Când justiția își face treaba. Un ofițer superior de informații, sirian,a fost condamnat pe viață.

O fi homosexual Macron?

Epoca nouă.

Vorba unui bun prieten, coleg: " Au plecat consilierii sovietici, au venit consilierii americani și cei din țările vestice"

Știți  ce s-a întâmplat? A fost mazilit, retrogradat din funcție și trimis la o școală. Asta-i democrația din România, importată nu pe tancurile sovietice ci adusă cu hardurile/hârburile din aviație, vechi de 40 de ani, cumpărate pe bani grei sau fregatelor de la englezi.

Ministru era un politruc american, plimbat pe la toate sistemele din domeniul apărării. Dacă  este adevărat,  unii spun că  ar fi și spion american.

Vai de noi!

Polonezii au vână și  sânge  în instalație:

Când Viorica Dăncilâ a rostit în PE un discurs asemănător cu al polonezului Morawiecky, cosmopoliții români au luat-o în derâdere.

 HUHU REZEA  MIERCURI, IANUARIE 12, 2022 

 8 COMMENTS

Din discursul rostit de premierul polonez  la data de 19 10 2021 în Parlamentul European în prezența șefei CE, Ursula Von der Leyn.

Prim ministrul Poloniei neintimidat de interventia Presedintei Comisiei Europene a vorbit 32 de minute

( presedintele de sedinta i-a cerut sa inchida discursul dar, premierul polonez, cu demnitate, in limba materna, i-a răspuns: mi s-a spus ca am 30 de minute si voi vorbi 30 de minute!)

Apoi a vorbit de Tratat si relatiile statelor membre cu institutiile europene!

A spus clar si raspicat ca Polonia nu accepta ca institutiile europene sa-si extinda atributiile in statele membre mai mult decat primesc competente conform Tratatului, din partea statelor membre!

“Se discuta prea mult in spatele usilor închise! Puterea impusa de tarile mai puternice nu ne intimideaza, asteptam dialog! Aplicati reguli care nu le aplicati la fel pentru toate statele membre!

Nu vreau sa plecam din UE, vrem beneficii reciproce!

Noi nu am intrat cu mana goala in UE, am adus beneficii companiilor vestice!

Nu dorim ca cetatenii nostri sa fie lasati sa se apere singuri! Nu mai vrem cetateni de mana intaia si cetateni de mana a doua!

Unele state europene au paradisuri fiscale si acelea sunt cele mai bogate!

Nu vom tacea cand tara noastra va fi atacata ! Regulile jocului trebuie sa fie aceleasi pentru toti!

Nu puteti sa atacati o decizie a Curtii Constitutionale a unui stat membru pentru ca nu este in competenta europeana!

Am fost santajati oribil!

Noi suntem o tara mandra, am luptat pentru libertatea Europei-am aparat Parisul!

Statul de drept este folosit ca pretext pentru a se face ce nu este prevazut in Tratat!

Constitutia Poloniei este cel mai important act juridic al Poloniei! 

Niciodata nu vom fi de acord sa ni se impuna dictate !!!”

..UE..

Române, Românaș...

ALO, MAMĂ....

"Alo, mamă, sunt Gheorghiță, te-am sunat să te-anunțăm

Că duminica ce vine noi pe poartă îți intrăm!

Îți aduc nora, nepoții să te mai bucuri de ei

Că la toamnă merg la școală, au crescut...sunt măricei!"

La așa o veste mare, bătrînica se grăbește

Ca să curețe prin casă...pomii, gardul văruiește .

De cu zori și până seară toate le trece prin mână

Timpul trece, nu așteaptă... mai e doar o săptămână!

"Numai bine, se gândește, am scos câțiva puişori,

Scroafa e și ea fătată, are vreo cinci porcuşori...

Vaca a fătat viţelul, pot să dau la nepoți lapte,

Găinile mi se ouă...a dat Dumnezeu de toate!

Ei să vină că i-oi duce, pe la toate să le-arăt

Și pe urmă  vom vedea noi, de-or mai pleca îndărăt!"

Duminica dimineața mama-n poartă îi așteaptă,

Cum sosesc ea se repede, să ia-n brațe pe nepoată!

Nepoţica o privește, și se trage înapoi

Iar nepotul bălmăjeşte: "Mamma, dove siamo noi?"

Bătrâna-și sărută fiul, nora își îmbrățișează

Și-i poftește ca să intre, că acum se înserează!

Vrea nepoții să și-i plimbe prin ogradă să le-arate

Câte orătănii are, și văcuţa ei cu lapte!

Dar copii nu se lasă duși de lângă mama lor

Unul stă cu telefonul, altul la televizor...

Îi privește trist bătrâna, și vrea să le povestească,

Cum era odată viața până tatăl lor să crească...

