Patria
De multe ori în viață, citind și recitind cărți de istorie, memorialistică, biografii ale unor oameni celebri, gen celor din familia Rațiu, ajungi sa-ți dezvelești rădăcinile ca parte infimă a neamului tău, românesc.
Sunt impresionante două lucrări:
- Însemnarea călătoriei lui Constantin Radovici (Dinicu Golescu), boierul cu vederi largi, plin de râvna înnoirilor, considerat "primul român modern". Acesta călătorise în Apus, ducându - și copiii la școli înalte și privise cu vădită curiozitate traiul oamenilor de acolo, se informase asupra instituțiilor lor pentru a încerca, apoi, prin scrieri bisericești, filozofice și morale, ca și prin înființarea unei scoli rurale model, să deschidă drumul noului în țara prin promovarea culturii poporului;
- biografia lui Ion Rațiu, prezentată succint în blog, și o simplă remarcă - ''Ion Rațiu era descendentul unei lungi dinastii de lideri ai românilor din Transilvania. Familia sa fusese înnobilată de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Printre rudele sale se numărau dr. Ioan Rațiu, liderul mișcării memorandiste din 1892, canonicul Basiliu Rațiu sau protopopul greco-catolic al Turzii, Nicolae Rațiu, bunicul său patern. Bunicul său matern era Ion Codru-Drăgușanu, autorul Peregrinului transilvan''- m-au determinat să recitesc cartea Peregrinul transilvan, acum prin prisma unei vieți trăite la țară , la oraș , printre români sau străini.
Trebuie să amintesc că atât Dinicu Golescu cât și Ion Codru Drăgușanu sunt, cred, primii doi scriitori români deschizători de drumuri în literatura românească .
Pe câteva din drumurile lui I.C. Drăgușanu am avut șansa să le bat și să cunosc realitatea românească , am copilărit în Transilvania, am bătut drumurile Elveției, trei ani de zile, și am zburătacit prin mai multe țări europene și din Orientul Apropiat .
Să -mi fie cu iertare, mai ales din partea emigranților români, plecați din țară din cauze, în principal, economice, am ajuns la câteva concluzii ce vreau sa le aduc în prim plan, cu mult timp înainte subliniate de cei doi autori, menționați mai sus:
Dragostea de locul natal, de neam și de patrie străbate , mai ales, epistolele ca un fir roșu călăuzitor din Peregrinul transilvan.
Satul natal este patria în miniatură. Dorul de sat și de patrie te cuprinde, îndeosebi , când ești printre străini . I. C. Dragușanu exemplifică: ''Te-ai născut într-un sat din cele mai mizerabile, ai crescut într-o colibă de paie, ai început a gunguri. Sanda te-a purtat în brațe , Comșoaia ți-a dat un măr [....] ai auzit pe Giole lătrând , ai văzut pe Murgana venind din ciurdă. Te bate mama, te ia tata pe genunchi; toate le uiți, toate le ții minte. Cu prima impresie te faci cetățean în lume. Devii mai măricel . Cercetezi pe mătușa , cunoști casa popii, auzi înjurând pe jude. Noi întipăriri, noi cunoștințe. [...] Mariuța lui Dumitru [...] îngrijea de mine ca o mamă ; dar noaptea vedeam pe Giole, câinele flocos părintesc, care întâi mă linsese și -mi luase bucătura din mână . Mă suiam pe salcia scorburoasă din fundul grădinii și aruncam cu pietre în bradul de la poartă , [...].''
Iată patria, și aieva și în vis.
Un articol pe care l-am scris cu ceva timp în urmă, 2019. Mulțumesc Facebook că mi l-a adus în atenție.
Fost militar, cu sufletul alături de toți românii:
Nu vreau ca urmașii mei să mai privească la pozele din cărțile de istorie cu hărțile însângerate ale Romaniei, gen cea de mai jos când marile puterii ne-au ciopârțit teritoriul țării, pactul Molotov-Ribentrop, pacea de la Passarowitz, Serbia, și multe, multe alte perioade când au curs valuri de sânge de român:
