Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Sîmbătă, 7 noiembrie 2020 (site-ul Activenews în al cărui salt spectaculos se vede venirea lui Victor Roncea ca director, a zis Ziua Loviturii de stat antibolşevice), televiziunile din SUA, într-o înţelegere pe sub masă, l-au proclamat pe Joe Biden cel de-al 46-lea preşedinte ales al Statelor Unite ale Americii.
Aşa cum am scris în ediţia anterioară a cristoiublog.ro, proclamarea s-a făcut pe baza unor proiecţii şi nu pe baza rezultatelor definitive ale numărătorii şi cu atît mai puţin pe baza deciziilor luate de Justiţie.
Indiscutabil, Joe Biden va fi următorul preşedinte al Americii.
Numai că din punct de vedere legal, el poate fi proclamat drept preşedinte ales doar dacă Donald Trump îşi recunoştea înfrîngerea sau doar după ce se epuizau toate procedurile legale.
Donald Trump nu şi-a recunoscut nici azi, luni, 9 noiembrie 2020, înfrîngerea, invocînd fraude în alegeri despre care va depune contestaţii în Justiţie. Indiferent că are sau nu probe, că acţiunile îi vor fi admise sau respinse, Joe Biden nu se poate autoproclama învingător al alegerilor.
Alephnews a dedicat momentului de sîmbătă seara o ediţie specială. Am intervenit şi eu prin Zoom. Ce aşteptaţi să se întîmple de acum încolo în SUA? m-a întrebat moderatoarea. Am răspuns: Mă aştept să vină teroriştii.
Şi am explicat:
În 22 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu i-a luat pe complotişti prin surprindere plecînd de pe acoperişul CC, fără a opune o minimă rezistenţă.
Scenariul iniţial paria pe o rezistenţă sîngeroasă a lui Nicolae Ceauşescu în sediul CC. Armata, desfăşurată în inel în jurul Clădirii, trăgea pe rupte în Poporul venit cu braţele goale să dărîme alcătuirea simbol a Odioasei Dictaturi. Numărul morţilor sporea dramatic. Oricît de mult se umflaseră prin manipulare proporţiile represiunii de pînă atunci, nu se putea vorbi de Monstrul, de Diavolul, de Sinistrul care trebuie împuşcat ca un cîine. Plecînd fără să se tragă un foc, Nicolae Ceauşescu dejucase Planul. Planul de a-i face pe români să fie de acord cu uciderea lui Nicolae Ceauşescu în ziua sfîntă de Crăciun. Planul de a spulbera orice urmă de moştenire ceauşistă. Cu toate aberaţiile sale, cu toate mizeriile la care supusese viaţa cotidiană a românilor, Nicolae Ceauşescu rămînea în memoria românilor ca simbolul independenţei faţă de Puterea Colonială care era URSS.
Cum să-l ucizi la Tîrgovişte după ce – vorba lui Mircea Dinescu – fugise? Mult mai important, Nicolae Ceauşescu intra în Istorie ca simbolul luptei împotriva ruşilor. Cum să laşi să se întîmple asta cînd noua echipă, prosovietică din tată-n fiu, urma să întoarcă ţara pentru un timp la sînul Moscovei? Noua putere, întruchipată de Ion Iliescu, urma să se confrunte cu o moştenire blestemată. După euforia eliberării de sub dictatură românii aveau să se întrebe:
Unde e monstrul, unde e cel care a fost lichidat în urma unui proces mizer, de mafioţi de provincie?
Şi atunci au apărut Teroriştii.
Teroriştii n-au existat.
Pe terorişti, Ion Iliescu, membrii echipei sale, moderatorii de la TV, ziariştii români şi străini îi prezentau ca alcătuind forţe loiale lui Nicolae Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu nu renunţase la rezistenţă. Asmuţindu-i pe terorişti împotriva populaţiei, a copiilor, a spitalelor, Nicolae Ceauşescu se dovedea un Monstru. De dragul rămînerii la putere, aruncase ţara într-un masacru.
Solidul Rechizitoriul al trimiterii în judecată de către Parchetul Militar al lui Ion Iliescu are meritul, uriaşul merit istoric, de a fi confirmat într-un document oficial adevărurile descoperite şi rostite de numeroşi cercetători ai lui decembrie 1989:
Teroriştii, aşa cum i-a prezentat propaganda FSN-istă din decembrie 1989, mercenari coordonaţi de Nicolae Ceauşescu pentru a-l readuce la putere, dar şi pentru a-l răzbuna, n-au existat.
A fost vorba de una dintre cele mai mari manipulări din istoria presei, o manipulare imposibil de justificat, dacă ne gîndim că teroriştii ca luptători ai lui Nicolae Ceauşescu în tentativa acestuia de a rămîne la putere, deşi Poporul l-a alungat, au fost cultivaţi cu precădere de ziariştii străini prezenţi la faţa locului după 22 decembrie 1989.
Din punct de vedere constituţional, cum numărătoarea voturilor nu s-a încheiat şi evident Justiţia nu s-a pronunţat asupra contestaţiilor pe care le va depune Donald Trump, Joe Biden nu e cel de-al 46 preşedinte ales al Americii.
Indiscutabil, el va fi preşedintele Americii.
Mersul alegerilor de pînă acum spune că el e va fi învingătorul.
Una e însă să profeţeşti asta şi alta e să-l declari preşedinte, cum a făcut presa americană.
Donald Trump a refuzat să-şi recunoască înfrîngerea.
Tradiţia de politeţe politică din SUA reclamă ca un candidat, în clipa cînd vede că n-are nici o şansă să cîştige, îşi recunoaşte înfrîngerea şi-l felicită pe învingător.
