câştiga în Irak chiar şi peste 7.000 de dolari lunar
Din documentele secrete pe tema conflictului din Irak publicate de site-ul Wikilleaks reiese că o firmă românească a fost implicată în uciderea nediscriminatorie a civililor irakieni. Firma românească condusă de un general SIE în retragere – Mihail Bichir – a avut legături cu agenţi ai CIA şi ar fi lucrat, potrivit unor surse, cu oblăduirea administraţiei Bush.
În 2006, angajaţii companiei româneşti Danubia Global Inc. au ucis trei irakieni la Fallujah. Martorii au susţinut că angajaţii, cel mai probabil de origine americană, i-au confundat cu nişte insurgenţi şi au tras fără a fi provocaţi.
Mai citeşte şi:
Ororile războiului din Irak: degete topite cu substanţe chimice
La anchetă, ei au refuzat să răspundă întrebărilor cu privire la incident, invocând politica firmei de a nu oferi informaţii confidenţiale. După incident, companiei i-a fost suspendată activitatea în Irak timp de o lună, iar numărul angajaţilor a fost redus de la 70 la 12.
Firma unui general SIE
În februarie 2009, SC Security Ventures International Ltd cedează părţile sociale ale Danubia Global Inc. către cetăţenii români Gabor Istvan ( 42 de ani) şi Mihail Bichir (61 de ani). Primul obţine 60% din părţile sociale şi celălalt 40%. Fiul lui Bichir, Bogdan Valentin, care deţinuse până atunci funcţia de administrator al firmei, cedează mandatul său lui Gabor Istvan.
Tot atunci, firma care recruta mercenari pentru Irak îşi schimbă obiectul principal de activitate din „activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei publice" în cel de „lucrări de construcţii". Mihail Bichir este general de brigadă al Serviciului de Informaţii Externe din anul 2000, când i s-a acordat acest grad alături de alţi patru colonei, prin Decretul 505 semnat de Emil Constantinescu. În acelaşi an a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler. La 20 iunie 2001, Bichir a fost trecut în rezervă.
Numele lui Bichir a apărut şi în aşa-numitul „Armageddon al SRI"- o listă publicată de presă în 2002 care conţinea numele mai multor presupuşi foşti securişti activi şi după 1990, în cadrul serviciilor secrete. Conform documentului, generalul Mihail Bichir ar fi fost înainte de 1989 ofiţer al serviciului de spionaj al Securităţii, conducând Direcţia E 101 cu atribuţii în Europa, Canada şi SUA.
„Nu avem ce comenta"
Conform datelor publicate în Monitorul Oficial, în mai 2010 Mihail Bichir iese din societatea Danubia Global Inc. SRL, cedând cele 40% din părţile sociale celuilalt asociat, Gabor Istvan. Sediul firmei continuă să figureze şi astăzi la Registrul Comerţului chiar în locuinţa generalului, într-o zonă centrală a Bucureştiului. Din spatele uşii „societăţii" ne-a răspuns soţia ofiţerului SIE, Anuţa Bichir (61 de ani).
„Despre Danubia? Un moment", spune şi se lasă liniştea pentru un minut. Revine şi zice privindu-ne prin vizor. „Nu avem ce comenta". Vecinii, care îl ştiu de Mihail Bichir ca fiind „domnul general", au refuzat şi ei orice dialog cu presa. Potrivit Ministerului de Finanţe, firma nu a mai avut activitate din 2007. Anii profitabili ai societăţii coincid cu perioada în care desfăşura activităţi în Irak.
În 2006, Danubia Global Inc. avea o cifră de afaceri de 220.000 de lei (50.000 de euro). În acelaşi an, societatea recruta mercenari români pe internet pentru „activitatea de minare-deminare în afara teritoriului României". Se cereau peste trei ani de experienţă. În anul următor,
Danubia şi-a păstrat cifra de afaceri din 2006 şi a declarat un profit de 120.000 de lei (28.000 de euro).