Dar copii n-o ascultă...fiecare-n lumea lui

Murmură o altă limbă...e limba străinului!

Ochii-n lacrimi i se scaldă și-l întreabă pe fecior:

"Spune dragul mamii, oare, cum le spun că mi-a fost dor?

Cum le spun că număr anii, și minutele cu-oftatul

Și aștept să-mi bată-n poartă nepoţeii și băiatul?

Cum vorbesc cu ei măicuță?Nu știu limba la străini...

I-așteptam să-i duc la stradă, să mă mândresc la vecini!

Mă gândeam aseară, mamă, că-i duc să-i împărtășesc...

Dar nu pot să-i scot pe poartă...că nu-nțeleg ce vorbesc!

Cred că-i vina mea măicuță, că atunci când ai plecat

Am uitat să-ți pun în geantă vorba ce te-am învătat!

Cred că la străini le place că nepoții mei vorbesc

Limba lor...Dar eu sunt tristă că tot fără ei trăiesc!"

    Versuri Ștefania Vasile

     07-09-2019

Mesaj.....

Mesajul cutremurător al unui fost șef de serviciu secret din România: „Noi, toți cei care am domnit în ultimii 30 de ani, suntem principalii vinovați de dezastrul abătut asupra României!”

11 decembrie 2021RomaniaUnita

Noi, toți cei care am domnit în ultimii 30 de ani, suntem principalii vinovați de dezastrul abătut asupra României! Suntem vinovați de distrugerea economiei naționale, de falimentarea industriei, agriculturii, cercetării, învățământului, sănătății, securității naționale, culturii, sportului, a tuturor domeniilor vieții sociale.

Nu aduc aceste acuzații pentru a câștiga simpatia voastră și chiar dacă o câștig, la ce îmi folosește, nu doresc nici să candidez și nici să acced în funcții publice, ci o fac pentru că această este realitatea, o fac cu convingerea că doar așa ne putem spăla cât de cât conștiință pentru răul pe care l-am făcut cetățenilor acestei țări!

Poate vă puneți întrebarea de ce mă fac și eu vinovat? Este adevărat, nu am condus guverne, nici nu am făcut parte din ele, n-am condus parlamente și nu am fost niciodată membru al lor, am fost șeful unei structuri cu atribuții în domeniul siguranței naționale, într-o zonă relativ restrânsă a tablei de șah imense pe care o reprezintă aceasta.

Sunt vinovat pentru lipsă mea de înțelegere și de orientare în acea perioadă, pentru faptul că m-am transformat într-un susținător fervent al intrării României în UE și în NATO, pentru că nu mi-am folosit puterea de influența personală pe care am avut-o în raport cu factorii de decizie politică și administrativă, că nu am făcut demersurile necesare pentru a stopa acest proces, atunci când mi-am dat seamă că este păgubos pentru țara noastră, pentru poporul român. Am considerat că este deja tardiv, că, oricât de mult aș încerca, n-am să reușesc să-l opresc, creând din aceste argumente scuză în spatele căreia m-am așezat și am stat comod.

Când mi-am dat seamă de dimensiunea găunoasă a accederii în structurile euroatlantice? Atunci când am văzut că partenerii noștri din UE și NATO au transformat-o într-un TROC, adică, mai pe înțelesul tuturor: „VOI ne dați nouă TOTUL, iar NOI, în schimb, nu va dăm NIMIC”. Și așa au și făcut! Ne-au luat totul, iar ce nu le-a trebuit, ne-au obligat să distrugem, ca să nu le facă concurență.

Ne-au luat fabricile, uzinele, băncile, terenurile cele mai productive, pădurile, aurul și multe altele mai prețiose ca el, gazele naturale, energia electrică, apele, oxigenul, hotelurile, stațiunile turistice, tradițiile și le-au adus pe ale lor, ne-au luat produsele naturale și de calitate și ne-au trimis rebuturile pe care nu le consumă, fiind periculoase pentru sănătate.

Ne-au dat în schimb doar promisiuni: că ne vor sprijini să ajungem la nivelul lor, că vom beneficia de ajutor în situații de criză, că ne vor apăra de agresiunea agenților economici puternici din afară UE, că Uniunea și unitatea care o caracterizează vor fi folositoare tuturor. Și v-ați convins cât de folositoare au fost și sunt.

Sub stindardul acestei unități au intrat cu bocancii în viață noastră, ne-au tâlhărit de toate bunurile de preț pe care le-am avut, ne-au organizat viață așa cum au vrut, ne-au arestat, ne-au defăimat, ne-au umilit, ne-au știrbit demnitatea și, nu în ultimul rând, ne-au pus să intrăm în conflict cu parteneri cu care aveam relații bune pe toate palierele. Doar asta am primit în urmă trocului cu ei. Vă rog să-mi spuneți doar o singură acțiune semnificativă desfășurată de către cei de la Bruxelles în folosul României. Nu o să găsiți vreuna. Dar o să găsiți destule desfășurate în detrimentul nostru.