E o chestiune – repet – de politeţe, o procedură intrată în cutumă.
Nimeni însă nu poate obliga pe un preşedinte american să fie politicos.
În 2000, Al Gore nu şi-a recunoscut înfrîngerea, deşi pe 8 noiembrie 2000, la ora 9:38 televiziunile americane îl proclamaseră preşedinte pe George W. Bush. A urmat o lungă bătălie în Justiţie care s-a încheiat abia pe 12 decembrie 2000.
Luînd în serios televiziunile americane, care au dat înapoi după anunţul privind renumărarea voturilor în Florida, China l-a felicitat pe George W. Bush pentru alegerea sa în funcţia de preşedinte. La puţin timp după aceea, China şi-a retras felicitările.
Prin urmare, Donald Trump nu e obligat să-şi recunoască înfrîngerea după proclamarea sa ca învins de către presă, care presă a lucrat cu proiecţii şi nu cu rezultate definitive obţinute după numărătoarea tuturor voturilor.
Mai întîi pentru că nu s-a încheiat numărătoarea voturilor.
Apoi pentru că nu se cunoaşte rezultatul contestaţiilor în Justiţie.
Nu în ultimul rînd, pentru că din punct de vedere constituţional, abia cînd se reunesc marii electori şi-l votează pe Joe Biden se poate vorbi de un preşedinte ales.
Dar chiar şi atunci Donald Trump nu e obligat să-şi recunoască înfrîngerea. De altfel recunoaşterea înfrîngerii nu e necesară nici în cazul unui preşedinte în exerciţiu. Din punct de vedere constituţional el rămîne preşedinte la Casa Albă pînă în 20 ianuarie 2021. Abia atunci se pune problema ca Donald Trump să predea puterea. E drept, cutuma face ca preşedintele înfrînt, dar încă în exerciţiu, să se consulte cu preşedintele ales. Nu e obligatoriu. Cînd a preluat efectiv preşedinţia, în 20 ianuarie 1961, John Kennedy s-a trezit în faţa unor pregătiri pentru invadarea Cubei despre care nu fusese informat, cu atît mai mult consultat, pentru că el avea o altă politică faţă de Cuba. Planul de invadare fusese pus la punct de preşedintele în exerciţiu, Eisenhower. Dezastrul din Golful Porcilor din 17 aprilie 1961 îşi are una din cauze şi în punerea preşedintelui ales în faţa faptului împlinit de către preşedintele în exerciţiu.
Aşadar se poate vorbi despre refuzul lui Donald Trump de a părăsi puterea abia în 20 ianuarie 2021, dacă el refuză să predea puterea lui Joe Biden.
Maşinăria anti-Trump ştie acest lucru. Ea are însă interesul de a-l face odios pe Donald Trump. La ora actuală, cu cele 70 de milioane de voturi determinate, date de americani care au înfruntat Pandemia pentru a merge la urne şi a-l vota pe Donald Trump, preşedintele în exerciţiu e un pericol mortal pentru adversarii săi prin mitul creat deja în jurul celui învins. Ca şi în cazul lui Nicolae Ceauşescu e nevoie de o manipulare uriaşă pentru a-l face odios, criminal, sinistru în încăpăţînarea de a nu pleca de la putere.
Momentul de sîmbătă seara a fost debutul campaniei de diabolizare a lui Donald Trump prin crearea imaginii de Cel care nu vrea să plece, de Cel care e gata să provoace un război civil numai de dragul de a rămîne la Casa Albă, deşi Poporul nu-l mai vrea. Proclamarea lui Joe Biden ca preşedinte înainte ca numărătoarea să se fi încheiat, mesajele de recunoaştere din partea unor lideri ai altor ţări înainte de termen, sînt toate condiţii pentru a transforma refuzul lui Donald Trump de a-şi recunoaşte înfrîngerea în refuzul de a pleca de la Casa Albă. Şi această campanie e în toi. Avînd drept esenţă manipularea spectaculoasă în genul celei care a crea din nimic teroriştii din decembrie 1989. În decembrie 1989 TVR susţinea că Nicolae Ceauşescu se cramponează de putere folosind pe teroriştii criminali. În noiembrie 2020, CNN susţine că Melania Trump şi ginerele lui Trump îl sfătuiesc pe preşedinte să accepte înfrîngerea, dar că acesta refuză. Ce tip odios! N-o ascultă nici pe biata de nevastă-sa! E drept CNN invocă pentru această informaţie surse din anturajul celor doi – Melania şi Donald Trump. Care surse? Cele ale lui Caracudi din Cişmigiu. Cele ale TVR din decembrie 1989 care anunţau că teroriştii au otrăvit apa.
Donald Trump ştie că va pierde.
De ce nu-şi recunoaşte înfrîngerea?
Pentru că vrea să-şi satisfacă electoratul convins şi el ca orice electorat captiv că alegerile au fost fraudate şi că idolul de la Casa Albă n-a fost înfrînt la scrutin, ci în culisele unei Lovituri de stat.
E un joc pe frînghie, în condiţiile în care maşinăria adversarilor lucrează la imaginea Odiosului care se cramponează de putere atît de tare încît va pleca de la Casa Albă scos doar cu Poliţia.
Ştie acest lucru Donald Trump?
Indiferent că ştie sau nu, el trebuie să cedeze cît mai repede şi să-şi recunoască înfrîngerea. E singura modalitate de a scăpa din capcana pe care i-au întins-o adversarii în preocuparea lor de a spulbera moştenirea Donald Trump”.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
