Cand ieși din casă, la orice ora, te întâmpină mirosul florilor, ierbii, fânului, proaspăt tăiat, imagini zilnic în schimbare. O lume mirifică!
Pe lângă gard s-a aciuat rostopasca cu beneficii mari pentru sănătate:
Rostopasca – Recoltare, uscare, preparare
Rostopasca se culege între lunile mai și aprilie, când dau primele flori galbene, și până la sfârșitul lunii noiembrie. Se taie cu un cuțit tulpinile, frunzele și florile și se pun la uscat la loc umbros și aerisit. Rostopasca este uscată complet când devine verde închis la culoare (nu negru).
Rădăcina de rostopască se poate culege primăvara, folosind o cazma. Pentru a evita pătarea pielii în galben din cauza sucului plantei, se recomandă utilizarea de mănuși. Mâna nu se duce la ochi sau la gură, deoarece planta poate provoca iritații.
Pulbere de rostopască. Se macină părțile aeriene prin râșnița de cafea și se cerne. Se ia câte un vârf de cuțit, de 3 ori pe zi (adulți). La copiii de 2-6 ani, doza trebuie înjumătățită. Pulberea se ține sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu apă.
Tinctură de rostopască. Se pun 20 de linguri de pulbere de rostopască obținută din planta uscată și râșnițată într-o sticlă cu 1 litru de alcool de 75 de grade. Se lasă 10 zile la macerat, timp în care sticla se agită zilnic. La final, tinctura de strecoară și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.
Infuzie de rostopască. Se pune 1 linguriță rasă de plantă proaspăt culeasă la opărit (nu se fierbe) cu 2 căni de apă.
Suc de rostopască. Se spală tulpina, frunzele și florile de rostopască și se dau umede prin mașina de tocat carne. Sucul se poate extrage mai ușor prin storcătorul electric. Pentru utilizare rapidă, se rupe o tulpină de rostopască și cu sucul ei se unge locul afectat.
Tratamente cu rostopască
• Hepatită
Se bea câte ½ litru de infuzie de rostopască pe zi. La prepararea infuziei de rostopască se adaugă și o linguriță de de sunătoare și turița mare, pentru efecte maxime. Nu se modifică deloc cantitatea de apă. Are efecte bune în bolile de ficat, hepatita A li B.
Cantitatea de ceai se bea în 2 reprize: câte 1 jumătate de pahar la fiecare 2 ore. La copiii de 6-8 ani, doza se reduce la un sfert, iar la cei între 14-18 ani, doza de ceai se reduce la un două treimi. Tratamentul se face timp de 49 de zile.
• Ciroză hepatică incipientă
Se ia o linguriță de amestec de tinctură de rostopască, armurariu și pedicuță (amestecate în părți egale) cu o jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face 6 luni, timp în care se ține regim pentru ficat.
• Dischinezie biliară
Se amestecă ½ lingură de tinctură de rostopască, ½ lingură de tinctură de anghinare, ½ lingură de tinctură de sovârf și ½ litru de apă. Se bea jumătate de pahar de acest amestec pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă. Amestecul nu se păstrează mai mult de 48 de ore.
• Constipație
Se ia 1 vârf de cuțit de rostopască cu 15 minute înainte de masă și se ține sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu un pahar de apă în care au fost lăsate la macerat peste noapte 1-2 lingurițe de semințe de in.
• Colesterol mare
Se amestecă în părți egale tinctură de rostopască, tinctură de anghinare și tinctură de mesteacăn. Se ia câte 1 linguriță de amestec cu ½ pahar de apă, cu 30 de minute înainte de masă, de 3 ori pe zi, timp de cel puțin o lună de zile.
• Suc de rostopască pentru hirsutism și dereglări hormonale la femei
Se amestecă 2 ml de suc de rostopască proaspăt stors din tija plantei cu 20 ml de suc de frunze de țelină, 10 ml de suc de tulpini de crețișoară și 20 ml de suc de tulpini de mărar. Se bea ½ de cantitatea de suc dimineața pe stomacul gol, și cealaltă jumătate seara, pe stomacul gol. Tratamentul se face 21 de zile. Sucul se poate păstra la frigider cel mult 24 de ore.