Legăturile cu CIA
Iţele poveştii duc şi către o legătură cu agenţia similară SIE din SUA - CIA (Agenţia Centrală de Informaţii). În 2006, compania Danubia preia firma privată de securitate Custer Battles, deoarece acesteia i-a fost interzis accesul în Irak.
Custer Battles a fost înfiinţată în 2001 în Newport, Rhode Island de către Mick Battles, fost agent CIA şi candidat pentru un loc în Congres din partea republicanilor, şi Scott Custer, fost ofiţer în cadrul trupelor Rangers. După răsturnarea lui Saddam Hussein, în primăvara lui 2003, compania primeşte un contract în valoare de 16 milioane de dolari pentru a asigura securitatea aeroportului din Bagdad.
Acesta a fost doar începutul, compania primind apoi numeroase contracte în Irak. Odată cu acestea a apărut şi un val de acuzaţii la adresa angajaţilor săi, de la folosirea disproporţionată a forţei, la uciderea unor civili şi poliţişti irakieni şi până fraudarea fondurilor Autorităţii Provizorii a Coaliţiei. Generalul de Brigadă în retragere Hugh B. Tant declara în 2006 că fraudele comise de Custer Battles „sunt probabil cele mai grave pe care le-am văzut în cei 30 de ani pe care i-am petrecut în armată".
Ajutor de la români
În martie 2006, un tribunal a condamnat Custer Battles pentru fraudarea a trei milioane de dolari din fondurile Autorităţii Provizorii a Coaliţiei. Potrivit presei americane, Custer Battles a beneficiat de sprijinul „discret" al Administraţiei Bush. Curtea de Apel a anulat verdictul, dar firmei i s-a interzis să mai activeze în Irak.
Aici intervine Danubia Global Inc., deţinută la acea vreme de Security Ventures International Ltd, o companie înregistrată în Insulele Virgine Britanice, care preia Custer Battles, scrie „The Wall Street Journal". Un purtător de cuvânt al Custer Battles preciza că Danubia Global a preluat inclusiv echipamentele şi dispozitivele firmei americane din Irak, iar mai mulţi angajaţi s-au alăturat companiei româneşti, printre care Jerry Cullen, cel care a predat activele Custer Battles din Irak către Danubia.
Amy Clark a trecut şi ea la firma românească, pe aceeaşi poziţie de manager general. Ea explica pentru „Pittsburgh Post-Gazette" succesul firmei româneşti în Irak. „Alte companii cereau 15.000 de dolari pentru protejarea unui convoi, în timp ce noi cerem 7.500 de dolari".
Chestionat de „The Wall Street Journal", Bogdan-Valentin Bichir, director de operaţiuni la Danubia, a declarat că nu există nicio legătură între compania din Bucureşti şi Custer Battles. La rândul ei, Security Ventures International Ltd fusese înfiinţată de Richard Levinson, avocat de profesie care lucrase pentru Departamentul de Stat. După ce a fost ofiţer politic la Ambasada SUA din Roma, Levinson a lucrat o perioadă cu Richard Holbrooke, pe atunci asistentul secretarului de stat.
Cum tranzacţia a costat doar un dolar, FBI a mirosit ceva dubios şi a lansat o anchetă sub suspiciunea că vânzarea a fost făcută pentru a evita interdicţia impusă firmei americane de a mai activa în Irak.
În aceeaşi perioadă, un pachet din acţiunile Danubia Global a fost preluat de compania americană Windmill International Limited, care avea în Consiliul Director numeroşi republicani: Hansford Johnson, secretar al Marinei sub George W. Bush, Douglas Combs, subsecretar în cadrul Marinei între 1999 şi 2003 sau James Gilmore, fost guvernator republican de Virginia şi preşedinte al Comitetului Naţional Republican.