Spuneți-mi ce beneficii ne-a adus intrarea în NATO. Unii utopici o să spună că umbrela de securitate, iar eu o să-i întreb care umbrelă, și, că să se convingă, le recomand să lectureze ce afirmă cei mai valoroși strategi americani și anume că trebuie să ne apărăm singuri, că țara lor nu va riscă un conflict militar cu Rusia, pentru noi. Atunci de ce am permis să transformăm colosul de la Răsărit într-un adversar militar? Relațiile cu NATO și cu SUA au fost doar păguboase pentru noi.

Le-am dat tot ce au dorit, la prețuri de nimic, militarii noștri s-au jertfit pentru ei în teatrele de operații militare din zonele în care au creat conflicte, le-am cumpărat cu multe miliarde de dolari tehnica și armamentul învechite, le-am cedat din teritoriul nostru și din suveranitate, și ce am primit în schimb? NIMIC, nici cel puțin ridicarea vizelor.

Am obținut totuși ceva, ostilitatea Rusiei, transformarea României în țintă nucleară pentru că am permis trupelor americane să fie dislocate în apropierea granițelor rusești, că am permis să se instaleze scutul antirachetă de la Deveselu. De ce oare Ungaria și Cehia nu au fost de acord? Pentru că cei care i-au condus și îi conduc pun înainte de toate interesele naționale, interesele poporului lor.

Probabil că vă întrebați de ce vin acum cu aceste acuzații? Am să vă răspund cu toată sinceritatea. Acum s-a produs picătură care a umplut paharul. Când am văzut cum se zbat singure, cu dezastrul abătut asupra lor, țari cu o poziție mult mai puternică în structurile euroatlantice, în speță Italia și Spania, iar strigătul lor disperat după ajutor i-a lăsat pe cei de la Bruxelles indiferenți, ba, mai mult, UE a anunțat că aloca Franței și Germaniei câte 300 de miliarde de Euro, iar Italiei și Spaniei, nimic. Cum suntem parteneri egali, când ei primesc sute de miliarde de euro, iar noi doar firimituri. Ne-au dat un miliard, dar nici pe asta întreg și cu condiții.

Ce este mai grav, însă, este faptul că au început să decidă în locul nostru! Vă întrebați de ce nu avem pături suficiențe în spitale pentru cei bolnavi? Ce au făcut toate guvernele care s-au succedat la cârmă țării până acum în această direcție? Oricum nu le-a interesat, dar și dacă vroiau să facă ceva nu aveau voie. Ne-a interzis UE să mai construim spitale de stat. Da, au dat o Directiva prin care ne-au interzis, așa cum au făcut-o și în alte multe domenii, așa cum ne-au plafonat producția la multe bunuri, inclusiv a celor de consum. Ne-au osândit la moarte, ne-au interzis dreptul de a beneficia de tratamentul medical cuvenit, tratament care pe mulți dintre cei care s-au prăpădit, i-ar fi salvat.

Și atunci, îmi pun fireasca întrebare: mai este bine să rămânem în aceste structura sau nu?

Îi lăsăm în continuare să ne prăduiască și să ne umilească sau le spunem să plece acasă. Vreți să îi purtăm în continuare pe umerii noștri, să le înghițim toate jignirile pe care ni le aduc sau le spunem să-și ia cu ei și impertinentul de ambasador, Excelentă-Sa Prostan Zuckerman? Va las pe voi să analizați și să decideți, indiferent de ceea ce am scris eu. Ceea ce gândesc și simt eu este mai puțin important. Important este ceea ce gândiți și simțiți voi!!!

Dumnezeu să ne ferească de prieteni și parteneri, că de dușmani ne apărăm singuri!

                    Gen. Dumitru ILIESCU, fost director al Serviciului de Protecţie şi Pază – SPP       (7 mai 1990 – 21 noiembrie 1996)

Subscriu, în totalitate, la cele punctate. Suntem o bătaie de joc a guvernanților. Nu ne-a rămas decât revolta în stradă.

Ce scria pe Facebook,  în  urmă cu ceva timp, această  doamnă:

Am lucrat în trei instituţii militare: în MApN, la cabinetul şefului Statului Major General, în SPP, la cabinetul directorului şi în STS la biroul de relaţii publice. Am interacţionat în variate forme cu celelalte structuri militare ale statului. Cu această experienţă în poală scriu acum. Şi cu multă amărăciune.

Nu, oameni buni, civili şi naivi, instituţiile militare din ţara asta sînt departe de a fi ceea ce credeţi voi că sînt sau ceea ce ar trebui să fie. Instituţiile militare din ţara asta nu sînt nici disciplinate, nici eficiente, nici patriote, nici inteligente, nici demne... Sînt nişte organizaţii anchilozate, îmbîcsite, birocratizate la maximum, saturate de nepotisme şi sinecuri, burduşite cu incompetenţi şi complet aservite politic.