Are efecte bune în hirsutism, amenoree, dismenoree, boli de piele, tulburări ale gonadelor și corticosuprarenalelor.
Nu consumați rostopască în doze mari sau pe perioade lungi de timp, deoarece poate fi toxică. Cereți sfatul medicului
Imagini impresionante în noptea de Înviere, la Braşov
În Brașov, slujba de Înviere a avut loc în Piața Sfatului, din centrul orașului. Autoritățile au ales acest loc pentru a le permite credincioșilor să vină în număr mare la slujbă.
Autoritățile locale, împreună cu reprezentanții bisericii, au decis să organizeze slujba de Înviere în Piaţa Sfatului.
Tot acolo, a fost montată o scenă și au fost amplasate puncte de distribuţie a paştilor şi a luminii în Piaţa Sfatului, astfel încât să nu se creeze aglomerări de credincioşi.
La eveniment au participat sute de oameni care au purtat măști de protecție și au respectat regula privind distanțarea socială.
Imaginile impresionante au fost publicate pe Facebook de primarul orașului Brașov, Allen Coliban, împreună cu mesajul „Hristos a-nviat!"
Am tot respectul pentru credincioși, indiferent de religia în care cred, căci credința înseamnă îndemn spre smerenie, milă, empatie față de cel aflat în suferință, respect pentru familie și pentru ceilalți semeni.
Am, însă, tot disprețul pentru atei, căci ei nu cred în nimic în afară de propria lor persoană și, din acest motiv, cred că indiferența față de ceilalți le sporește lor ceva ce nici nu știu ce ar putea să fie. Fățărnicia, slugărnicia, aroganța și ambiția de a parveni cu orice preț – iată valorile lor „spirituale". Ei nici măcar nu-și dau seama că prin atitudinea lor de frondă față de biserică își jignesc nu numai semenii, ci chiar pe părinții lor, cei care unora le-au dat numele unor sfinți: Maria, Ioan, Gheorghe, Matei, Petre!
România este o țară în care toate cultele își găsesc locul, fiind recunoscute de Constituție. N-am întîlnit însă în textul Constituției niciodată cuvîntul „ateu", căci ateismul, așa cum ne spun toate dicționarele, înseamnă „fără Dumnezeu" (gr. atheos < a - fără, theos - zeu)! Petre Țuțea spunea: „Fără credinţă şi Biserică, omul rămîne un simplu animal raţional şi muritor, raţionalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiţiile cosmice decît restul dobitoacelor". Uitați-vă la acești atei care au ajuns să ne conducă: mulți sînt oameni școliți pe afară, nu sînt toți proști, dar toți sînt aproape lipsiți de umanitate și nu se văd decît pe ei! Nu e de mirare, totuși, căci mulți dintre ei provin din familii de securiști sau de turnători, în familiile lor Partidul și Securitatea înlocuindu-l pe Dumnezeu. Statisticile ne spun că românii au o mare încredere în Biserică și că sînt majoritari creștini, cei mai mulți fiind creștini ortodocși. În mod normal, cînd e vorba să aleagă, românii ar trebui să pună în fruntea țării niște oameni care cred în valorile lor spirituale, așa încît credința lor să fie protejată de influențele nefaste ale celor care nu cred în nimic decît în demonii din capul lor. Cu toate acestea, la ultimele alegeri, românii au votat un număr mare de necredincioși care, la depunerea jurămîntului, au refuzat chiar să pună mîna pe Biblie! Gestul acela de a respinge Biblia este mai mult o frondă, căci ei nu știu și nici nu vor să afle ce valori spirituale conține cartea aceea neagră cu crucea pe copertă. Iată doar un exemplu semnificativ: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" (Matei, 22, 39). Aceasta este, în fapt, chiar esența funcției de demnitar pe care ateii o ignoră, așa cum fac azi mulți dintre cei care ne conduc! Sîntem acum în timpul Sărbătorilor Pascale, iar mesajul pe care-l transmit acestea este legat de ideea de sacrificiu, căci Iisus s-a jertifit pentru iertarea noastră, a tuturor. De peste 2.000 de ani creștinii fac acest ritual de aducere aminte, de neuitare și, iată, mai există unii care nu înțeleg de ce miliade de oameni de pe planetă vin să ia lumina învierii. Cei care au altă religie înțeleg sărbătoarea creștinilor, căci, în acest fel, își respectă propria religie. Numai ateii par înstrăinați de orice credință, căci lor ideea unui Dumnezeu li se pare desuetă, căci ei se cred dumnezei. Nu înțeleg că viața este trecătoare, o deșertăciune pustietoare dacă nu o încarci cu o valoare spirituală. În această zi înălțătore pentru creștinii ortodocși, iertarea este cuvîntul suprem. Acum, cînd ne pregătim să spunem „Cristos a înviat!", ne-ar prinde bine o meditație despre cine și ce sîntem în această lume.
Oameni fiți buni cu voi înșivă dar și cu cei din jurul vostru! Să nu ne distrugem singuri!
O slujbă religioasă într-o biserică de la poalele Carpaților, ținută de un preot cu har, Alexandru MAXIM, prilejuită de comemorarea Învierii DOMNULUI, a fost plină de sublinieri în cuvântul acestuia. Cred că va fi un viitor ierarh. Se făcea referire la noul război atipic din cauze multiple: singurătatea, încrâncenarea, răutatea, lipsa locurilor de muncă, și multe altele.
În contextul citirii articolului din Adevărul.ro despre ultimul evreu din Afganistan m-am dus cu gândul la viitoarea pandemie care va macina, chiar și fizic, lumea - un cumul de factori, anxietatea și depresia. O spun și o scriu mulți psihologi, medici, oameni politici ce au, încă, mintea întreagă :
"
Pandemia nu a afectat întreagă populație doar la nivel fizic, ci și la nivel mental.
Din cauza pandemiei, mulți dintre cei care au fost nevoiți să stea în izolare, sau și-au pierdut locul de muncă, au început să prezinte simptome care trag un semnal de alarmă către natura psihologică. Depresia și anxietatea în rândul oamenilor în aceasta perioadă a crescut, iar România nu este printre țările în care aceste afecțiuni nu și-au pus amprenta.
Un studiu recent, realizat în țara noastră, arată că 42% dintre români au suferit tulburări psiho-emoționale în timpul pandemiei de COVID-19.
Primul studiu din România despre despre impactul pandemiei de COVID-19 asupra sănătății fizice și mintale a populației arată că românii sunt mai triști, mai furioși, mult mai anxioși și au un sentiment sporit de singurătate, toate fiind efecte directe ale pandemiei de COVID-19, boala cauzată de virusul SARS-CoV-2.
Specialiștii care au realizat acest studiu trag un semnal de alarmă în contextul în care rezultatele preliminare ale studiului arată că pandemia a avut efecte semnificative asupra sănătății mintale a populației din România.
42% dintre respondenți au raportat o înrăutățire a stresului, iar aproximativ o treime dintre respondenți au raportat o înrăutățire a nervozității.
Pandemia aceasta a fost ceva neprevăzut, ceva pentru care noi nu am fost pregătiți, nici fizic, nici psihic. Toți Românii au fost afectați de pandemie, de la nevoia de a sta în izolare, de la problemele în afaceri, până la pierderea locului de muncă. Chiar dacă pandemia nu a afectat întreagă populație a României din punct de vedere fizic, din punct de vedere psihologic, cu toții am fost afectați, într-o oarecare măsură – Declară Iulian Dinu – Președintele Asociației Internaționale de Psihologie, Nutriție, Sport și Fitness.
DATELE AU FOST INTERPRETATE DE SPECIALIȘTI
Studiul preliminar a fost realizat pe aproximativ 2.000 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 28 și 50 de ani. Datele au fost analizate și interpretate de specialiști ai unui un grup format din Institutul de Psihiatrie Socola, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie și Universitatea Transilvania.
Studiul arată că pandemia poate fi extrem de stresantă pentru unii oameni. Frica și anxietatea pot fi copleșitoare atât în cazul adulților, cât și al copiilor. Datele preliminare arată că unele condiții medicale preexistente s-au intensificat la mulți pacienți, în timp ce la alții s-au declanșat stări de anxietate, depresie și neputință în fața acestei noi provocări. Cercetarea face parte din programul COH-FIT, derulat la nivel international.
Potrivit studiului, 68% din persoanele intervievate a estimat o creștere a timpului petrecut urmărind mijloacele mass-media, în încercarea de a gestiona situația. Alte metode de reducere a stresului și ocupare a timpului au fost exercițiile fizice, plimbările în aer liber, descoperirea unui hobby, petrecerea timpului cu animalele de companie și chiar activitatea sexuală.
SENTIMENTELE DE SINGURĂTATE S-AU AGRAVAT
Cercetătorii au arătat că 42% dintre respondenți au raportat o înrăutățire a stresului, care s-a dovedit mai pronunțată în rândul femeilor (46%) și al adulților tineri (47%). Aproximativ o treime dintre cei chestionați au raportat o înrăutățire a nervozității, o agravare mai pronunțată în acest sens fiind raportată tot de femei (35%) și de adulții tineri (38%).
În ceea ce privește singurătatea, mai bine de un sfert dintre respondenți (28%) au raportat o înrăutățire a acestei stări în perioada pandemiei, cei mai tineri manifestând o înrăutățire mai pronunțată (36%).
STRATEGII DE ADAPTARE LA PANDEMIE
Pentru femei, cele mai eficiente mecanisme de adaptare la pandemia de COVID-19 au fost găsirea de hobby-uri noi, utilizarea internetului și exercițiile fizice sau mersul pe jos.
Pentru bărbați, jocurile și intimitatea fizică / activitatea sexuală au fost strategii de gestionare mai importante a stresului decât în cazul femeilor, în timp ce în rândul femeilor, utilizarea internetului și a rețelelor sociale / interacțiunile sociale la distanță au fost mai importante decât pentru bărbați.
„Diagnosticarea precoce a tulburărilor psiho-emoționale este un pas important în instituirea unui tratament adecvat, atunci când este cazul, iar medicul de familie are și trebuie să aibă un rol foarte important în acest demers. De la o ușoară tristețe sau episoade de apatie, fiecare dintre noi poate să treacă, pe neașteptate, la depresie, o tulburare psihică ce afectează aproximativ 5% din populația României”, a declarat dr. Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru al Institutului de Psihiatrie Socola și coordonatorul studiului COH-FIT în România.
VIZITA LA MEDICUL DE FAMILIE, RECOMANDATĂ
Chiar și în cazul depresiei, vizita la medicul de familie oferă românilor ocazia de a sta de vorbă cu un om de încredere, care cunoaște situația de acasă, eventualele boli pe care le au și tot medicul de familie poate evalua dacă starea de sănătate este alterată; în acest caz, specialiștii iau în considerare atât sănătatea fizică, cât și pe cea mentală.
În urma unei discuții, medicul de familie poate identifica dacă stările, trăirile fac parte din statusul normal al situațiilor dificile prin care românii sunt nevoiți să treacă sau dacă persistența și intensitatea lor poate dăuna sănătății.
“Este recomandat să facem o vizită medicului de familie daca simțim că sănătatea noastră nu mai este la fel că înainte. Medicul de familie își poate da seama, din conversațiile cu noi, că tindem spre depresie sau anxietate și ne poate recomanda oricând vizita la un specialist. Dar înainte să ajungem acolo, sfatul meu este să încercam să ne găsim activități pe care le putem face, care să ne binedispună. Cu toții știm că sportul și activitatea fizică ajută la eliberarea de endorfine, așa zisul “hormon al fericirii”, care ne va face să ne simțim mult mai bine, mai fericiți, mai împliniți.” Recomandă Iulian Dinu, Președintele Asociației Internaționale de Psihologie, Nutriție, Sport și Fitness.
Ultimul evreu din Afganistan se pregăteşte să plece. Povestea uluitoare a bărbatului eliberat cândva din închisoare de talibani doar ca să scape de gura lui
„De ce să mai stau? Spun că sunt un necredincios", a spus Simentov pentru AFP. „Sunt ultimul, singurul evreu din Afghnistan. Lucrurile se pot înrăutăţi pentru mine aici. Am decis că voi pleca în Israel dacă se întorc talibanii", a adăugat acesta.
Întoarcerea talibanilor este un scenariu probabil, dată fiind retragerea Statelor Unite şi tratativele de pace duse de guvernul afgan cu talibanii.