Un alt nume din Consiliul Director este Ronald Dwight. El a fost pentru scurt timp consilier juridic în cadrul Ministerului Transporturilor din Bagdad, chiar în perioada în care Custer Battles a primit contractele din Irak.
Firmele private de securitate
Cel puţin 310 companii private de securitate, printre care şi firme româneşti, au primit din 2003 contracte din partea administraţiei americane pentru protejarea oficialilor, instituţiilor, convoaielor şi altor entităţi din Irak. Cea mai cunoscută este Blackwater, implicată în numeroase scandaluri.
Alegerea bodyguarzilor
Unul dintre românii care au fost angajaţi în Irak de o firmă privată de protecţie şi pază ne-a povestit, sub protecţia anonimatului, cum se desfăşoară un astfel de contract. În principal, sunt căutaţi foşti sportivi, poliţişti de la trupele speciale sau militari care au fost în misiuni externe.
Dacă recruţii sunt consideraţi de încredere, semnează un contract conform căruia se vor afla pe răspunderea lor în Irak şi îşi asumă toate riscurile unei astfel de misiuni. Salariul este de 7.000 de dolari pe lună, iar contractele au o durată de patru - şase luni. Pentru comparaţie, un subofiţer al Armatei Române care se află în Afganistan are o diurnă de aproximativ 2.100 de euro lunar (2.900 de dolari), iar un ofiţer primeşte 2.700 de euro (3.750 de dolari).
Echipament american
Angajaţii firmelor de pază care se află la prima misiune în Irak au parte acolo de un scurt stagiu de pregătire. Este vorba, în principal, de cunoaşterea armelor (pistoale-mitralieră americane de tip M -15 sau M-16) şi câteva şedinţe de tragere în poligon.
Luptătorii sunt trimişi apoi la cazarma de care aparţin, unde primesc echipament de război complet (armament, muniţie, cască, vestă antiglonţ, etc), dar pe care nu există niciun însemn al vreunei ţări. De altfel, în momentul în care unul dintre bodyguarzi este ucis în luptă, moartea acestuia nu este asumată de nicio naţiune.
Românul care a participat la mai multe misiuni de pază a unor obiective sau de însoţiere a unor convoaie ne-a spus că a avut colegi din mai toate ţările, de la români, sârbi şi bulgari până la englezi şi americani foşti membri ai trupelor speciale. Regulile de confidenţialitate sunt foarte stricte în interiorul unei baze în care sunt cantonaţi „bodyguarzii". Niciunul dintre ei nu ştie numele real al colegilor, fiecare luptător fiind cunoscut doar după poreclă.
România, implicată şi în scandalul din Afganistan
În iulie, Wikilleaks a publicat peste 90.000 de documente şi rapoarte militare clasificate despre războiul din Afganistan, în care existau 89 de referiri la evenimente în care fuseseră implicaţi militari români. La 22 martie 2007, brigada specială Diablo raportează o misiune a unui convoi românesc care ar fi lovit mortal un copil afgan în apropierea bazei Puli Alam.
La 3 decembrie, brigada specială Bayonet a raportat un accident la 11 kilometri de Kandahar. Un blindat românesc ar fi efectuat o manevră greşită de întoarcere, lovind un localnic. Potrivit unui raport din 7 noiembrie 2006, insurgenţii plănuiau răpirea unor diplomaţi străini şi militari români din regiunea Kandahar. Ministerul Apărării a refuzat să comenteze, precizând doar că referirile la militarii români publicate de Wikilleaks conţin o serie de inadvertenţe.
Wikilleaks dezvăluie războiul dintre Iran şi SUA în Irak
Fondatorul Wikilleaks, Julian Assange, la Londra Foto: Reuters
Cele peste 390.000 de documente publicate vineri seara de Wikilleaks, care acoperă perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2009, dezvăluie că războiul din Irak a dus la moartea a 109.032 de persoane, peste 60% fiind civili. Cifra nu se potriveşte cu datele oficiale americane.
Potrivit unui bilanţ publicat la sfârşitul lunii iulie, aproximativ 77.000 de de civili şi militari irakieni şi-ar fi pierdut viaţa în perioada 2004 - august 2008. Documentele scot în evidenţă „numeroase cazuri de crime de război care par evidente din partea forţelor americane, precum şi uciderea deliberată a persoanelor care încercau să se predea".
„Vorbim de cinci ori mai mulţi morţi în Irak, o adevărată baie de sânge în comparaţie cu Afganistanul", a declarat fondatorul Wikilleaks, Julian Assange, pentru CNN. Potrivit „The Guardian", autorităţile americane nu au anchetat sute de cazuri de violenţe, tortură, violuri şi chiar crime comise de poliţiştii şi militarii irakieni.
Raportorul special al ONU pentru combaterea torturii, Manfred Nowak, i-a cerut preşedintelui american, Barack Obama, să lanseze o anchetă asupra cazurilor de tortură dezvăluite de Wikilleaks.
Şi liderul liberal-democraţilor britanici, Nick Clegg, a cerut o investigaţie privind abuzurile trupelor britanice din Irak, în timp ce Ministerul Apărării de la Londra a precizat că informaţiile riscă să pună în pericol vieţile militarilor care se află încă în această ţară.
Gardienii Revoluţiei şi Hezbollah
Administraţia Bush a fost deseori criticată pentru că ar fi exagerat implicarea Iranului în viaţa politică irakiană post-Saddam. Rapoartele Wikilleaks confirmă însă temerile americanilor. Astfel, Iranul a înarmat şi a antrenat miliţiile şiite pentru ca acestea să comită atacuri împotriva trupelor coaliţiei şi a oficialilor guvernamentali.
Gardienii Revoluţiei sunt suspectaţi că au jucat un rol crucial în acest sens, ajutaţi şi de Hezbollahul libanez. Antrenamentele aveau loc în Iran, unde insurgenţii erau învăţaţi cum să mânuiască explozibilii şi să tragă de pe clădiri.
De altfel, un raport din noiembrie 2005 relatează despre descoperirea de către poliţia irakiană a unor materiale pentru fabricarea bombelor, provenite din Iran. Un alt raport menţionează planurile de utilizare a rachetelor furnizate de Iran, care conţineau un agent „neuroparalizant" pentru anihilarea victimelor.
Dezvăluirile se bazează pe mărturii ale deţinuţilor, pe jurnalul unui militant capturat şi pe numeroasele ascunzători de arme iraniene. Implicarea Teheranului a avut loc şi la nivel politic, mai multe rapoarte avertizând că Iranul câştigă o influenţă tot mai mare în Guvernul irakian.
Fondatorul, hăituit
În ultimele luni, fondatorul Wikilleaks a dus o viaţă de fugar. Îşi schimbă numărul de telefon la fel de des cum îşi schimbă alţii cămăşile. Se cazează la hotel sub nume false, doarme pe podea, îşi vopseşte părul şi a renunţat la cărţile de credit pentru a nu i se lua urma, a povestit chiar el unui reporter al cotidianului „The New York Times".
Pentagonul şi Departamentul de Stat i-au cerut "să returneze" toate documentele şi să nu mai publice altele. Răspunsul australianului a fost fuga. A părăsit Suedia, unde a fost emis un mandat de arestare pe numele lui pentru molestare şi viol (mandat ce ulterior a fost anulat), şi s-a îndreptat spre Berlin. În capitala Germaniei nu a ajuns însă şi un bagaj cu trei laptopuri criptate.
Aşa că a aterizat în Marea Britanie, unde paşaportul australian îi permite să stea şase luni. După, Assange, poreclit „James Bond al jurnalismului", nu ştie încotro se va duce. Apropiaţii îi reproşează că celebritatea l-a transformat într-un dictator excentric şi capricios. De altfel, mulţi colaboratori l-au părăsit, dar Julian spune că el este „inima şi creierul" Wikilleaks.