Am văzut prea multe spinări de colonei şi generali înclinîndu-se la pămînt în faţa unor derbedei politici, am văzut prea multă laşitate de jos în sus şi de sus în jos, am văzut prea mulţi şefi şi şefuţi minţindu-şi superiorii în chestiuni de serviciu importante sau tratîndu-şi subalternii ca pe sclavi, am văzut prea multă lene şi prea multă lehamite pitite sub munţi de birocraţie inutilă, am văzut prea multe intenţii bune făcute praf de incompetenţi cu poziţie de decizie, am văzut prea mulţi profesionişti ieşind din sistem cu sila-n gît, am văzut prea multe achiziţii dubioase, am văzut prea multă fugă de responsabilitate şi prea multă brambureală. Iar faptul că instituţiile militare au stat mereu ascunse sub lacăt în ţarcul activităţii clasificate, acest lucru a contribuit din plin la transformarea lor în ceea sînt azi: nişte entităţi bugetofage, nevertebrate, decerebrate, cu cîteva excepţii punctuale cu misiuni clare în teren, gen pompierii, jandarmii, ofiţerii de protecţie persoană, brigada 2 infanterie, unele structuri de prin serviciile de informaţii şi alte cîteva.

În loc de concluzie, că nu poate fi vreuna la o astfel de postare, în instituţiile militare româneşti nu există avansari pînă la eşaloanele superioare pe criterii de experienţă sau competenţă, ci strict pe criterii de pupincurism, turnătorie şi cîrlige politice. Au existat şi militari competenţi care au reuşit să răzbată cît de cît în ierarhie, dar drumul lor n-a ajuns prea departe. E suficient să vedeţi ciurda de tovarăşi şi tovarăşe cărora li s-au înstelat epoleţii la 40 de ani sau chiar mai devreme, puşi în funcţii înalte în sistem după ce au fost plimbaţi prin fabricile de diplome tot ale sistemului ca să pară că ştiu limba română, dar care n-au intrat un minut într-un poligon de pregătire. Şi da, există şi cîţiva generali, puţini, care şi-au meritat stelele, însă simplul fapt că au tăcut, în timp ce în jurul lor instituţiile militare se năruiau, se deprofesionalizau, se cangrenau de la an la an, nu îi face cu nimic mai breji ca ceilalţi de carton. Cît priveşte patriotismul, demnitatea, curajul, onoarea, cinstea, toate acestea în sistem sînt doar vorbe. Vorbe goale.

Şi doar civilii necunoscători ai sistemului pot crede azi că Ciucă este vreo soluţie la dezastrul care abia începe în România. Ciucă e doar o sculă obedientă, cu o carieră fardată şi cu un caracter pus la îndoială chiar de către cei cu care a lucrat, o sculă culeasă din sistem pentru a executa ordine fără a pune întrebări. Atît.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

PS - se pare că este nevoie de un later edit: înainte de a mai comenta pe pagina mea, rog folosiţi Goagăl. Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS este prima asociaţie din România care a avut ca unic obiectiv să lupte cu abuzurile din structurile militare. Şi a avut destule rezultate. Concrete, reale, cunoscute de către cei interesaţi. Era pe vremea cînd nici măcar nu exista facebook. Sînt fondatorul şi preşedintele acestei asociaţii care, chiar dacă de ceva ani nu mai activează fiindcă efectiv nu am mai avut timp, îşi va redeschide porţile curînd. Cît despre modul în care am ajuns în sistem, am scris de zeci de ori şi nu mai reiau. Am pornit de jos, am fost şi şomeră, am muncit şi moca pînă a fi angajată, mi-am dat şi demisia cînd a fost cazul, am lucrat şi în privat. Nu am intrat în sistem pe covor roşu. Postările respective sînt publice, sînt pe pagina mea, le găsiţi dacă vreţi. Iar studiile mi le-am făcut pe bune, cu lucrări de absolvire muncite, absolut unice ca tematică, deci dincolo de orice fel de suspiciuni de plagiat. Nu datorez nimănui nimic, nici funcţii, nici diplome, nimic. De aceea pot scrie acum cu fruntea sus şi de aceea am scris la fel, ani şi ani de zile, atît pe APSF, cît şi aici. Această postare nu este cu nimic deosebită de toate celelalte dinainte legate de instituţiile sistemului naţional de securitate.

Se naște noua Cortină de Fier. Pregătiri de război.

Nu vreți să vă vaccinați. Ei bine, se trece la măsuri draconice. Urmează, poate, să fiți strânși de gât.

În Canada nevaccinatii vor plăti, și f...., și cu banii luați.