Evreii au trăit în Afganistan pentru mai bine de 2,500 de ani, zeci de mii locuind în Herat, oraşul natal al lui Simentov, unde încă pot fi găsite patru sinagogi. Începând cu secolul al XIX-lea, însă, aceştia au început să plece treptat, un exod accelerat de conflictele care au măcinat statul afgan în ultimele decenii.
Soţia şi cele două fiice ale lui Simentov au plecat şi ele, locuind acum în Israel. Simentov a plecat cu la sfârşitul anilor 1990, dar n-a putut rezista mai mult de două luni în Israel şi s-a întors la Kabul, iar acum este convins că e ultimul evreu afgan din întreaga ţară.
Când a ajuns din nou în Kabul, l-a găsit pe Iţhak Levi locuind în sinagoga din oraş. E puţin spus că cei doi bărbaţi nu s-au înţeles. Au început să se certe cu patimă, fiecare susţinând că este deţinătorul legitim al terenului pe care era construită sinagoga şi au ajuns să se mute în părţi diferite ale clădirii.
În 1998, Levi i-a scris ministrului taliban de Interne şi l-a acuzat pe Simentov că a furat relicve evreieşti din sinagogă. Simentov a răspuns prin a le spune talibanilor că Levi administra un bordel secret unde vindea alcool. În 2002, intervievat de The New York Times, Simentov spunea despre Levi: „Nu vorbesc cu el - şi-un câine a mai bun. Nu mă plâng aşa mult de talibani cât mă plâng de el".
Talibanii n-au apreciat certurile şi i-au aruncat în închisoare, dar nu i-au ţinut prea mult. Chiar şi pentru războincii lipsiţi de prea multă milă care administrau închisorile talibane, cei doi au fost o provocare. I-au eliberat eventual după ce s-au săturat de cât de mult se certau între ei în închisoare. Levi a murit în 2005.
Simentov îşi aminteşte acum perioadă de dinainte de invazia sovietică cu plăcere, considerând-o cea mai bună perioadă din istoria Afganistanului.
„Toate religiile aveau libertatea deplină pe vremea aceea", spune Simentov, care rememorează cu neplăcere evenimentele care au avut loc de atunci, mai ales domnia talibanilor între 1996 şi 2011.
„Talibanii m-au aruncat în puşcărie de patru ori", spune acesta. „Au zis că aici e emirat islamic şi evreii n-au ce căuta. Dar am rezistat. Am reprezentat cu mândrie religia lui Moise", a adăugat acesta.
Spune că în 2001, când talibanii au fost înlăturaţi, era convins că Afganistanul va prospera. „Credeam că europenii şi americani vor repara ţara asta, dar nu s-a întâmplat aşa ceva", spune Simentov. „Mi-am pierdut credinţa în Afganistan. Nu mai e de trăit aici".
Azi, soția a făcut ultimele pregătiri pentru masa de Paște.
Vom merge la Înviere cu mic, cu mare. Cel mai mult așteaptă nepoții ce ne-au umplut curtea cu râsetele lor. Masa de sub polată a fost locul cel mai cautat. Pe aici s-au perindat multe bucate.
O poezie cu multă semnificație!
Ouăle așteaptă să fie ciocnite după miezul nopții. Drobul de miel este la cuptor.
Eu, A. M., estimez că România va avea în 2050 cca. 14-15 milioane locuitori și o populație foarte îmbătrânită. Odă și succese capitaliste sub oblăduirea americanilor, vest europenilor și alogenilor. Bașca datoria externă care va ajunge la cifre deosebit de mari! Vai și amar de nepoții și strănepoții NOȘTRI!
Marele exod din România. Eurostat avertizează: România va înregistra una din cele mai abrupte reduceri ale populaţiei din UE
Dintre cele 1.216 regiuni din ţările UE, se estimează că aproximativ două treimi (802 regiuni) vor avea o populaţie mai mică în 2050 decât în 2019, în timp ce aproximativ o treime (414 regiuni) vor avea o populaţie mai mare, arată Eurostat.
Aceste informaţii provin din cele mai recente estimări ale evoluţiei populaţiei privind modelele demografice regionale în 31 de ţări membre ale UE şi partenere.
Există o variaţie considerabilă a estimărilor între ţări. În Letonia şi Lituania, toate cele 16 regiuni vor avea o populaţie, în 2050, mai mică decât în 2019, majoritatea cu cel puţin 20%. Bulgaria, Estonia, România, Slovenia şi Slovacia au o singură regiune cu o creştere a populaţiei preconizată până în 2050. Alte ţări cu o mare majoritate a regiunilor cu o scădere estimată a populaţiei sunt Cehia, Grecia, Croaţia, Ungaria, Polonia, Portugalia şi Finlanda .
Se estimează că aproape 9 regiuni din 10 vor avea o vârstă medie mai mare în 2050 decât în 2019.
Estimările spun că vârsta medie din aceste 31 de ţări va creşte cu 4 ani, de la 45,1 ani în 2019 la 49,1 ani în 2050. Doar în 131 din cele 1.216 regiuni (11% din total) nu se preconizează că vârsta medie va creşte.
Se estimează că populaţiile care îmbătrânesc cel mai rapid vor fi în regiuni situate în principal în estul Europei (ţările baltice, Polonia, Slovacia, România şi Bulgaria) şi sudul Europei (Italia, Spania şi Portugalia). Pentru cele 160 de regiuni (13%) cu cea mai rapidă îmbătrânire, se preconizează o creştere a vârstei medii cu cel puţin 8 ani între 2019 şi 2050.
Populaţii mai tinere sunt preconizate pentru doar 10% din regiuni (119), 8 din 10 dintre acestea fiind în Germania, unde vârsta medie ar scădea cu cel mult 4 ani.
Ce semnificaţie are data de 1 mai, Ziua Internaţională a Muncii
De Marius Popescu - mai 1, 2021
Data de 1 Mai a devenit cunoscută ca Ziua Internaţională a Muncii și în prezent este sărbătorită în numeroase ţări, inclusiv în România. Totul a început în SUA, în 1886, după mai multe incidente violente, când muncitorii au cerut reducerea timpului de lucru.
La scurt timp după încheierea războiului civil american, oamenii din mai multe oraşe au cerut scăderea programului de lucru de la zece ore la opt ore. O lege în acest sens a fost adoptată doar în câteva state. În 1886, pe data de 1 mai are loc în Chicago o grevă organizată de Federaţia Sindicatelor din Statele Unite şi Canada. Peste 40.000 de oameni au ieşit pentru a cere introducerea stipulaţiei: „8 ore să constituie ziua legală de muncă”. Protestul început paşnic s-a întins pe mai multe zile în care au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de ordine.
Ziua muncii a fost recunoscută oficial în 1889 de Primul Congres Socialist Internaţional de la Paris pentru a comemora lupta dintre uniune şi forţele din statul Illinois. Federaţia Sindicală şi SUA se vor dezice de data de 1 mai din mai multe motive: făcea trimitere la evenimentele violente dintre sindicate şi autorităţi, dar motivul principal a fost creşterea curentului comunist din lume care a îmbrăţişat cu drag această sărbătoare ce se potrivea discursului promovat.
În SUA sărbătoarea dedicată muncitorilor este la începutul lunii septembrie. În restul lumii sărbătoarea a fost instituită în multe state fiind sărbătorită cu precădere pe data de 1 mai sau în prima zi de luni din Mai. Există şi state unde sărbătoarea muncii s-a transformat în săptămâna muncii precum Africa de Sud. În China se întinde pe trei zile.
În România sărbătoarea a fost marcată trecător încă din timpul lui Carol I, dar evenimentul a fost asimilat de cultura românească în perioada comunistă. Sovieticii au îmbrăţişat cu drag sărbătoarea considerând că „se opune filozofiei capitaliste americane” şi au impus-o în URSS şi în blocul comunist din Est.
În România în perioada comunistă aveau loc evenimente propagandistice ale regimului cu manifestaţii de amploare pe străzi şi stadioane.
După decembrie 1989 sărbătoarea a rămas în mentalul colectiv, dar s-a renunţat la manifestaţii şi s-a preferat mersul la iarbă verde. Printre ţările care sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Filipine, Mexic, Peru și Hong Kong.
